TOP 10 Evenimente puțin cunoscute din al Doilea Război Mondial

Cel de-al Doilea Război Mondial a fascinat mulți cercetători, dar și pasionați ai istoriei, însă, studiile acestora adesea omit unele evenimente sau situații din timpul războiului care pot fi catalogate drept detaliile care completează întregul tablou, piperând istoriile și statisticile bătăliilor, a cauzelor și a efectelor. Iată o listă ce prezintă, pe scurt, câteva dintre evenimentele ocolite de manuale:

1.  Campania din Insulele Aleutine

Pe 3 iunie 1942 forțele japoneze au invadat și au ocupat Attu și Kiska, insule aparținând statului Alaska. Din cauza localizării izolate a insulelor și a condițiilor meteorologice și geografice vitrege, a trecut aproape un an până ce forțele americano-canadiene au reușit să îi evacueze pe japonezi. Confruntările au fost de intensitate relativ redusă, iar multe dintre victime nu au fost cauzate de împușcături, ci de capcane, de vreme și de împușcăturile greșite ale unor soldați cu capul în nori înspre colegii lor.

2. Acei japonezii stoici

Unii dintre soldații japonezi staționați pe insulele de-a lungul Pacificului, au refuzat să se predea sau nu au știut că Japonia s-a predat. Așadar, bravii soldați japonezi au rămas izolați pe insulele respective, uneori chiar singuri, ducând mai departe războiul timp de ani sau chiar decenii. Un caz faimos este cel al lui Hiroo Onada care a capitulat în 1974, la aproape trei decenii de când Japonia depusese armele.

3. Implicarea sud-americană

Deși este numit al Doilea Război Mondial, mulți nu includ pe lista combatanților niciuna dintre țările Americii de Sud. Totuși, Brazilia, ”în timpul celor opt luni ale campaniei italiene, Forța Expediționară Braziliană a reușit să ia 20.573 de prizonieri ai Axei, inclusiv doi generali și 892 de ofițeri. În timpul războiului, Brazilia a pierdut 948 de oameni, uciși în acțiuni din toate cele trei servicii.” Alte state sud-americane au contribuit la eforturile de război furnizând materii prime și trimițând soldați care să se alăture Forțelor Franceze Libere.

4. Franța de la Vichy vs. Aliații

După capitularea Franței din 1940, Germania a înființat un guvern marionetă la Vichy, care nu deținea, de fapt, nicio putere și niciun fel de control real. Totuși, după înfrângerea Franței, existau încă forțe franceze în Nordul Africii, în coloniile din Pacific și pe navele marinei de război. În timpul Operațiunii Torch (Torța), forțele de la Vichy au fost nevoite să lupte împotriva aliaților. ”Acerba rezistență a guvernului de la Vichy i-a costat pe americani 556 de morți și 837 de răniți. Trei sute de soldați britanici și 700 de soldați francezi au fost uciși, de asemenea.”

 5. Operațiunea Drumbeat

De obicei, se vorbește despre U-boats-urile naziste ca atacând nave în Atlantic, în jurul Groenlandei sau mai aproape de Europa, și mai puțin despre o acțiune a submarinelor germane pe coasta Statelor Unite. Operațiunea Drumbeat a presupus ca 40 de U-Boats să atace nave de transport foarte aproape de linia de coastă a diverse state americane. Mai mult, submarinele naziste au lansat opt sabotori pe pământ american – la Long Island, New York și Ponte Vedra, Florida (patru, din Long Island, au fost capturați după câteva săptămâni).

6. Toți europenii forțelor naziste

Forțele naziste nu erau formate numai din germani, programele de recrutare germane fiind inițiate în varii state ocupate. Scopul era de a înrola cetățeni și foști soldați în forțele naziste, inclusiv în Waffen-SS. Spre exempu, batalionul de infanterie 373 al Wehrmachtului a fost format din belgieni, iar Frikorps Danemarca a fost creat pentru a recruta în Danemarca naziști danezi. Forțe similare au fost create în Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Polonia, Norvegia, fiind creată chiar și o forță britanică – British Free Corps – formată din 27 de soldați din diverse părți ale imperiului, precum Noua Zeelandă, Canada, Australia.

7. Baloanele de foc japoneze

Din toamna lui 1944 până la începutului anului 1945, Japonia a început lansarea a peste 9000 de ”Baloane de Foc” de pe insula Honshu. Aceste baloane erau fabricate din hârtie japoneză (washi), umplute cu hidrogen și explozivi și urmau a fi purtate de Jet Stream (curent de aer la altitudini foarte mari, cu o viteză de peste 200 km/h) spre America de Nord unde, ideal pentru japonezi, urmau să explodeze. Totuși, planul a fost extrem de ineficient și numai 1000 dintre aceste baloane au ajuns în America, unde, în 1945, au murit 6 americani în urma unei singure explozii.

8. ”Marea evadare” din Stalag Luft III

Stalag Luft III a fost un lagăr nazist pentru prizonierii de război, destinat, în principal, piloților aliaților care au fost doborâți și luați captivi. Totuși, acești piloți au fost foarte abili și peste 600 au reușit să organizeze un comitet de evadare care, în secret, a început să sape tuneluri și să facă planuri. La 24 martie 1944, planul a fost pus în aplicare, însă, de la început, totul a mers prost. Numai 77 de oameni au reușit să intre în tunelurile de evadare și au fost, rapid, descoperiți. Dintre cei 77, numai 3 au scăpat teferi. 50 dintre evadatori au fost executați la ordinul lui Hitler. Această încercare de evadare a fost transpusă, în 1963, în filmul ”Marea evadare”.

9. Incidentul de la Ni’ihau

La 7 decembrie 1941, japonezii au bombardat Pearl Harbor. Mulți piloți japonezi au fost capabili să se întoarcă la portavioane, însă câțiva au fost împușcați sau s-au prăbușit pe insula Oahu. Piloților japonezi li s-a spus că dacă ar fi putut ajunge pe uscat, atunci ar fi trebuit să aterizeze pe insula Ni’ihau despre care se credea că este nelocuită. Shigenori Nishikaichi a fost unul dintre piloții al cărui avion a fost avariat și a aterizat pe Ni’ihau, aflând, astfel, că nu era nelocuită. A fost tratat ca un musafir, însă, curând, locuitorii au aflat despre atacul de la Pearl Harbor. Trei japonezi aflați, de asemenea, pe insulă au încercat să îl ajute pe Nishikaichi să evadeze, însă au fost opriți, iar pilotul împreună cu unul dintre ajutoarele sale au fost omorâți. Acest eveniment a devenit cunoscut cu numele ”incidentul de la Ni’ihau”.

10. Meciul Morții

Meciul Morții a fost un meci de fotbal dintre echipa prizonierilor de război sovietici, ”FC Start”, și o echipă compusă din membri Luftwafee, ”Flakelf”, jucat la 9 august 1942. Meciul a fost arbitrat de un soldat Waffen-SS, care, bineînțeles că nu a respectat legea imparțialității și a acordat faulturi părții sovietice și chiar a permis unui german să îl lovească în cap pe portarul sovietic. În final, echipa sovietică a reușit să câștige meciul cu fatidicul scor de 5-3. ”Unii dintre jucătorii FC Start au fost arestați și torturați de către cadrele Gestapo, cu pretextul de a fi membri NKVD (întrucât Dynamo era un club finanțat de poliție). Unul dintre jucătorii arestați, Mykola Korotkykh, a murit torturat, iar restul au fost trimiși în lagărul de muncă de la Syrets, unde Ivan Kuzmenko, Oleksey Klimenko și portarul Mykola Trusevich au încetat din viață, în februarie 1943.