Secera la gâtul morţilor, o metodă de a alunga demonii
Cum împiedici morţii să revină în lumea viilor în forma unor demoni? Secerele fixate pe gâtul scheletelor ar trebui să aibă efect. Cel puţin asa se pare că ar fi gândit problema oamenii de acum 400 de ani.
Într-un cimitir polonez au fost descoperite câteva schelete cu această particularitate. Arheologii asociază ciudata practică funerară cu credinţa în magie şi teama faţă de spirite malefice, relatează Live Science. Este vorba despre cimitirul Drawsko, un sit în nord-estul Poloniei care datează din secolele XVII-XVIII. Aici au fost cercetate mai bine de 250 de morminte începând cu 2008. În patru dintre acestea scheletelor li se aşezaseră secere la gât, iar într-un al cincilea scheletul avea secera deasupra coapselor. Iniţial astfel de ritualuri funerare au fost descrise drept “anti-vampirice”, pentru ca morţii să nu se ridice din morminte pentru a-i teroriza pe cei vii.
Într-un alt studiu mai recent însă, cercetătorii de la Muzeum Ziemi Czarnkowskiej preferă să folosească termenul de anti-demonic, întrucât credinţele populare ale vremii nu pomeneau doar vampirii in categoria răului întrupat. În plus, mormintele cu secere beneficiaseră de privilegii funerare necaracteristice pentru presupuşii “vampiri” înhumaţi în alte părţi ale Europei:avuseseră parte de înmormântare creştinească, pe pământ considerat sacru şi alături de ceilalţi membri ai comunităţilor, iar trupurile lor nu prezintă urme de mutilare sau profanare.
Lângă Glowice arheologii au descoperit schelete cu capetele decapitate şi plasate pe picioare, execuţie rituală pentru ca cei din lumea dincolo să nu se întoarcă. Existau în epoca medievală dar şi modernă mai multe obiceiuri funerare bizare pentru a menţine separaţia dintre lumi:unul din ele presupunea spânzurarea mortului până când capul se desprindea singur. La Veneţia, într-un mormânt de secol XVI o femeia avea o bucată de cărămidă în gură, obicei care asigura că “vampirul” nu se va hrăni cu sângele viilor. Unele schelete din Bulgaria aveau ţăruşi înfipţi în piept. Acuzaţiile de vampirism surveneau adesea în momentul unor catastrofe naturale, în ideea ţapului ispăşitor. Decapitarea celor suspecţi însă predomina în ţările slave îndeosebi la începuturile creştinismului în aceste regiuni, superstiţia datorându-se cunostinţelor precare despre procesul de descompunere.
Faptul că scheletele nu aparţineau unor străini ci unor localnici îl dovedesc şi probele chimice efectuate pe dantură. Funcţia magico-rituală a gestului funerar pare să fie de necontestat, dar încă se speculează cu privire la sensurile folosirii secerei. Poate că la nivel simbolic instrumentul avea rolul de ţine morţii in morminte sub ameninţarea că li se va tăia gâtul, dar în acelaşi timp este posibil ca secera sa fie interpretată drept un scut de protecţie împotriva forţelor care ar fi dorit să chinuie morţii. Mai mult, folosirea unei unelte din fier care a trebuit să fie prelucrată prin foc ar simboliza şi trecerea de la viaţă la moarte.
Chiar dacă creştinismul era religia dominantă în Polonia acelor veacuri, in mediul rural nu lipseau credinţe şi tradiţii din folclorul păgân slav, inclusiv credinţa în demoni. În afara secerelor, mormintele nu prezintă alte trăsături reprezentative, aşa că nu se ştie sigur de ce anume respectivii căpătaseră o aură malefică. Conform folclorului polonez, am putea specula că ar fi avut nişte caracteristici fizice mai deosebite, un cap mare, ten roşiatic sau un trup cu mult păr, sau că ar fi fost bănuiţi de puteri supranaturale. Sau ar fi murit în circumstanţe tragice, fără timpul necesar pregătirilor ritualice care ar fi garantat o tranziţie spirituală uşoară.
“Moartea rea”, survenită violent, prin înecare, crimă sau sinucidere, ar fi fost astfel contracarată. Ipoteza nu a fost confirmată însă osteologic. Testele pe schelete continuă prin analize biomoleculare prin care se doreşte o înţelegere mai aprofundată a fenomenului.
