Ne vindem istoria doar ca să scăpăm de răspundere - Castelul din Pribileşti
Despre Maramureş singurele lucruri pe care turistul român le cunoaşte sunt bisericile de lemn, monumente intrate în patrimoniul UNESCO. Însă istoria şi bogăţia acestor locuri depăşeşte aceste graniţe, impuse de lipsa de interes în a arăta întreg tezaurul maramureşean.
Aici locurile şi valorile se împletesc şi mustesc de multiculaturalitate, cel mai adesea ignorate în ruină. Dacă ultima oară când am poposit pe aceste meleaguri am vorbit despre starea valnică a Casei Iancu de Hunedoara aflată chiar în centru municipiului Baia Mare, de această dată ne vom opri în asupra castelului Teleki din Pribileşti ce zace în paragină şi astăzi, la trei ani după ce imobilul a fost vândut la licitaţie.
Poate ar trebui să plecăm la drum cu o întrebare:ştiaţi că în Maramureş se găseşte locuinţa unuia dintre premierii Ungariei interbelice? Castelul Teleki Geza din satul Pribileşti, comuna Satulung, nu este doar un alt castel al unui conte maghiar, trecut în Lista Monumentelor Istorice la categoria A., ci atunci când devii proprietar al ruinelor castelului din Pribileşti, cumperi de fapt o bucată consistentă din istoria Ungariei şi a acestor locuri.
Scurtă istorie a Castelului Teleki
Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea, fiind utilizat ca reşedinţă a familiei nobiliare maghiare Teleki. Imobilul a fost folosit ca reşedinţă de vară de către nobilul Teleki Geza. În anul 1897 castelul a fost supraetajat şi modernizat în stil eclectic, iar până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas în administrarea contelui Teleki Pál (1879-1941) şi urmaşilor acestuia.
Acesta (groful de la Pribileşti) a fost geograf, membru al Academiei ungare de ştiinţă. Ca om politic, a ajuns prim-ministru al Ungariei in perioadele 1920-1921 si 1939-1941. Tatăl său, Géza Teleki (1843-1913), a fost scriitor şi om politic maghiar, ajuns pentru o perioada scurta ministru de interne. Mama contelui de la Pribileşti a fost Irén Murati (1852-1941), fiica unui negustor grec.
Cele două guvernări ale lui Teleki Pál
La 25 iulie 1920, guvernatorul Miklós Horthy îl desemnează pe contele Teleki Pál prim-ministru. La 14 aprilie, în anul 1921, Teleki Pál eşuează în negocieri cu Carol al IV-lea şi îşi dă demisia. Rămâne însă celebru în istorie pentru cele 12 legi anti-evreieşti pe care le-a iniţiat în primul mandat. E de menţionat acel "numerus Claurus" devenit catastrofal în timp. În anul 1940, Teleki Pál se întâlneşte în Germania cu Adolf Hitler şi-i propune deportarea evreilor din Europa după încheierea războiului.
Teleki apare în anul 1938 ca ministru al Culturii, fiind unul dintre reprezentanţii delegaţiei Ungariei la Dictatul de la Viena. Pe 12 decembrie 1940, la Belgrad, acesta semnează tratatul de prietenie cu Iugoslavia. Dar la 2 aprilie 1941, Horthy permite trupelor germane să treacă prin Ungaria spre Iugoslavia determinându-l pe Teleki Pál ca în numele codului onoarei nobililor maghiari să se sinucidă în ziua urmatoare de după gestul lui Horthy.
Click aici pentru mai multe imagini
În 1949, imobilul a fost naţionalizat, iar în regimul comunist a avut diverse întrebuinţări (sală de baluri, de cinema, depozit pentru cereale, sediu al Cooperativei Agricole de Producţie din localitate).
Întrucât domeniul nu a fost revendicat de moştenitorii vechilor proprietari, în 2006 a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung. În anul 2007, imobilul a fost cumpărat de un urmaş englez al familiei Teleki. Preţul stabilit în urma evaluarii a fost de 244.000 de euro plus TVA. Pe atunci, primarul Augustin Panici motiva că primaria n-are bani pentru reabilitarea monumentului şi că imobilul ar putea fi inclus într-un circuit turistic ca „punct forte" al regiunii. De-a lungul timpului, clădirea a fost vizată pentru mai multe proiecte, cel mai răsunător fiind de Centru cultural de interes zonal. Dar proiectul a tot rămas la stadiu de declaraţie. După mai multe runde de licitaţii, autorităţile locale au reuşit să scape de castel.
După renunţarea Ministerului Culturii şi Cultelor/MCC la dreptul de preemţiune, monumentul a fost vândut, de către Primăria Satulung (septembrie 2007), firmei GIPFIX CONSTRUCT SRL Bucureşti, societate comercială cu capital privat integral străin (asociaţi cetăţeanul britanic Peter John Tweedie şi Mariana Tweedie, cu dubla cetăţenie, română şi britanică) firmei, avându-l ca administrator pe Tweedie Peter John, descendent al familiei Teleki.
În ianuarie 2008, Monitorul Oficial menţiona apariţia unei societăţi comerciale numită Castelul Teleki SRL care avea ca obiect de activitate turismul. Fondator şi administrator al acestei societăţi este acelaşi cetăţean britanic.
Numai că vânzarea nu s-a dovedit a fi o mişcare câştigătoare. Nici noul proprietar, deşi străin, nu respectă prevederile Legii 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice. Mai exact, in documentaţia depusă pentru participarea la licitaţia organizată de Primaria Satulung în 2007, reprezentanţii firmei şi-au asumat angajamentul de a transforma clădirea în centru de conferinţe. Termenul propus de ei pentru finalizarea lucrărilor era decembrie 2009. Doar că, la un an de la termenul teoretic de finalizare, lucrările nici nu au început. Ba mai mult, proprietarii şi-au neglijat obligaţiile legale de protecţie, consolidare, conservare, întreţinere şi asigurare a integralităţii clădirii, determinând amplificarea stării de degradare a imobilului „şubred".
Stadiul deplorabil în care se află azi imobilul
Monumentul, încadrat în categoria de arhitectură „castel" (cu 2 nivele, 2 turnuri laterale şi 3 tipuri de ferestre, având o suprafaţă de 600 m2) se află într-o stare avansată de degradare, prefigurându-se riscul prăbuşirii sale.
În interior se mai păstrează două coloane la nivelul superior, la intrare se mai păstrează fierul forjat de la copertină, două coloane şi trepte. Deasupra intrării a existat un balcon care s-a prăbuşit de-a lungul timpului, iar în jurul castelului a existat un parc cu diferite soiuri de arbori care a fost distrus anterior anului 1989. Există şi câteva părţi bune: pereţii exteriori nu sunt fisuraţi, învelitoarea este în stare bună, iar beciul nu prezintă infiltraţii de apă.
Obiectivul necesită lucrări de consolidare în regim de urgenţă, în special în interior, unde mai mulţi pereţi s-au prăbuşit. Una din coloanele din faţa clădirii s-a degradat, iar sistemul de scurgere a apelor necesită intervenţii, existând riscul ca apa în surplus adunată în spatele clădirii să se infiltreze în fundaţie.
Starea de conservare nesatisfăcătoare este generată de neglijenţa proprietarului care nu a întreprins, de la achiziţie, nici o intervenţie de restaurare/punere în siguranţă a clădirii, deşi prin contractul de vânzare-cumpărare s-a angajat să transforme monumentul în centru de conferinţe/recepţii până la sfârşitul anului 2009.
Neglijarea obligaţiilor legale de protecţie, consolidare, conservare, întreţinere şi asigurare a integralităţii clădirii a determinat amplificarea stării de degradare a acesteia, deja avansată la momentul preluării. Perpetuarea acestei stări de fapt a fost cauzată şi de pasivitatea autorităţilor locale, care au tolerat lipsa de preocupare a actualului proprietar, cu toate că au competenţa de a aplica inclusiv amenzi în cazul în care constată încălcări ale obligaţiilor privind întreţinerea monumentelor istorice.
Reprezentanţii Primăriei Satulung afirmă că l-au contactat pe cetăţeanul britanic în repetate rânduri în vederea solicitării unor explicaţii privind nerespectarea obligaţiilor asumate în contractul de vânzare-cumpărare a imobilului.
Tweedie Peter John a invocat dificultăţile financiare cu care s-a confruntat în perioada 2008-2010 şi întârzieri în elaborarea documentaţiei aferente proiectului de restaurare.
Proprietarul a precizat că va urgenta obţinerea avizelor necesare, va iniţia demersuri de amenajare a şantierului şi va demara lucrările de primă urgenţă (consolidarea structurii), aspecte care nu s-au materializat nici până în prezent.
Ce ar fi, dacă ar fi
Autorităţile locale s-au spălat pe mâini. Degeaba sun la Primărie. Ca şi în multe alte cazuri, ţi se răspunde implacabil: „Este proprietate privată, nu ţine de noi!". În plus toată lumea consideră că dacă l-a avertizat de câteva ori pe proprietar, lucrurile se vor rezolva de la sine. De aici înainte orice altă discuţie este doar speculaţie, pentru că din experienţele anterioare vedem că nu se face mare lucru.
Pentru ai ajuta pe cei puşi să păzească aceste monumente să-şi aducă aminte că există o lege pe care din „timiditate" o ignoră, vom da citire câtorva lucruri care sunt prezente în legislaţia actuală, lege pentru care sunt plătiţi să se respecte.
„Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
In scopul protejarii monumentelor istorice, proprietarii si titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi asupra monumentelor istorice sunt obligati:
1. In scopul protejarii monumentelor istorice proprietarii si titularii dreptului de administrare sau ale altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligati:
a) sa intretina, sa foloseasca si sa exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi si a Obligatiei privind folosinta monumentului istoric conform art. 17;
b) sa asigure paza, integritatea si protectia monumentelor istorice, sa ia maasuri pentru prevenirea si stingerea incendiilor si sa asigure efectuarea lucrarilor de conservare, consolidare, restaurare, reparatii curente si de intretinere a acestora in conditiile legii;
c) sa instiinteze de urgenta, in scris, directia pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judetean, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si primarul orasului ori al comunei respective despre orice modificari sau degradari in starea fizica a monumentelor istorice detinute si aflate in teritoriul unitatii administrativ-teritoriale;
d) sa instiinteze de urgenta, in scris, directia pentru cultura, culte si patrimoniu cultural national, judetean, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si primarul orasului sau al comunei respective, despre descoperirea intamplaatoare oricaror constructii, elemente de constructii a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurand pastrarea descoperirilor in condittiile legii, pana la sosirea delegatului institutiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
e) sa asigure, in conditiile legii, accesul specialistilor desemnati de Ministerul Culturii si Cultelor sau de directiile pentru cultura, culte si patrimoniu cultural national, in vederea constatarii starii de conservare sau pentru efectuarea de cercetari, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice si pentru operatiunile de evidenta;
f) in cazul in care solicita descarcarea imobilului de sarcina arheologica, sa finanteze sapatura, cercetarea arheologica, elaborarea documentatiei aferente, conservarea si protejarea eventualelor vestigii descoperite cu ocazia efectuarii cercetarii arheologice;
g) sa obtina avizele prevazute de lege pentru toate interventiile prevazute la art. 2;
h) sa asigure efectuarea lucrarilor de conservare, consolidare, restaurare, precum si a oricaror altor lucrari, conform prevederilor legale, numai de catre persoane fizice sau juridice atestate in acest sens si sa prevada in contracte conditiile si termenele de executie cuprinse in avizul de specialitate;
i) sa respecte toate conditiile si termenele de executie cuprinse in avizul de specialitate atunci cand executa ei insisi lucrari de intretinere curenta sau orice alte interventii, conform prevederilor prezentei legi;
j) sa permita, pe baza prevederilor contractuale, executarea interventiilor asupra monumentelor istorice detinute, in cazul in care acestea sunt initiate si finantate de persoane juridice abilitate in conditiile prezentei legi;
k) sa permita montarea si sa intretina insemnul distinctiv care marcheaza calitatea de monument istoric a imobilului."
Se ştie că actualei legislaţii a patrimoniului îi lipsesc "dinţii", în ideea că amenzile sunt foarte mici comparativ cu valoarea imobilelor. În plus o amendă poate fi contestată până în pânzele albe, iar plata ei nu se efectuază decât după o decizie irevocabilă a justiţiei. Totuşi până la repararea acestor disfuncţionalităţi, nu înseamnă că organele statului care trebuie să protejeze patrimoniul nu acţionează în consecinţă. Dacă proprietarul îşi bate joc de un monument, cineva ar trebui să îl avertizeze şi să îl amendeze pentru faptele sale. Dar ignoranţa acestora şi nepăsarea proprietarilor/ administratorilor fac din monumente ce ar trebui să constituie un bun al patrimoniului românesc nişte ruine
Bibliografie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pribile%C8%99ti, _Maramure%C8%99,
http://maramures.ghidcazareromania.ro/obiective_turistice_maramures/castelul-teleki--pribilesti.html,
http://www.hoinareala.ro/castele/castelul_teleki_din_pribilesti
www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=11292-„Istorie strivită de buldozerul banilor", 03.11.2010,
Monitorul Oficial, 24 ianuarie 2008
http://www.informatia-zilei.ro/mm/magazin/castelul-teleki-din-pribilesti-vandut-cu-greutate-dar-lasat-tot-in-paragina/17.01.2011,
http://stiri.rol.ro/Castel-paraginit-caut-proprietar-generos-67133.html,
„Glasul Maramureşului"/27.12.2011-„Castelul de la Pribileşti va deveni Centru cultural maramureşean
