Săgeți otrăvite vechi de 60.000 de ani din Africa de Sud dezvăluie cele mai timpurii arme otrăvite
O echipă de arheologi care a efectuat săpături în sudul Africii a descoperit cele mai vechi dovezi directe ale utilizării armelor otrăvite de către oameni, împingând data cunoscută a acestei tehnologii până la acum 60.000 de ani. Descoperirea a fost realizată prin analizarea urmelor chimice identificate pe vârfuri de săgeți din cuarț, găsite în adăpostul stâncos Umhlatuzana, în provincia KwaZulu-Natal, Africa de Sud.
Ambele fețe ale unuia dintre vârfurile de săgeți analizate. Imaginea din stânga arată resturile organice în care au fost identificate reziduurile de pe vârful săgeții. Credit: Marlize Lombard
Studiul s-a concentrat asupra unui mic eșantion de vârfuri de săgeți din piatră, excavate cu decenii în urmă din straturi asociate tradiției culturale Howiesons Poort, o perioadă cunoscută pentru inovațiile tehnologice ale primilor Homo sapiens. Prin utilizarea unor analize microchimice și biomoleculare avansate, cercetătorii au identificat prezența alcaloizilor buphandrină și epibuphanisină în unele probe. Acești compuși toxici se regăsesc în plante din familia Amaryllidaceae. Planta specifică este Boophone disticha, al cărei bulb otrăvitor este folosit și astăzi în sudul Africii ca otravă pentru săgeți.
Din cele zece vârfuri de săgeți analizate, cinci au păstrat urme clare ale acestor toxine vegetale. Otrăvurile respective acționează lent, ceea ce înseamnă că nu ucideau prada instantaneu, ci slăbeau animalele treptat, până la moarte. Astfel de toxine făceau mai ușoară vânătoarea prin urmărire îndelungată sau permiteau vânarea de la distanță, reducând efortul fizic al vânătorilor și sporind șansele unei capturi reușite.
Până acum, utilizarea otrăvii în vânătoare putea fi dedusă doar din dovezi indirecte, care nu puteau fi legate cu certitudine de arme. Descoperirea de la Umhlatuzana reprezintă prima dovadă clară că vânătorii din Epoca de Piatră Mijlocie foloseau otrăvuri vegetale aplicate pe vârfurile săgeților. Exemplele confirmate anterior de astfel de arme otrăvite nu aveau o vechime mai mare de câteva mii de ani. Această descoperire este cu peste 50.000 de ani mai veche decât orice exemplu cunoscut anterior.
Inflorescența plantei Boophone disticha. Credit: Hans Hillewaert / CC BY-SA 4.0
Pentru a-și susține concluziile, autorii au analizat reziduurile antice împreună cu otrăvurile identificate pe vârfuri de săgeți istorice descoperite în sudul Africii în secolul al XVIII-lea, precum și extracte din bulbii moderni ai plantei Boophone disticha. Acest lucru sugerează o continuitate remarcabilă a cunoștințelor ecologice și a practicilor de vânătoare de-a lungul a zeci de milenii.
Articole conexe
- Cea mai veche incinerare din Africa: un rug funerar vechi de 9.500 de ani dezvăluie ritualuri din Epoca de Piatră în Malawi – 2 ianuarie 2026
- Cum ADN-ul vechilor vânători-culegători ar putea dezvălui secretele longevității până la 100 de ani – 18 decembrie 2025
Mai important, din perspectivă tehnologică, această descoperire contribuie semnificativ la înțelegerea inteligenței umane timpurii. Producerea și utilizarea săgeților otrăvite presupun planificare, cunoașterea proprietăților plantelor și înțelegerea relațiilor cauză–efect cu acțiune întârziată. Aceste abilități reflectă un nivel ridicat de capacitate cognitivă și strategii complexe de subzistență deja prezente în rândul populațiilor umane din sudul Africii în Pleistocenul târziu.
Rezultatele, publicate în revista Science Advances, demonstrează totodată că, în condiții favorabile, reziduurile organice fragile pot supraviețui perioade extrem de îndelungate. Această constatare deschide noi perspective pentru identificarea otrăvurilor și medicamentelor antice în alte regiuni ale lumii.
