Radiografia comunei Albeşti din Argeș în anul 1941

Regiunea de la nord de Curtea de Argeş asigura o bunã protecţie în calea invadatorilor, dar impunea o viaţã asprã prin relieful accidentat şi insuficienţa suprafeţelor arabile.Populaţia era originarã din Transilvania, de unde se refugiase din calea persecuţiilor religioase şi a intensificãrii exploatãrii economice, şi din zona de la sud de Carpaţi.La 1887 erau 1410 suflete din care 22 erau ţigani. Comuna era alcãtuitã din satele Albeşti-Pãmânteni (350), Albeşti-Ungureni (360), Brãteşti (346) şi Dobraţi (354)1. Patru biserici şi o şcoalã asigurau pregãtirea spiritualã şi educaţia localnicilor, dar aceştia preferau mai mult sã-şi uite greutãţile în faţa unui pahar cu alcool oferit cu generozitate de cei cinci cârciumari. Descoperirea procedeului de distilare şi dezvoltarea transporturilor au favorizat pãtrunderea bãuturilor spirtoase în cele mai îndepãrtate unghere ale ţãrii, iar efectele asupra familiilor a fost tragic.

Presiunile Uniunii Sovietice în urma semnãrii celebrului Pact Molotov – Ribbentrop la 23 august 1939 au determinat conducerea de la Bucureşti sã cerceteze mai în detaliu resursele de care ar fi beneficiat în cazul unei confruntãri pe viaţă şi pe moarte. Autoritãţile locale au primit ordine stricte sã expedieze date asupra fiecãrei aşezãri astfel încât sã se poatã lua şi mãsuri pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor. Pare surprinzãtor, dar conducerea executivã se preocupa în preajma celebrului 22 iunie 1941 de situaţia bolilor sociale sau de problema aprovizionãrii cu apã potabilã. Autoritãţile din comuna Albeşti au întocmit tabelul cu date dupã modelul standard, util instrument pentru a cunoaşte situaţia localnicilor în preajma intrãrii ţãrii în conflict.

Conducerea comunei. A fost încredinţatã primarului Constantin C. Ştefan, un om tânãr, avea doar 28 de ani, şi instruit fiind absolvent al Şcolii superioare de comerţ. Era ajutat de viceprimarul Ion Duţeanu, om cu experienţã la 60 de ani şi fost conducãtor al comunei. Era educat la Şcoala Normalã, ceea ce înseamnã cã aceastã localitate era într-o situaţie privilegiatã deoarece multe aşezãri argeşene aveau fruntaşi doar cu douã sau trei clase2. Prin grija autoritãţilor locale, cele 2920 de zile de prestaţii cu braţele şi 370 cu carele au fost folosite pentru desfundãri de şanţuri şi reparãri de poduri. Prin comunã trecea un drum judeţean lung de 5km cu cinci poduri, iar drumurile comunale aveau o lungime totalã de 14, 5 km. Primãria administra un islaz cu o suprafaţã de 1548 ha şi 64 ari de unde urmau sã se încaseze 527.632 lei, dar nu se strânseseră decât 207.000 lei, fenomen aproape generalizat în comunele argeşene. Un teren de vânãtoare de 845 ha era arendat profesorului Alexandru Ghica pe 10 ani cu 540 lei, ceea însemna o sumã modestã3.

PopulaţiaComuna fiind situatã în zona de munte avea un numãr de opt sate şi casele erau risipite. Statistica prezintã urmãtoarea situaţie în anul 19414:

Satul

Locuitori

Români

Religia

Ortodocşi

Nr. gospodãrii

Nr. capi de familie

Nr.contribuabili

Pãmânteni

887

217

Ungureni