Secretele bisericilor fortificate săseşti din Sibiu: legenda camerei împăcării de la Biertan şi a pârâului care nu îngheaţă niciodată, de la Cârţa
În tot judeţul Sibiu, biserici fortificate, splendide monumente arhitectonice, atrag an de an mii de turişti din toate colţurile lumii. Bisericile de la Biertan şi Valea Viilor sunt în patrimoniul UNESCO şi sunt, astăzi, „vedetele“ campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“.
Cea mai cunoscută este, cu siguranţă, vechea biserică de la Biertan, monument aflat în patrimoniul UNESCO.
”Saşii care au venit în Biertan în 1200-1300 au venit din partea Germaniei, din graniţa Luxemburgului, şi s-au retras aici în Biertan şi au construit această biserică mare care se vede de la distanţă mai ales pet imp de zi dar şi pe imp de noapte, că e iluminată acum. În 1482 s-a modificat, că a fost o bisericuţă de lemn iniţial care a fost arsă, şi aşa s-a construit biserica mare. În 1522 a fost terminată şi are 3 ziduri de fortificaţii, de apărare, şi turnurile – turnul catolic, turnul mausoleum unde sunt şi episcopii îngropaţi care au fost aici în Biertan, vechea primărie, turnul cu ceas”, povesteşte Carol Wieinrich, de 24 de ani curator al bisericii.
Citeşte şi:
Apocalipsa bisericilor fortificate săseşti este de neoprit
Camera împăcării sau camera divorţaţilor de la Biertan
An de an, sute de turişti, mai ales străini, trec pragul bisericii fortificate de la Biertan. ”Avem foarte mulţi turişti străini, în sezon de vară, mai ales în luna august, am avut şi 10 autocare de zi. Am avut din Germania, Austria, Japonia, Polonia, vin şi din România, şi cu maşini mici dar şi cu autocare”, spune curatorul bisericii.
Toţi cei care ajung aici întreabă obligatoriu de ”camera împăcării” sau ”camera divorţaţilor”, locul de care se leagă cea mai frumoasă poveste asociată bisericii de la Biertan.
”Acolo stăteau 14 zile închişi soţul şi soţia care doreau să divorţeze, era un singur pat, o singură farfurie, o singură lingură. Timp de 14 zile trebuiau să stea acolo, dacă se împăcau mai repede le dădeau drumul, dacă nu…În 300 de ani cât a fost sediul episcopal al Transilvaniei aici în Biertan a fost o singură pereche care a divorţat, şi acolo s-a constatat cine a fost de vină că s-a ajuns la divorţ, acela trebuia să lucreze pentru biserică şi pentru familia de acasă, trebuia întreţinută şi familia”, povesteşte Carol Wieinrich.
Biserica se poate vizita în lunile mai, iunie, iulie şi august de luni până duminică între orele 10:00-13:00 şi 14:00-19:00 iar în lunile septembrie şi octombrie tot de luni până duminică dar între orele 10:00-13:00 şi 14:00-17:00. Din 1 octombrie şi până pe 1 aprilie biserica este închisă, însă se deschide dacă sunt grupuri mai mari, organizate, care îşi fac în prealabil programare telefonică. Biletul de intrare costă 8 lei pentru adulţi şi 4 lei pentru copii.
Abaţia cisterciană de la Cârţa – legenda pârâului care nu îngheaţă niciodată
Aflată la aproximativ 50 de kilometri de Sibiu, fosta abaţie a fost întemeiată undeva în jurul anului 1.200 de un grup de călugări cistercieni. Despre cistercieni se ştie că, atunci când se călugăreau, trebuiau să promită castitate, sărăcie şi ascultare. Purtau rase albe, nu aveau dreptul să poarte pantaloni iar tăcerea era considerată o virtute.
Posteau, iar singura carne pe care o puteau consuma era cea de peşte. Cistercienii ştiau să facă baraje, lacuri în care să ţină peştele, ştiau să citească în latină, greacă, ebraică, ştiau să ţină slujbe, să boteze, să îngroape, să cunune. Aveau arhitecţi, meşteşugari de toate felurile. În materie de agricultură au fost pionieri adevăraţi. Au mai adus cu ei din Burgundia viţa-de-vie, au aclimatizat-o şi au altoit-o pe butaşi de aici cărora nu le îngheţau rădăcinile iarna.
Morăritul era ocupaţie de bază iar pământul unde se aşezau trebuia să fie ”nerâvnit de altcineva”, să fie o mlaştină sau un pământ arid. În zona lor de influenţă erau singurii care făceau mori, iar cine vroia să macine trebuia să o facă la ei şi să dea ”uiumul”, să aibă o sursă de venit garantată. În zona Cârţei, cistercienii au avut 10 sate în subordine, nemţeşti şi româneşti, sate catolice dar şi ortodoxe.
La Cârţa, în mlaştină, piatra a fost adusă de pe malul celălalt al Oltului, de la aproape 7 kilometri distanţă, iar moara a fost aşezată pe un canal, un braţ artificial al râului Bâlea pe care ei l-au deviat. Astăzi, prin curtea casei parohiale aflată în imediata vecinătate a bisericii curge un pârâiaş despre care se spune că nu îngheaţă niciodată.
În 1241, fiind nefortificată, biserica a fost distrusă de către mongoli iar zidurile care se mai văd şi acum au fost făcute după acest an. Ultimul abate al mânăstirii a fost ” un vienez foarte orgolios, cu puţine gânduri clericale dar cu foarte multe politice”, care ajuns să se certe inclusiv cu Matei Corvin. Acesta din urmă a şi închis de altfel mânăstirea, în 1474.
Biserica de la Cârţa se poate vizita cu programare prealabilă, iar dacă ajungeţi trebuie neapărat să urcaţi în turn, de unde priveliştea este extrem de frumoasă.
Valea Viilor, biserică fortificată aflată în patrimonial UNESCO
Pe locul actualei biserici a existat mai întâi o bazilică romanică, urme ale acesteia fiind descoperite chiar sub podeaua sacristiei. Bazilica a fost ridicată probabil în secolul XIII odată cu întemeierea localităţii. Biserica de astăzi a fost contruită în secolul XV, în stil gotic.
Ulterior, pentru a face faţă invaziilor necontenite, biserica a fost înconjurată cu ziduri şi turnuri de apărare. Astăzi se mai păstrează 4 turnuri şi zidurile înalte de 6-7 m, prevăzute cu metereze. În biserică există numeroase obiecte deosebit de valoroase precum stranele de la 1528, altarul din 1779, orga din 1807 şi baldachinul amvonului datat în 1746. Un alt element important al acestei biserici este hersa, aflată deasupra portalului de nord, care s-a păstrat intactă din 1525.
La intrarea în curtea bisericii se află un mic muzeu al culturii săseşti unde puteţi admira costume tradiţionale săseşti, fotografii şi alte obiecte donate de membrii comunităţii. (sursa:sibiu-turism.ro) Biserica se poate vizita de luni până vineri între orele 9:00-12:00 şi 14:00-17:00 iar în week-end-uri, dacă sunt grupuri organizate. Biletul de intrare costă 4 lei.
Biserici fortificate se mai află în localităţi precum Bazna, Cisnădie, Avrig, Mediaş, Cisnădioara, Stejărişu, Mălâncrav, Hosman, Cristian, Copşa Mare, Aţel, Axente Sever, Alţâna, Agnita, Dealu Frumos, Merghindeal, Movile, Moşna, Ocna Sibiului, Richiş sau Alma Vii.
Ştiaţi că…
În biserica de la Bazna, în turnul clopotniţă, care are rol şi de turn de poartă, se mai păstrează trei clopote din secolele XIV-XV, printre puţinele rămase din acea perioadă.
În spatele zidurilor bisericii fortificate din Cisnădie, ascunsă bine de privirile curioşilor, se află o încăpere secretă unde odinioară se spune că era păstrată celebra comoară din Cisnădie.
Baronul Samuel von Brukenthal a donat bisericii fortificate din Avrig, în anul 1770, un ceas care funcţionează şi astăzi.
În Turnul Trompeţilor de la biserica fortificată de la Mediaş a fost reţinut în anul 1476 Vlad Ţepeş, după un conflict avut cu regele Ungariei, Matei Corvin.
În biserica fortificată de la Merghindeal, sub podea, se află o fântână din care, pe vremuri, se alimentau localnicii adăpostiţi în biserică în timpul invaziilor.Citeste mai mult: adev.ro/msp3of
