Palatul Cercului Militar Na╚Ťional, transformat ├«n ├«nchisoare de germani  jpeg

Palatul Cercului Militar Na╚Ťional, transformat ├«n ├«nchisoare de germani

Cercul Militar Na╚Ťional este una dintre cele mai vechi institu╚Ťii militare rom├óne╚Öti, ├«nfiin╚Ťat─â la 15 decembrie 1876. La sf├ór╚Öitul secolului al XIX-lea, ├«ntr-o perioad─â ├«n care Capitala Rom├óniei se moderniza ├«ntr-un ritm accelerat, a ap─ârut ideea construirii unui sediu al institu╚Ťiei centrale de cultur─â a Armatei Rom├óne. Au urmat ani de discu╚Ťii aprinse ╚Öi de planuri abandonate, ├«n cele din urm─â construc╚Ťia Palatului Cercului Militar Na╚Ťional a ├«nceput ├«n 1911 ╚Öi nu a fost terminat─â ├«nainte de intrarea Rom├óniei ├«n Primul R─âzboi Mondial (1916). ├Än timpul ocupa╚Ťiei germane, Palatul a fost transformat ├«n ├«nchisoare.

De la ideea construc╚Ťiei unui sediu al Cercului Militar Na╚Ťional, p├ón─â la inaugurarea cl─âdirii au trecut aproape trei decenii ╚Öi jum─âtate. Terenul aflat la intersec╚Ťia C─âii Victorii cu Bulevardul Regina Elisabeta, unde urma s─â se construiasc─â palatul a fost dob├óndit ├«n anii 1897-1898, ├«ns─â lipsa fondurilor a am├ónat demararea construc╚Ťiei. Lucr─ârile au demarat abia ├«n 1911, la ini╚Ťiativa ministrului de R─âzboi de la acea dat─â, Nicolae Filipescu. Proiectul palatului a fost realizat de arhitec╚Ťii Dimitrie Maimarolu, Victor G. Steph─ânescu ╚Öi Ernest Doneaud. Construc╚Ťia a fost terminat─â la ro╚Öu ├«n prim─âvara anului 1916, ├«ns─â intrarea Rom├óniei ├«n Primul R─âzboi Mondial, ├«n vara aceluia╚Öi an, a ├«mpiedicat finalizarea lucr─ârilor. Catastrofa militar─â din toamna anului 1916 a condus la ocuparea Bucure╚Ötiului de c─âtre trupele Puterilor Centrale. O parte din valorile Cercului Militar Na╚Ťional au fost evacuate la Ia╚Öi, ├«mpreun─â cu principalele institu╚Ťii ale ╚Ť─ârii, Casa Regal─â, Guvernul, Parlamentul, Banca Na╚Ťional─â etc.

ÔÇ×Palatul, r─âmas neterminat, a fost ├«ntr-un fel ┬źinaugurat┬╗ de inamic, autorit─â╚Ťile de ocupa╚Ťie folosindu-l fie ca ├«nchisoare pentru militarii rom├óni ╚Öi notabilit─â╚Ťile ora╚Öului, fie ca principal post de paz─â ╚Öi siguran╚Ť─â. Pentru bucure╚Öteni, prezen╚Ťa for╚Ťelor adversarului ├«n edificiul ce s-a dorit a fi Palatul Cercului Militar a ├«nsemnat, timp de doi ani, expresia ocupa╚Ťiei str─âine asupra Capitalei ╚Öi a ╚Ť─âriiÔÇŁ, noteaz─â Petre Otu, scrie istoricul Petre Otu, ├«n monografia ÔÇ×Cercul Militar Na╚ŤionalÔÇŁ. 

Bucure╚Ötiul a fost ocupat de trupele germane la 6 decembrie 1916, primarul Emil Petrescu semn├ónd actul de cedare a ora╚Öului. Multe cl─âdiri publice ╚Öi private au devenit sediile unor institu╚Ťii ale trupelor de ocupa╚Ťie sau cluburi ale ofi╚Ťerilor. Spre exemplu, La hotelul Ath├ęn├ęe Palace s-a instalat Cartierul General al armatei germane conduse de August von Mackensen. Cl─âdirea Ministerului Justi╚Ťiei a devenit sediul Administra╚Ťiei militare. Localul Ministerului Lucr─ârilor Publice (ast─âzi Prim─âria General─â a Bucure╚Ötiului) a devenit sediul Guvern─âm├óntului imperial al cet─â╚Ťii Bucure╚Öti. 


olo jpg jpeg

Palatul Cercului Militar din Bucure╚Öti, o cl─âdire impresionant─â dar neterminat─â, nu a sc─âpat aten╚Ťiei comandamentului german, fiind transformat ├«n ├«nchisoare pentru prizonierii rom├óni ╚Öi ru╚Öi. ├Än acela╚Öi timp, palatul a devenit sediul Corpului central de gard─â al Comenduirii armatei germane (Hauptwache). Un martor ocular, istoricul Virgiliu N. Dr─âghiceanu, a descris astfel situa╚Ťia: 

ÔÇ×Prizonierii no╚Ötri sunt du╚Öi la Cercul Militar. Cer╚Öesc pe fereastr─â din cauza mizeriei ├«n care sunt l─âsa╚Ťi, dorm pe ciment. Sunt obiectul vizitei ╚Öi curiozit─â╚Ťii de menajerie al tuturor supu╚Öilor Puterilor Centrale, care privesc cu mul╚Ťumire, printre gratii, spectacolul zdrobirii Rom├ónieiÔÇŁ. 

Sute de prizonieri ├«n Palatul Cercului Militar 

Conform m─ârturiei lui Alexandru Marghiloman, lider conservator, adept al alian╚Ťei cu Puterile Centrale, ├«n Palatul Cercului Militar au fost circa 700 ÔÇô 800 de prizonieri, printre care ╚Öi c├ó╚Ťiva ofi╚Ťeri.

ÔÇ×M─â reped acolo (Cercul Militar ÔÇô n.r.) la ora 4, primind vestea c─â nimeni nu se va ocupa de s─ârmanii no╚Ötri solda╚Ťi. Garda m─â las─â s─â intru ╚Öi ╚Öeful de post, cel dint├ói, ├«mi spune c─â ar trebui s─â se trimit─â ceva cald acestor oameni. Prim─âria a fost avizat─â c─â ├«ntre╚Ťinerea era ├«n sarcina ei, ╚Öi se g├óndea ÔÇô vorba vine ÔÇô s─â organizeze m├óine ceva. Deocamdat─â, de 36 de ore, nenoroci╚Ťii ace╚Ötia erau aresta╚Ťi. Trimit ceai ╚Öi to╚Ťi au putut pr├ónzi gra╚Ťie numai Crucii Ro╚ÖiiÔÇŁ, nota Marghiloman ├«n memoriile sale.

Ulterior, o parte dintre prizonierii din Cercul Militar au fost muta╚Ťi ├«n lag─ârul de la S─âveni (Jude╚Ťul Ialomi╚Ťa). 

Potrivit descrierii lui Aurel Gavrilescu, de╚Ťinut ╚Öase luni la Cercul Militar, ├«n cea mai mare sal─â, actualmente Sala de Marmur─â, s-au construit ÔÇ×circa 80 de celule de lemn, a╚Öezate una l├óng─â alta, ├«n form─â de cerc pentru a fi mai u╚Öor de p─âzit. ├Än fiecare dintre acestea abia avea loc un pat ╚Öi o m─âsu╚Ť─âÔÇŁ. ├Äntre pere╚Ťii din sc├ónduri de brad ai celulelor, noteaz─â Aurel Gavrilescu, se pusese pentru izolare ÔÇ×rumeg─âtur─â de fer─âstr─âuÔÇŁ.

Al─âturi de militari, ├«n palat au au fost ├«nchise ╚Öi c├óteva personalit─â╚Ťi din epoc─â: deputatul Paraschiv Noica ╚Öi fratele s─âu, Andrei; Vasile Stroescu, marele mecena al culturii rom├óne╚Öti; Virgiliu N. D─âr─âscu, avocat, publicist, proprietar al ziarului ÔÇ×UniversulÔÇŁ; Vasile Derussi, secretar la Banca Na╚Ťional─â a Rom├ónei ╚Öi avocatul Mauriciu Leautey.

Dup─â semnarea Tratatului de pace cu Puterile Centrale de la Bucure╚Öti (7 mai 1918), ├«nchisoarea de la Palatul Cercului Militar a fost desfiin╚Ťat─â, dar corpul de gard─â german a r─âmas.

Cercul Militar ╚Öi-a reluat activitatea dup─â r─âzboi, ├«ns─â dificult─â╚Ťile financiare au f─âcut ca finalizarea cl─âdirii s─â fie ├«nt├órziat─â. ├Än cele din urm─â, Palatul Cercului Militar Na╚Ťional a fost inaugurat oficial la la 4 februarie 1923, ├«n prezen╚Ťa regelui Ferdinand ╚Öi a reginei Maria. ├Än perioada interbelic─â, Palatul Cercului Militar Na╚Ťional a devenit un reper cultural al Capitalei Rom├óniei.

Bibliografie: 

Petre Otu, Cercul Militar Na╚Ťional, Editura Militar─â, Bucure╚Öti, 2011. 
Alexandru Marghiloman, Note politice. România și primul război mondial (1914-1919). Războiul (1916-1918), Editura Machiavelli București, 1994.
Aurel Gavrilescu, Eroi în umbra. Spionajului românesc în războiul de întregire, București, 1937.
Virgiliu N. Drăghiceanu, 707 zile sub cultura pumnului german, editura Cartea Românească, București, 1920.