Prima dezmembrare a Iugoslaviei
Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a lăsat inițial Iugoslavia într-o poziție de neutralitate, însă situația țării după victoria Germaniei din 1940 era deosebit de dificilă, confruntându-se și pe plan intern cu o criză la nivel economic. Germania și Italia făceau presiuni asupra țării să adere la Pactul Tripartit.
Regentul Paul a încercat să găsească un compromis prin semnarea unui pact de neagresiune, însă la presiunile externe, prim-ministrul Cvetkovič a plecat la Viena pentru a semna aderarea. La data de 27 martie însă, în urma unei lovituri de palat, prințul Petru, în vârstă de doar 17 ani, a fost declarat major și proclamat rege al Iugoslaviei, alături de un nou guvern condus de generalul Dušan Simović. Deși acesta a încercat să reglementeze în continuare legăturile cu Axa, la data de 6 aprilie 1940, teritoriul Iugoslaviei a fost invadat de către trupele germane și ocupat în mai puțin de 10 zile.
Teritoriul noului stat era împărțit între Italia, Germania, Ungaria, Bulgaria și Albania, lăsând loc unui stat sârb sub ocupație germană condus de generalul Milan Nedić și o Croație ce cuprindea în granițele ei întregul teritoriu al Bosniei, regiuni sârbești, pierzând în schimb autoritatea asupra unor zone de litoral în favoarea Italiei.
În cadrul acestui teritoriu au apărut două forme de rezistență împotriva ocupantului:
• Četnicii, conduși de Draža Mihailović, un fost ofițer al armatei regale iugoslave, cu o armată compusă în special din formațiuni sârbe ce acționau de multe ori disparat față de centrul unic de comandă.
• Partizanii, conduși de Iosip Broz Tito, formațiune ce milita pentru formarea unui nou stat iugoslav bazat pe principiile egalității între popoare.
Inițial, guvernul format în exil la Londra recunoștea autoritatea lui Mihailović atât ca reprezentant al forțelor de rezistență, cât și ca ministru al Apărării în cadrul Executivului. Ideea unei supremații sârbe, dar și colaborările unor formațiuni ale lui Mihailović cu germanii împotriva partizanilor au determinat treptat susținerea de către puterile occidentale a rezistenței lui Tito.
Luptele din regiune s-au manifestat cu o ferocitate ieșită din comun chiar și pentru Al Doilea Război Mondial, adeseori suferind populația civilă. Statisticile vorbesc despre moartea a peste un milion de persoane. În ceea ce privește Statul Fascist Croat, victime au căzut evreii, romii și, într-o mare măsură, sârbii. În cazul acestora din urmă se urmărea distrugerea populației atât prin asimilare forțată și convertiri la catolicism, cât mai ales printr-o politică de exterminare. Un simbol al acestei politici a fost lagărul de exterminare de la Jasenovac, unde s-au produs atrocități care i-au îngrozit inclusiv pe reprezentanții Axei. Numărul celor morți în cadrul acestui lagăr variază între 300.000 și 700.000 de persoane.
În cazul trupelor de ocupație, un alt episod demn de menționat pe lângă numeroasele masacre a fost reprezentat de masacrul de la Kragujevac, unde ca represalii la uciderea a 10 soldați germani și rănirea a 26 s-a dispus execuția a peste 2.000 de bărbați și băieți (mulți dintre ei fiind luați direct de pe băncile școlii).
În cele din urmă, cei care au reușit să elibereze o mare parte a teritoriului iugoslav au fost partizanii. Deși au fost susținuți atât de puterile occidentale, cât și de trupele Armatei Roșii ce au pătruns pe teritoriul iugoslav încă din toamna anului 1944, Tito a beneficiat de un avantaj deosebit prin erijarea sa în lider al eliberării. Sfârșitul războiului avea să fie însă marcat de un alt masacru în care a suferit populația civilă croată, și anume cel de la Bleiburg, localitate din Austria unde zeci de mii de persoane ce colaboraseră cu regimul ustašilor au încercat să se predea britanicilor. În urma unui acord inter-aliat, aceștia însă i-au predat partizanilor. Mulți dintre ei au fost executați, cifrele variind și aici între 40.000 și 100.000 de persoane.
Acest text este un fragment din articolul „Iugoslavia, mitul destrămat al unității“, publicat în numărul 36 al revistei „Historia Special”, disponibil în format digital pe paydemic.com.
