Top 10 filme interzise în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial din motive absurde

Cu toate că în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial cinematograful era mai popular ca niciodată, diversele interese, politice, diplomatice sau pur personale au făcut ca multe filme să fie interzise. Majoritatea filmelor interzise aveau bineînţeles etichetă propagandistică, dar altele nu au rulat pe marile ecrane din motive cu totul bizare.

A prussian love story

Înainte de a prelua funcţia de ministru al propagandei, Joseph Goebbels şi-a recitit meticulos jurnalul de peste 30, 000 de pagini unde detalia aventura sa cu actriţa Lida Baarova, din 1934. Povestea a ajuns până la soţia sa, care pentru un timp i-a interzis să mai vină acasă, lucru pentru care însuţi Hitler a fost nevoit să intervină. Ani mai târziu, când filmul „A prussian love story” a fost lansat în toată lumea, Goebbels s-a regăsit în povestea de dragoste prezentată, încât pentru a evita un scandal în familie, s-a văzut nevoit să interzică filmul în Germania. Acesta a rulat în cinematografe abia în 1950.

La Grande Illusion

Filmul prezintă încercările francezilor din Primul Război Mondial de a scăpa din închisorile germane. S-a spus despre film că ar fi unul dintre cele mai bune realizate vreodată, în special datorită umanităţii cu care erau înfăţişate personajele. Rolul ofiţerului neamţ care era pus în situaţia de a alege între îndatoririle sale şi sentimentele pe care le avea faţă de anumite personaje a făcut ravagii. Goebbels l-a interzis, l-a numit „inamicul cinematografic numărul 1” şi orice alt negativ al filmului de pe teritoriul Germaniei a fost distrus.

Titanic

Joseph Goebbels a fost cel care a iniţiat crearea primului film „Titanic”, în primul rând pentru a demonstra cât de avansaţi sunt germanii în domeniul cinematografic. Un film de propagandă, unde capitalismul american şi englez era blamat într-un mod...artistic. Cu câteva săptămâni înainte de lansarea filmului, în 1943, filmul a fost interzis de către... Goebbels. Logica sa era aceea că filmul va duce la scăderea moralului poporului germna în condiţiile în care bombardamentele Aliaţilor erau destul de frecvente. Vestul a interzis şi el filmul pentru elementele de propagandă nazistă.

All Quiet On The Western Front

 „Nimic nou pe frontul de vest” este un portret creat într-o manieră realistă a unui soldat american din Primul Război Mondial. În Polonia nu a fost acceptat fiind etichetat pro-german. Pe de cealaltă parte, câţiva ani mai târziu, Hitler l-a considerat ca fiind anti-german şi a ordonat interzicerea lui în cinematografe. Producătorul, Carl Laemmie a realizat o versiune cenzurată pentru a nu-şi pierde publicul.

The Barnyard Battle

Primul exemplu de film cenzurat de către germani a fost „The barnyard battle”. Filmul a fost interzis cu trei ani înainte de venirea lui Hitler, când nemţii încă plăteau pentru daunele Marelui Război. Filmul îl are în rolul principal pe Mickey Mouse, care conduce o trupă de poliţişti ce îşi apără pământurile de o armată de pisici. Nemţii au fost ofensaţi de asemănarea dintre caschetele pisicilor şi cele purtate de către armata germană în război. Filmul a fost catalogat drept ofensator la adresa demnităţii naţionale şi a rămas interzis până la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Zero For Conduct

 „Zero for conduct” a fost lansat în Franţa, în anul 1933 şi criticat încă de la început pentru conţinutul său care promova anarhia. Era povestea a patru studenţi dintr-un internat cu reguli stricte, cărora ei încercau să le facă faţă. Ministerul de Interne al Franţei nu s-a gândit de două ori înainte de a-l interzice, acesta reprezentând un exemplu negativ pentru tânăra generaţie. Surprinzător sau nu, Hitler a interzis filmul din aceleaşi motive.

Le Corbeau

Germanii au produs un film, francezii l-au regizat. Personajul principal purta numele de Germain şi locuia într-un oraş francez numit „Nowhere”. Cu toate că fimul a fost lansat în 1943, odată cu începerea ocupaţiei germane în Franţa, pelicula a fost apreciată de populaţia franceză, până când în 1945, odată cu înfrângerea Germaniei, oamenii au făcut o petiţie care cerea interzicerea sa. Cenzura a dorau numai 2 ani, el fiind declarat un film clasic noir.

Goodbye, Franziska!

Pelicula „Goodbye, Franziska!” a fost realizată de către regizorul german Helmut Käutner, unul dintre cei mai prolifici artişti ai regimului nazist. Cu toate că a fost un o simplă poveste de dragoste, filmul a fost interzis de către Aliaţi când războiul s-a terminat. La final, pelicula prezenta o scena pe care învingătorii au considerat-o că este propagandă nazistă, şi că până când şi un film trebuie să plătească păcatele regimului totalitar. Regizorul a declarat că a fost obligat să adauge acea secvenţă, şi astfel filmului i s-a ridicat cenzura.

Jud Süß

Când Aliaţii au ocupat Germania în 1945, unul dintre primele lucruri pe care le-au făcut în domeniul cinematografic a fost acela să distrugă orice copie a filmului „Jud Süß” din cauza conţinutului său antisemit. Nouă ani mai târziu ei au înaintat un proces prin care îi cereau regizorului, Veit Harlan, să înmâneze şi copia pe care o deţinea. Harlan s-a conformat, dar filmul a ajuns totuşi să fie distribuit în Egipt şi Lebanon.

The Great Dictator

Comedia „The great dictator”, care îl are în rolul principal pe Fuhrer, interpretat de către Charlie Chaplin, a fost interzis imediat după premiera sa, din 1940. Cu toate acestea, într-un acces de rebeliune, filmul a fost proiectat unor trupe naziste într-un cinematograf din Iugoslavia. Militarii nu au realizat ce urmăresc decât abia la jumătatea acţiunii. Înfuriaţi, ei au devastat sala, dar l-au lăsat în viaţă pe rebelul care a pus la cale toată „farsa”.