Secolul al XIV lea ├«n contextul afirm─ârii Cur┼úii de Arge┼č jpeg

Secolul al XIV-lea ├«n contextul afirm─ârii Cur┼úii de Arge┼č

├Äntr-una dintre marile sale lucr─âri, istoricul na┼úional Nicolae Iorga folose┼čte sintagma ÔÇ×Rom├ónia de la Arge┼čÔÇŁ, ca mod de a eviden┼úia rolul celor care s-au tras de la Arge┼č pentru istoria noastr─â, pun├ónd ├«n leg─âtur─â fiin┼úa na┼úional─â cu locul de origine. Argumentele care l-au determinat pe istoric s─â foloseac─â aceast─â expresie nu sunt pu┼úine, iar ├«n cele ce urmeaz─â vom ├«ncerca s─â eviden┼úiem importan┼úa Cur┼úii de Arge┼č ca vatr─â de formare a statului de la sud de Carpa┼úi, ceea ce a dus la ÔÇ×Romania de la Arge┼čÔÇŁ[1].

Ca s─â ne facem o imagine c├ót mai bun─â a zonei la care ne referim, trebuie subliniat─â pozi┼úia strategico-geografic─â a Arge┼čului ├«n secolul al XIV-lea ┼či contextul ├«n care s-a afirmat acesta.

ÔÇ×Minunata ┼či stralucita noastr─â cetate de scaunÔÇŁ (asa cum obi┼čnuiau s─â-i spun─â domnii in actele de cancelarie) este situat─â ├«ntr-o vale depresionar─â, str─âbatut─â de la nord la sud de r├óul Arge┼č, aflat─â la ad─âpost de vitregiile invaziilor┼či de calamit─â┼úiile naturale.[2]O Mesopotamie ├«nchis─â, ne spune Iorga, ├«n care se p─âtrunde cu greu dinspre Transilvania, cu dealuri ├«mbl─ânite de dese p─âduri de fag, str─âjuit─â la nord de Mun┼úii F─âg─âra┼č.

De ├«ndat─â ce ie┼čim din Cheile Arge┼čului, ├«n dreapta, pe o st├ónc─â masiv─â, se ├«nal┼ú─â zidurile Cet─â┼úii Poienari, care, la ├«nceput s-a chemat Cetatea de Arge┼č, dar, pe urm─â, ┼či-a luat numele de la poienarii ┼ú─ârani, adic─â ┼ú─âranii din Poiana Ardealului, m─ârgineni desc─âleca┼úi ├«n aceste locuri. In jos, se l─ârge┼čte valea ├«ntre dealuri rotunde, larg luminate de soare, ┼či acolo se va face o curte, Curtea de Arge┼č sau Curtea Arge┼čului, singurul loc din Rom├ónia care poart─â acest nume, ar─ât├ónd o re┼čedin┼ú─â domneasc─â.[3]

Acest loc a ad─âpostit pentru mai bine de un veac re┼čedin┼úa domnilor ┼ó─ârii Rom├óne┼čti ┼či este locul ├«n care a luat fiin┼ú─â, la 1359, sub Nicolae Alexandru, prima Mitropolie a ┼ó─ârii Rom├óne┼čti. Din surse afl─âm de importan┼úa deosebit─â a acestui spa┼úiu, chiar ├«nainte de ÔÇ×consacrareaÔÇŁ sa, ├«n timpul lui Basarab I ÔÇ×IntemeietorulÔÇŁ.

A┼čadar, a existat o curte ├«nc─â din timpul lui Seneslau, voievod ├«n zona Arge┼čului, c─âpetenie a unei forma┼úiuni prestatale men┼úionate ├«n diploma emisa la 1247 de regele maghiar Bela al IV-lea, c─âtre cavalerii ioani┼úi din ┼óara Severinului. De altfel, Nicolae Iorga afirm─â c─â ÔÇ×Existen┼úa unor vl─âdici la Arge┼č, ├«nainte de Basarab este inafar─â de orice ├«ndoial─â". [4]

├Än sprijinul afirma┼úiilor din sursele istorice ┼či literare, vin cercet─ârile ├«ntreprinse la inceput de secol trecut de reputa┼úii arheologi Aurelian Sacerdo┼úeanu ┼či Virgil Dr─âghiceanu ├«n incinta Cur┼úii Domne┼čti.

Primul a semnalat existen┼úa, l├óng─â Biserica Domneasc─â din sec. XIV, a unui l─âca┼č de cult mai vechi, din piatr─â ┼či de propor┼úii destul de ├«ntinse. ┼×i, cum ├«n aceast─â perioad─â asemenea l─âca┼čuri ecleziastice sunt ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu puterea laic─â, Virgil Dr─âghiceanu a identificat subconstruc┼úii de palat, databile ├«nainte de secolul al XIV-lea.

A┼čadar avem dovezi de necontestat care sus┼úin c─â o re┼čedin┼ú─â important─â a unei c─âpetenii locale, a fost ├«nc─â dinainte de stabilirea capitalei la Arge┼č, de catre Basarab.

Statutul de capital─â a dus, inevitabil, la diversificarea popula┼úiei. M─ârturie ├«n favoarea acestei ipoteze st─â Biserica S├ónicoar─â, a┼čezat─â vizavi de Biserica Domneasc─â, pe un deal ce domin─â zona.

Construit─â de me┼čteri sa┼či, adu┼či din p─âr┼úile Sibiului, cu un stil architectural tipic apusean, cu spa┼úiu nu foarte ├«nc─âp─âtor, suficient c├ót s─â intre membrii familiei domnitoare ┼či alti nobili de la curte, S├ónicoar─â, cum ├«i spun localnicii, atest─â prezen┼úa confesiunii caltolice, la acea vreme in  Arge┼č. De asemenea, avem informa┼úii privitoare la c─âs─âtorii ale principilor munteni cu fiice ale regilor apuseni.[5]

Întemeietorul

Basarab I of Wallachia cropped 0 jpg jpeg

Istoricul Neagu Djuvara sus┼úine c─â at├ót numele lui Basarab, c├ót ┼či cel al tat─âlui s─âu Tohomerius, sunt de origine cuman─â. Ipotez─â destul de plauzibil─â din punctul nostru de vedere. Istoricul merge ┼či mai departe, ajung├ónd la concluzia c─â Basarab ┼či fiul s─âu, Nicolae Alexandru au fost catolici ÔÇť├«n condi┼úiile ├«n care slavo-rom├ónii ┼úinuser─â de veacuri de biserica r─âs─âritean─â, iar cumanii erau singurul popor catolic din ┼óara Rom├óneasc─âÔÇŁ[6].

Aceast─â afirma┼úie este contrazis─â de documentul regal din 26 noiembrie 1332, despre onoarea comitelui Lauren┼úiu de Zarant, vorbind despre Basarab ca fiind ÔÇťschismaticÔÇŁ, deci, cre┼čtin de rit ortodox.

Din punctul nostru de vedere, putem vorbi despre o convie┼úuire bazat─â pe ├«ntrajutorare ├«ntre neamurile de cumani ┼či popula┼úia b─â┼čtina┼č─â, de aici ┼či numele cuman al lui Basarab, ├«ns─â nu credem c─â se poate vorbi despre o dinastie fondatoare de origine cuman─â.

├Än priviin┼úa dat─ârii cu exactitate a ├«nceputului domniei voievodului de la Arge┼č, nu avem elemente de documentare. Astfel, se poate vorbi cu aproximatie de anul 1310, ca an ├«n care Basarab ┼či-a ├«nceput domnia.

Un document maghiar atest─â faptul c─â Basarab este domn ├«n 1317, c├ónd e implicat ├«ntr-un conflict local ├«ntre nobilii din zona Mehadiei (Banatul de Severin). De asemenea, presupunem c─â ac┼úiunile de coagulare a forma┼úiunilor prestatale muntene┼čti, coincid cu perioada de lupte pentru succesiunea la tron din Ungaria, deci p├ón─â in 1318.

┼×tim c─â statul condus de Basarab s-a aflat ├«nc─â de la ├«nceputurile sale, ├«n situa┼úie de vasalitate fa┼ú─â de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Astfel, ├«n 1324, domnul muntean apare ├«n documentele ungure┼čti ca ÔÇťBazarab woyvodam nostrum TransalpinumÔÇŁ[7].

Cu toate acestea, se pare c─â un an mai t├órziu, Basarab rupe rela┼úiile cu regele Ungariei, refuz├ónd obliga┼úiile pe care le avea ├«n calitatea de vasal. Acest eveniment ne este relatat de un document emis de cancelaria angevin─â, la 18 iunie 1325, ├«n care ├«l nume┼čte pe voievodul de pe Arge┼č ÔÇťBasarab transalpinul, necredinciosul coroanei maghiareÔÇŁ .[8]

├Än privin┼úa rela┼úiilor lui Basarab cu papalitatea, lucrurile stau bine, cel putin p├ón─â ├«n jurul datei B─ât─âliei de la Posada. Dovad─â st─â un document emis de papalitate ├«n 1327, ├«n care voievodul muntean este l─âudat de  Papa Ioan al XXII-lea, pentru sus┼úinerea catolicismului ┼či zelul s─âu de a nimici popoarele ÔÇťnecredincioaseÔÇŁ(probabil ortodoxe). Coinciden┼ú─â sau nu, ┼čtim c─â dup─â aceast─â data, Basarab a luat ├«n st─âp├ónire, de la unguri, Banatul de Severin.

Din punctul nostru de vedere, este posibil ca, pentru o perioad─â, Basarab sa ÔÇťcochetezeÔÇŁ cu ideea catolicismului. Lucru de altfel sesizabil, mai t├órziu, ┼či la domnul Moldovei, La┼úcu (1365-1373), care a trecut la catolicism ├«n schimbul sprijinului din partea Sf├óntului Scaun ┼či a recunoa┼čterii ca Dux Moldaviae[9].

Aceste gesturi sunt explicabile prin faptul că vorbim despre o perioadă în care dorinţa domnilor români de a fi recunoscuţi pe plan internaţional este una foarte puternică.

Ipoteza catolicismului la Basarab poate fi datata cronologic ├«nainte de victoria de la Posada, ├«ntruc├ót acesta este momentul de emancipare de sub coroana maghiar─â, iar adoptarea definitiv─â, dup─â acest moment, a ortodoxiei este foarte probabil─â. De altfel ┼či construc┼úia Bisericii Domne┼čti (ortodox─â), ├«ncepe dup─â ÔÇťPosadaÔÇŁ.

Posada, momentul emanciparii de sub Coroana Angevin─â

batalia posada jpg jpeg

Apogeul conflictual al rela┼úiilor cu Ungaria are loc ├«n 1330, c├ónd regele Carol Robert porne┼čte, ├«n septembrie, campania contra lui Basarab. Oastea regelui angevin intr─â ├«n ┼óara Rom├óneasc─â prin Banatul de Severin, m─ârul discordiei ├«ntre cele dou─â state, ├«ndrept├óndu-se c─âtre Arge┼č. Basarab a cerut pacea, oferind drept desp─âgubiri 7.000 de m─ârci de argint (1.447 kg. argint), ┼či un fiu care s─â fie garant loialit─â┼úii sale, la curtea regelui. Acest moment eviden┼úiaz─â nivelul de dezvoltare economic─â a statului coagulat ├«n jurul Cur┼úii de Arge┼č. ├Än aceea┼či m─âsur─â, propunerea lui Basarab c─âtre Carol Robert, ne v─âde┼čte nesiguran┼úa primului pe victorie, lucru lesne de ├«n┼úeles av├ónd ├«n vedere dispropor┼úia numeric─â (circa 10.000 de oameni ai lui Basarab, fa┼ú─â de 30.000 ai lui Carol Robert[10]). Unele surse mentioneaz─â c─â al─âturi de Basarab au fost t─âtari ┼či cumani, iar din Chronica Antiqua, cea mai veche cronic─â s─âseasc─â, afl─âm c─â ├«n timpul b─ât─âliei, sibienii   s-au r─âsculat ├«mpotriva lui Carol Robert, intr├ónd ├«n colaborare cu Basarab.

Propunerea de pace a transalpinului este respins─â de rege, iar armata maghiar─â ├«nainteaz─â spre re┼čedin┼úa de la Curtea de Arge┼č, pe care o incendiaz─â.

Ca mărturii ale acestui eveniment, stau săpăturile arheologice care relevă urmele unui puternic incendiu, care a mistuit Curtea, databil în prima jumătate a secolului al XIV-lea.

Tactica adoptat─â de Basarab este una clasic─â pentru voievozii rom├óni, folosit─â, ├«n special, ├«n secolul al XV-lea : pustiirea p─âm├óntului ├«n fa┼úa invadatorului ┼či atragerea lui ├«n locuri ├«n care nu-┼či poate desf─â┼čura efectivul armatei.

Lupta a ├«nceput la 9 noiembrie 1330, inamicul fiind atras ├«ntr-o ambuscad─â desf─â┼čurat─â ├«ntr-o vale ├«ngust─â ┼či pr─âp─âstioas─â, cu relief specific unui canion, unde a suferit o ├«nfr├óngere umilitoare. Au existat dou─â atacuri, conform documentelor. Primul, dat ├«n susul v─âii, a oprit ├«naintarea o┼čtii maghiare, iar al doilea a ├«nsemnat distrugerea acesteia. Patru zile a durat m─âcelul, b─ât─âlia ├«ncheindu-se la 12 noiembrie.

Momentul este ilustrat in principalul izvor despre aceast moment, Cronica pictat─â de la Viena :

ÔÇ×Basarab a venit pe o cale cu toat─â oastea sa, ┼či calea sucit─â ┼či de am├óndou─â p─âr┼úile cu r├ópe foarte ├«nalte, era ├«nchis─â ├«mprejur, ┼či unde calea zis─â era mai larg─â, acolo valahii ├«n mai multe locuri o ├«nt─âriser─â cu ┼čan┼úuri s─âpate ├«mprejur. Iar regele ┼či to┼úi ai s─âi la a┼ča ceva ├«ntru adev─âr nu s-au g├óndit. Mul┼úimea nenum─ârat─â a valahilor, sus pe r├ópi alerg├ónd din toate p─âr┼úile, arunca s─âge┼úi asupra oastei ungure┼čti care era ├«n fundul c─âii de drum, care ├«ns─â nu ar fi trebuit numit drum, ci mai cur├ónd un fel de corabie str├ómt─â, unde, din pricina ├«nghesuielii, cei mai sprinteni cai ┼či osta┼či c─âdeau ├«n lupt─â, pentru c─â din pricina urcu┼čului pr─âp─âstios din cale nu se puteau sui contra valahilor, pe nici una din r├ópele de pe am├óndou─â laturile drumului; nici nu puteau merge ├«nainte, nici nu aveau loc de fug─â, fiind ┼čan┼úurile s─âpate acolo, ci osta┼čii regelui erau cu totul prin┼či, ca ni┼čte pe┼čti ├«n v├ór┼č─â sau ├«n mreaj─â.ÔÇŁ

433px Kepes Kronika 1360 jpg jpeg

Surse ungure┼čti vorbesc despre un armisti┼úiu ├«ncheiat ├«ntre cele dou─â p─âr┼úi beligerante, valahii lu├óndu-┼či angajamentul s─â conduc─â oastea maghiar─â pe drumul cel mai scurt c─âtre Transilvania. Lucru greu de crezut, av├ónd ├«n vedere tensiunea dintre cele dou─â par┼úi, ┼či, de asemenea, nu miz─âm pe un moment de naivitate din partea regelui, care l-a f─âcuts─â-┼či asume asemenea riscuri. A.D.Xenopol consider─â c─â acest pasaj este doar un pretext pentru a explica mai u┼čor ├«nfr├óngerea armatei regale, ipotez─â foarte probabil─â ┼či din punctul nostru de vedere.

Amploarea luptei a fost de ├«nsemn─âtate, iar cei care au c─âzut victime au fost, al─âturi de oameni simplii, numero┼či nobili, voievodul Transilvaniei, Toma, precum ┼či Andrei de Alba, purt─âtorul sigiliului regal, m─ârturie st├ónd relat─ârile din cronic─â :

 ÔÇ×Au c─âzut tineri ┼či b─âtr├óni, principi ┼či nobili, f─âr─â nici o deosebire. C─âci aceast─â trist─â ├«nt├ómplare a ┼úinut mult, de la ziua a ┼časea a s─âpt─âm├ónii, p├ón─â la ziua a doua a s─âpt─âm├ónii viitoare, ├«n cari zile osta┼čii ale┼či a┼ča se izbeau unii pe al┼úii precum ├«n leag─ân se leag─ân─â ┼či se scutur─â pruncii, sau ca ni┼čte trestii cl─âtinate de v├ónt. S-a f─âcut aici mai cumplit─â ucidere, c─âci a c─âzut mul┼úimea de osta┼či, principi ┼či nobili, ┼či num─ârul lor nu se poate socoti.ÔÇŁ[11]

Localizarea

Ipoteze privitoare la localizarea ├«n teren a luptei au fost numeroase, a┼ča ├«nc├ót istoricii au avansat numeroase locuri, ca spa┼úii ale desf─â┼čur─ârii b─ât─âliei. Au fost propuneri ca Valea Prahovei, pasul Ruc─âr-Bran, Valea Oltuluisau zona Mehadiei (Banatul de Severin). ├Än opinia noastr─â, Posada este, cel mai probabil, identificabil─â ├«n zona V─âii Superioare a Topologului. Aceast─â ipotez─â, o ├«naint─âm, baz├óndu-ne pe relat─ârile din Chronica Antiqua, men┼úionat─â mai sus, care descrie momentul ├«n care sibienii, r─âscula┼úi contra regelui, intrevin ├«n timpul luptei, ca ├«nt─âriri de partea lui Basarab. Intuim c─â un conflict ├«ntre rege ┼či comunitatea sa┼čilor era mohnit, astfel c─â, dup─â ce maghiarii au incendiat Arge┼čul, s-au ├«ndreptat c─âtre Sibiu spre a l─âmuri situa┼úia, iar drumul cel mai scurt, dinspre Arge┼č spre Sibiu, este pe Valea Topologului, locul ├«n care oastea condus─â de rege a fost prins─â ├«n ambuscada valahilor. Cum sursa ne spune c─â sa┼čii au intervenit de partea lui Basarab ├«n timpul b─ât─âliei, posibil ├«n a doua zi a luptei, deducem c─â ace┼čtia nu veneau de foarte departe, Sibiul fiind situat la circa dou─â zile de mers de zona pe care noi o identific─âm ca locul confrunt─ârii de la Posada. De altfel, relieful zonei este izbitor ├«n asem─ânare, cu cel care reiese din imaginile Cronicii pictate.

O altă ipoteză este că locul Posadei nu este pe vreo vale, pentru că sursele nu menţionează numele vreunui fir de apă, însă ne este greu să credem că o oaste de circa 30.000 de oameni, plus animalele necesare, putea să fie întreţinută fără să aibă o sursă continuă de apă.

Arge┼čul dup─â Posada

├Än urma campaniei ├«ntreprinse de regele Ungariei ┼či finalizat─â prin B─ât─âlia de la Posada, Arge┼čul a fost grav afectat de incendiul despre care am vorbit mai sus. Date fiind ├«mprejur─ârile, Basarab mut─â capitala la C├ómpulung, ora┼č spre grani┼úa cu Bra┼čovul ┼či loc de vam─â. A┼ča ajungem s─â vorbim despre o perioad─â de 30 ┼či mai bine de ani (1330-1364), ├«n care rolul pe care ├«l avea Arge┼čul, p├ón─â ├«n Posada, este preluat de C├ómpulung. Aceste lucruri se petrec p├ón─â c├ónd, Vladislav I sau, cum mai este cunoscut acest voievod, Vlaicu Vod─â[12] , se mut─â din nou la Arge┼č, la noua Curte ref─âcut─â. Istoricul Petre P. Panaitescu vorbe┼čte despre toate aceste evenimente, ├«n studiul s─âu ÔÇ×Interpret─âri rom├óne┼čtiÔÇŁ:

C├ónd regele ungur Carol Robert a ars Arge┼čul la 1330, de┼či a fost apoi cumplit b─âtut de ostile rom├óne┼čti, vechea capital─â nu s-a mai putut ridica ┼či Basarab, ├«nving─âtorul m├óndrului rege, a mutat scaunul domniei la C├ómpulung, l├óng─â pasul Branului, pe drumul negustorilor sa┼či din Bra┼čov. (...) Abia al treilea domn al ┼ó─ârii Rom├óne┼čti, Vladislav, se mut─â din nou la Arge┼č, ├«n vechea capital─â recl─âdit─â.[13]

Urma┼čii lui Basarab

Domnia ├Äntemeietoruluis-a ├«ncheiat ├«n 1352, lucru pe care ├«l ┼čtim de  pe un perete al Bisericii Domne┼čti din Curtea de Arge┼č, pe care st─â scris : ÔÇ× ├Än anul 6860 (1352), la C├ómpulung, a murit marele Basarab voievodÔÇŁ. Tradi┼úia consemneaz─â c─â tot acolo a fost ├«ngropat, lucru care se reg─âse┼čte ┼či ├«ntr-un document din 1714, dat de c─âtre domnitorul ┼×tefan Cantacuzino, pentru m─ân─âstirea Negru Vod─â din C├ómpulung, ├«n care ne vorbe┼čte despre Basarab I ┼či Nicolae Alexandru, spun├ónd c─â ÔÇ× le sunt trupurile lor ├«ngropate ├«n aceast─â sf├ónt─â m─ân─âstireÔÇŁ.

Basarab este cel care inaugureaz─â tradi┼úia asocierii urma┼čului la domnie. Un astfel de gest duce la evitarea luptelor pentru succesiune, care au fost omniprezente ├«n secolele ce au urmat, cauz├ónd instabilitate, pentru c─â orice os domnesc (chiar ┼či fiii nelegitimi) avea drept de succesiune.

Astfel, pe tron urc─â Nicolae Alexandru, cel ale c─ârui merite se leag─â de ├«nfiin┼úarea Mitropoliei de la Arge┼č, prima din ┼óaraRom├óneasc─â, ├«n 1359, lucru f─âcut cu mult fast, fiind prezente numeroase personalit─â┼úi ale lumii bizantine, chiar ┼či Patriarhul de la Constantinopol. Mitropolit a fost numit Jachint de Vicina, ├«n acest fel pun├óndu-se bazele institu┼úionaliz─ârii cre┼čtinismului ortodox  ├«n spa┼úiul rom├ónesc.

Urma┼čul lui Nicolae Alexandru este Vladislav I Vlaicu (1364-1377), cunoscut ca primul voievod rom├ón care emite moned─â proprie, lucru care reprezint─â autocefalia, independen┼úa, mai ales cea economico-fiscal─â.

Alt domn important, al c─ârui scaun a s─âl─â┼čluit la Arge┼č, este Radu I (1377-1383), fiul lui Nicolae Alexandru ┼či fratele predecesorului s─âu, Vladislav I. De numele lui Radu se leag─â aducerea moa┼čtelor Sfintei Muceni┼úe Filofteia, de la T├órnovo (unde domnea sora sa, Ana), la Arge┼č, lucru petrecut ├«n preajma anului 1384, c├ónd scena este imortalizat─â pe pere┼úii Bisericii Domne┼čti, locul unde sf├ónta a stat p├ón─â ├«n 1893 c├ónd moa┼čtele sunt mutate ├«n Catedrala Episcopal─â, l├óng─â m─ân─âstirea ctitorit─â de Neagoe Basarab.

Rela┼úiile Arge┼čului cu exteriorul

Trebuie s─â men┼úion─âm faptul c─â dup─â momentul Posada, rela┼úiile ├«ntre domnii munteni ┼či Coroana maghiar─â au fost destul de tensionate. Acestea s-au ameliorat abia ├«n preajma lui 1395, ├«n timpul domniei lui Mircea cel B─âtr├ón , c├ónd va ├«ncheia, la Bra┼čov, un tratat antiotoman cu regele Sigismund de Luxemburg.

Leg─âturile domnilor de la Arge┼č cu spa┼úiul occidental nu sunt deloc neglijabile. S─â nu ne ├«nchipuim c─â ace┼čti voievozi valahi erau rup┼úi de ÔÇ×confortulÔÇŁ,   de la aceaa vreme, al occidentului. Dimportiv─â, acesti principi sud-carpatici erau foarte la curent cu stilul vestimentar sau cu obiceiurile de la cur┼úile din vest, influen┼úa┼úi fiind de curtea maghiar─â.

Toate aceste lucruri ne sunt confirmate arheologic, de morm├óntul princiar din Biserica Domneasc─â, descoperit ├«n urma lucr─ârilor de renovare ┼či cercetare, efectuate sub conducerea istorcului Virgil Dr─âghiceanu, ├«n 1920.

Personajul domnesc descoperit este datat în a II-a jumătate a secolului al XIV-lea, iar cele mai multe ipoteze îl identifică cu Radu I.

Am identificat men┼úiuni  contemporane cu descoperirea morm├óntului ├«n romanul ( pe care ├«l recomand─âm) ÔÇťCi┼čmigiu et comp.ÔÇŁ al lui  Grigore B─âjenaru, din care afl─âm

Am f─âcut fotografiile de rigoare ┼či ne-am ├«ndreptat apoi c─âtre biserica ÔÇ×Sf├óntul Nicolae DomnescÔÇŁ, cea mai veche din localitate, unde se descoperise de cur├ónd morm├óntul lui Basarab-Vod─â[14], adev─âratul ├«ntemeietor al ┼ó─ârii Rom├óne┼čti.Descoperirea ├«i apar┼úinea istoricului Virgil Dr─âghiceanu ┼či s─âp─âturile se f─âcuser─â sub ne├«ntrerupta lui supraveghere.Morm├óntul lui Basarab era l├óng─â un st├ólp pe care se aflau picturi m─âiestrit realizate ┼či suprapuse, datorit─â c─ârora savantul rom├ón f─âcuse ├«nsemnata descoperire.Sub un cristal gros se vedea acela care fusese viteazul st─âp├ónitor al ┼ó─ârii Rom├óne┼čti.Hainele, ca prin minune, ├«i erau neatinse de vreme. Avea o tunic─â ro┼čie ca vi┼čina putred─â ┼či era ├«ncins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezent├ónd un castel medie┬şval. P─ârul, barba ┼či must─â┼úile se conservaser─â foarte bine.Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozant─â: avea aproape doi metri ┼či era foarte sp─âtos!ÔÇĽ Ia uita┼úi-v─â, m─â, ─âsta rom├ón!...[15]

├Än urma inventarului acestui morm├ónt, istoricul Constantin   C. Giurescu ajunge la concluzia c─â ÔÇ×voievodul de la Arge┼č, a┼ča cum ni-l arat─â ve┼čmintele ┼či podoabele sale, putea sta al─âturi de cei mai str─âluci┼úi monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, ├«n veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor no┼čtri, o via┼ú─â umil─â, modest─â, de ┼ú─ârani p─âstori ┼či plugari, a┼ča cum s-a crezut, plec├óndu-se de la idei preconcepute, at├óta vreme, ci tot fastul ┼či str─âlucirea unei societ─â┼úi de nobili, de boieri cu propriet─â┼úi ├«ntinse ┼či cu leg─âturi puternice at├ót cu feudalii dinastiei angevine, c├ót ┼či cu Bizan┼úul ┼či imitatorii acestuia din urm─â, cu <┼úarii>s├órbi ┼či bulgari.ÔÇŁ

Concluzie

 Pe parcursul unui secol lucrurile s-au schimbat, comer┼úul a ├«nceput s─â se afirme din ce ├«n ce mai mult, iar Arge┼čul nu avea o pozi┼úire prielnic─â ├«n acest sens.

Nu era str─âb─âtut de vreo leg─âtur─â sau de vreun drum comercial semnificativ, care s─â duc─â spre un punct economic important. A┼ča au ├«nceput s─â se afirme T├órgovi┼čte ┼či, mai apoi, pe m─âsur─â ce st─âp├ónirea turceasc─â s-a accentuat, Bucure┼čtiul. O imagine clar─â cu privire la acest fenomen este formulat─â de istoricul Petre P. Panaitescu :

Arge┼čul era, ├«ns─â, excentric, un drum cotit ┼či greu ducea de acolo, prin ┼óara Lovi┼čtei, spre Olt ┼či apoi spre Sibiu. Dar acest drum nu era o cale de comer┼ú principal─â pentru ┼úar─â; comer┼úul cu Bra┼čovul ┼či la Dun─âre erau mai importante ca cel cu Sibiul. De aceea, Arge┼čul a fost p─âr─âsit de domnie ┼či zidurile vechi ale bisericilor ┼či ale cur┼úilor bolov─ânite au r─âmas pustii ┼či pline de amintiri.[16]

Toate cele puse ├«n lumin─â de noi se petrec ├«n secolul al XIV-lea, perioad─â ├«n care istoria din spa┼úiul rom├ónesc s-a f─âcut de la Arge┼č. Acel loc ales ca cetate de scaun ├«ntr-o perioad─â grea pentru neamul rom├ónesc, o vreme ├«n care, prin acest spa┼úiu, mi┼čunau neamuri migratoare, iar angevinii c─âutau s─â-┼či impun─â st─âp├ónirea. ├Än acest context Arge┼čul a fost loc de ad─âpost ┼či de rezisten┼ú─â.

Bibliografie

Nicolae Iorga, Istoria  rom├ónilor, vol. 3

Nicolae Iorga, Locul rom├ónilor ├«n istoria universal─â, Ed. ┼×tiin┼úific─â

Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vod─â. Un voivod de origine cuman─â la ├«nceputurile ┼ó─ârii Rom├óne┼čt , Humanitas, 2011

Cronica Pictat─â de la Viena

Petre P. Panaitescu, Interpret─âri rom├óne┼čti, ed. Enciclopedic─â Bucure┼čti, 1994

www.enciclopediaromaniei.ro

NOTE

[1] Numele initial al orasului era Arge┼č, de la r├óul care-l traverseaz─â. Numele actual al ora┼čului ├«ncepe s─â fie

  folosit in secolul al XVI-lea, prima men┼úiune cu denumirea actual─â dat├ónd din 1510, de la         

  domnitorul Vlad cel T├ón─âr. Aici vom face apel la ambele denumiri.

[2] Vorbim despre o perioada in care, prin aceste locuri, mi┼čunau neamuri migratoare, in special t─âtari.

[3] N. Iorga, Istoria românilor, vol. 3, pag. 137

[4] N. Iorga, Istoria românilor, vol. 3, pag. 139

[5]Se presupune ca Biserica Sânicoară a fost construită cu sprijinul doamnei Clara, soţia lui Nicolae Alexandru, cu rol de episcopie catolică.

[6] Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vod─â.Un voivod de origine cuman─â la ├«nceputurile ┼ó─ârii Rom├óne┼čtiÔÇŁ, Humanitas, 2011.

[7]Lat.- Basarab, voievodul nostru transalpin.

[8]Evident─â la surs─â este perspectiva subiectiv─â. La fel cum, ├«n documentele turce┼čti, Mihai Viteazul este suprenumitÔÇ× Cel R─âuÔÇŁ.

[9]Lat.- duce al Moldovei.

[10]Cifre destul de rotunjite in opinia noastr─â.

[11]Cronica Pictat─â de la Viena

[12] Vladislav I este cunoscut ┼či sub acest nume, datorit─â dramei istorice ├«n versuri, ÔÇ×Vlaicu Vod─âÔÇŁ(1902), a lui Alexandru Davila.

[13]Petre P. Panaitescu, Interpret─âri rom├óne┼čti, pag. 163, Ed. Enciclopedic─â Bucure┼čti, 1994

[14]Ini┼úial s-a crezut c─â personajul descoperit este Basarab, ├«ns─â ├«n urma analizei pietrei de morm├ónt ┼či a podoabelor cu care a fost g─âsit voievodul, s-a ajuns la concluzia c─â, cel mai probabil, este vorba despre Radu I.

[15]Grigore B─âjenaru, Ci┼čmigiu et comp., pag. 233, Jurnalul Na┼úional , 2010.

[16]Petre P. Panaitescu-Interpret─âri rom├óne┼čti, pag. 163, Ed. Enciclopedic─â Bucure┼čti, 1994.