historia ro undefined jpeg

Orășelul Agnita

stanga
dreapta
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg
historia ro undefined jpeg

Agnita, pomenită pentru prima oară într-un document de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugărească, renumit prin breslele de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. 

Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești din Transilvania. Inițiată în secolul XIII, ea a fost amplificată succesiv, ajungând să aibă, în secolul XVII, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală cu trei nave (navele laterale cu tribune) și turn vestic (sec. XV în preajma anului 1409). La rândul ei fortificată, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate – ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor –, demonstrează forța economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat.

Muzeul orășenesc dispune de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc).

Regele Ungariei, Ludovic de Anjou, conferise Agnitei (villam nostram Zenthagata), încă din 1376, dreptul de a ține târg anual în ziua de 24 iunie (ziua Sfântului Ioan). Ulterior, acest drept se lărgea pentru alte 2 târguri.

În 1466, regele maghiar a acordat localității Agnita dreptul de "ius gladii", adică dreptul de a pronunța și a executa sentințe de moarte. În același an, localității i s-a acordat dreptul de a menține în localitate jumătate din contingentul de trupe regale, pentru apărarea proprie, în scopul ca biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontiera spre Valahia era aproape.

Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg (Marktgemeinde).

Calea ferată cu ecartament îngust Sibiu-Agnita este pe lista monumentelor istorice din România.

sursa: http://ro.wikipedia.org