Obiceiuri culinare în lumea greco romană jpeg

Obiceiuri culinare în lumea greco-romană

De┼či sunt multe nara┼úiuni antice care ne descriu produc┼úia, consumul ┼či nego┼úul m├ónc─ârurilor, nimic nu se compar─â cu sursele vizuale, fie c─â este vorba de mozaicuri, sculpturi sau picturi, care dau via┼ú─â textelor ┼či ne fac s─â ├«n┼úelegem mai bine comportamentul culinar al vechilor societ─â┼úi.

De pild─â ├«n ora┼čul Pompeii ├«nc─â se mai v─âd r─âm─â┼či┼úele unei brut─ârii, cu cuptoarele de c─âr─âmid─â ┼či morile de m─âcinat, dar poate ┼či mai sugestiv este o pictur─â parietal─â care ni-l ├«nf─â┼úi┼čeaz─â pe ├«nsu┼či brutarul care ├«┼či vinde produsele. ├Än multe situri romane ├«nc─â se p─âstreaz─â pia┼úa (macellum), cu tarabe ┼či tejghele, dar ├«l vedem chiar ┼či pe m─âcelar cum ├«┼či preg─âte┼čte carnea cu grij─â pentru a atrage clien┼úi, mul┼úumit─â reliefurilor funerare care ├«i comemoreaz─â activitatea.

Numeroase exemple de vesel─â sofisticat─â au fost aduse la lumin─â din excav─ârile pe tot cuprinsul imperiului, dar numai anumite imagini, cele mai multe tot funerare, ne arat─â cum se a┼čeza aceasta pe mas─â. M├ónc─ârurile se reprezentau des ┼či variau de la natura moart─â cu fructe la mozaicurile complicate cu pr─âzi nemaipomenite.

f1 9 jpg jpeg

├Än Grecia arti┼čtii parc─â se interesau mai mult de via┼úa zeilor ┼či eroilor dec├ót de profanele activit─â┼úi cotidiene. Zeii se hr─âneau cu ambrozie ┼či nectar, dar ┼či eroii ├«┼či preg─âteau propriile specialit─â┼úi, nu neap─ârat foaret apetisante. Ahile obi┼čnuia s─â bea s├ónge de animal ├«nc─â viu, pentru a-┼či ├«nsu┼či for┼úa lor vital─â.

Putem s─â ne amintim ├«n aceea┼či not─â ┼či de canibalismul unor zei care ├«┼či devorau copiii...In vreme ce romanii ne-au l─âsat c─âr┼úi de bucate ca aceea a lui Apicius (sec. III), care ne descriu bun─ât─â┼úuri precum supa de flamingo, scrierile gastronomice ale grecilor aproape c─â s-au pierdut cu toatele.

Ceva informa┼úii avem de la Athenaeus (sec. II), care scrisese o lucrare numit─â Deipnosophistai(Banchetul Filozofilor). Textele se aseam─ân─â cu fragmentele faimosului mozaic elenistic care ne arat─â o podea nem─âturat─â, pe care zac aruncate oase, scoici ┼či firimituri, urme ale unui fastuos banchet. Existau mult mai multe c─âr┼úi de bucate, dar nimeni nu s-a sinchisit de copierea lor, a┼ča c─â ┼čtim prea pu┼úine despre contextul unor pasaje precum cele ale lui Athenaeus.

Dac─â ne uit─âm la imaginile culinare grece┼čti, vom constata un oarecare ÔÇśgender biasÔÇÖ. Femeile se ocup─â de treburile mai grele, cum ar fi m─âcinarea cerealelor pentru a face f─âin─â, ├«n timp ce b─ârba┼úii se relaxeaz─â pe canapele ┼či se bucur─â de roadele muncii femeilor. Toate etapele symposium-ului, de la toast la efectele nu mereu pl─âcute ale excesului, ne sunt reprezentate ├«n detaliu pe vase precum kraterele din Sicilia. So┼úiile ┼či fiicele respectabile, spre deosebire de curtezane (hetairai) rareori erau reprezentate b├ónd sau m├ónc├ónd. Dar mai g─âsim ┼či exemple amuzante cu femei care se ascund ca s─â dea pe g├ót o ├«nghi┼úitur─â, sub privirea doar a servitoarelor...

f2 6 jpg jpeg

B─ârba┼úii, dar ┼či sclavii, sunt, cel pu┼úin la nivel iconografic, v├ón─âtorii ┼či culeg─âtorii, ocup├óndu-se mai pu┼úin de prepararea hranei c├ót de str├óngerea acesteia. V├ón─âtorile de iepuri sau mistre┼úi sunt frecvente pe vase, dar ┼či pescuitul.

O imagine destul de interesant─â ┼či rar─â este aceea a aratului ┼či ├«ns─âm├ón┼úatului, care ├«ns─â pot comporta ┼či semnifica┼úii religioase, amintind de Demetra. O alt─â reprezentare unic─â ne arat─â culesul m─âslinelor, c├ónd b─âie┼úii se ├«narmau cu be┼úe ┼či loveau ramurile, a┼ča cum ├«nc─â o mai fac ┼či azi. M─âslinele, ca multe alte produse, se aduceau ├«n Agora, nu doar o simpl─â pia┼ú─â, ci o loca┼úie ├«nsemnat─â cu altare ┼či cl─âdiri civile ┼či o institu┼úie fundamental─â a democra┼úiei grece┼čti.

Cercet─ârile de la Agora athenian─â au scos la iveal─â, pe l├óng─â echipamente precum ceasurile de ap─â sau mecanismele de parcelare, ┼či greut─â┼úile ┼či m─âsurile oficiale, f─âr─â de care nu ar fi existat un nego┼ú corect. Greut─â┼úile oficiale de bronz cuprind o gam─â larg─â de unit─â┼úi, de la obolul de 0, 72 de grame la talantul de 25 de kg. Fiecare greutate avea un simbol ├«n relief pentru recunoa┼čtere ┼či era marcat─â drept proprietate a statului athenian cu cuv├óntul Demosion, care ap─ârea pe amfore sau alte recipiente cu care se m─âsura. Literele delta-epsilon se foloseau ca prescurtare, aluzie la unul din beneficiile de┼úinerii unei func┼úii publice, ┼či anume asigurarea hranei din banii publici.

Func┼úionarii benchetuiau ├«ntr-o sal─â special─â, rotund─â, ├«n col┼úul de sud-vest al Agorei. La ├«nceput mesele erau simple ÔÇô br├ónz─â, m─âsline, ceap─â ÔÇô dar p├ón─â ├«n secolul al V-lea a.Hr. meniul ajunge s─â includ─â ┼či pe┼čte sau carne.

f5 jpeg jpeg

Pe l├óng─â m─âsurile oficiale se mai produceau ┼či vase de lut pentru transport, amforele pentru vin ├«n spe┼ú─â, care s-au g─âsit cu sutele ├«n epave. Unele sunt chir incrustate cu scoici. Provenien┼úa vinului se putea dibui dup─â forma amforei, dar ┼či dup─â ┼čtan┼úa de pe m├óner, a┼ča cum ┼či noi avem etichete. Un alt vas foarte important este amfora panathenaic─â, un vas mare cu ulei de m─âsline acordat ca premiu ├«nving─âtorilor la jocurile panathenaice, echivalentul athenian al olimpiadelor.

Uleiul de m─âsline era o marf─â extrem de important─â, care se exporta masiv, iar premiile consistente ÔÇô 140 de amfore pentru c├ó┼čtig─âtorul la cursa de care ÔÇô ├«i atr─âgeau pe cei mai talenta┼úi atle┼úi. ├Än fine, un aliment la fel de popular prin secolul al IV-lea a.Hr. era pe┼čtele, preg─âtit cu garnitur─â de fructe de mare ┼či sos. M├ónc─ârurile scumpe se d─âruiau ┼či mor┼úilor, pentru a le asigura un trai luxos ┼či ├«n via┼úa de apoi.

Carnea nu se consuma la tot pasul, ci doar ├«n zilele de s─ârb─âtoare. Grecii, ca orice societate care se baza pe agricultur─â, punea mare pre┼ú pe animelel domestice, dintre care multe erau asociate cu divinit─â┼úi precum Pan, cel cu picioare, coad─â ┼či coarne de ┼úap. Hera mai era numit─â c├óteodat─â ÔÇścea cu ochi de bouÔÇÖ, iar Zeus venerat ├«n ipostaza de taur. Oile, caprele sau bovinele se sacrificau zeilor ca mul┼úumire ├«n cadrul unor ceremonii bine puse la punct.

PanathanaicAmph jpg jpeg

Din ritualuri ┼či imagini ne putem da seama c─â grecii erau ├«ncerca┼úi de un sentiment de vinov─â┼úie c├ónd ├«┼či sacrificau animalul. Acesta era dus la altar ├«ntr-o procesiune religioas─â, dup─â cum ni se arat─â ├«n friza de pe Parthenon, apoi capul victimei se stropea cu ap─â, ca s─â-┼či mi┼čte capul ├«n semn de acceptare a sacrific─ârii. Altarul se pres─âra cu cereale ca acesta s─â se apropie de el de bun─â voie.

Atunci preotul scoate cu┼úitul ascuns ├«ntr-un co┼č ┼či taie g├ótul victimei, pe un fundal de ┼úipete rituale. Cu┼úitul este considerat impur ┼či dat la o parte. Imaginile de pe vase ne arat─â procedura sacrific─ârii, mai t├órziu chiar prepararea c─ârnii, dar niciodat─â momentul uciderii animalului.

Dup─â m─âcel, oasele sunt ├«nvelite ├«n gr─âsime ┼či aruncate ├«n fl─âc─âri, pentru ca fumul ┼či mirosul s─â se ridice la zei. Iar grecii p─âstrau pentru ei carnea, fierb├ónd-o ┼či rumenind-o. Cu c├ót era mai important─â ocazia, cu at├ót erau mai multe animale sacrificate.

La festivalul panathenaic se sacrificau 100 de vite (hekaton). Nu e de mirare c─â Platon spunea c─â festivalul cauzeaz─â indigestie...

f6 5 jpg jpeg

Dar cet─â┼úile grece┼čti se m├óndreau ┼či cu produsele agricole, astfel c─â multe b─âteau monede cu imaginea m─ârfurilor care le aduceau faima. De pild─â, monedele de argint de la Metapontum din sudul Italiei ne arat─â un snop de gr├óu. Sau colonia Cyrene din nordul Africii avea pe monede de aur planta silphium, ├«nrudit─â cu chimenul ┼či ┼úelina ┼či considerat─â indispensabil─â ├«n re┼úetele lumii clasice.

Din nefericire nu vom experimenta niciodat─â un astfel de gust, c─âci cre┼čtea doar acolo, iar romanii ├«i consumau ┼či r─âd─âcina, astfel c─â planta a disp─ârut p├ón─â la urm─â. Obsesiile culinare nu sunt nimic nou.

Bibliografie:

P. Garnsey, Food and Society in Classical Antiquity.Cambridge University Press, 1999.

J. Wilkins, D. Harvey, M. Dobson (eds)., Food in Antiquity.University of Exeter Press, 1995.