Mănăstirea Coşula - cum se restaurează patrimoniu în funcţie de interese

Aflată la 20 de km sud-est de Botoşani şi datând din 1535, Mănăstirea Coşula îşi întâmpină pelerinii şi vizitatorii cu pisania, aflată deasupra uşii de la intrare, , , Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a binevoit pan Mateiaş, marele vistiernic de a zidi hramul Sfântului Nicolae, în mănăstirea lui la Miletin s-a început aprilie 23 şi s-a săvârşit în acelaşi an în anul 7043 (1535) septembrie 8 zile".

Chiar dacă nu este ctitorie voievodală, întrucât vedem că ziditorul locaşului este este pan Mateiaş Coşolvei, vistiernicul lui Petru Rareş, domnul Moldovei, Mănăstirea Coşula este un exemplu clasic al arhitecturii medievale moldoveneşti şi un loc de liniştire sufletească pentru mulţi. Reamintim şi cuvintele pline de extaz adresate de marele istoric Nicolae Iorga concetăţenilor din urbea Botoşanilor: , , Aveţi aproape atât de frumoasa Coşula şi Vorona, într-un cadru natural aşa de bogat !".

O lungă şi bogată istorie

Din punct de vedere al valorii istorico-patrimoniale aici întâlnim un ansamblu compus din 7 părţi:Biserica Sfântul „Nicolae"(datând din anul 1535, cu transformări din 1858), arhondaric (1848), Casa Egumenească (datând din secolul al XVII-lea), trapeză (datând din secolul al XVII-lea), cuhnii (secolul al XVII-lea), turn clopotniţă (sfârșitul secolul al XVIII-lea), zid incintă (sfârșitul secolul al XVII-lea).

Perioada de apogeu pe care a cunoscut-o Mănăstirea Coşula a fost în secolele XVII-XVIII, când aceasta a fost un important centru cultural, aici realizându-se prima traducere în limba română a unui text din Herodot de către un monah de la Coșula. Traducerea s-a realizat după un manuscris vechi din limba neogreacă, adus în Moldova din insula Creta, unde fusese tradus din limba greacă veche de un călugăr elen. Textul tradus a fost depus de către istoricul Nicolae Iorga la Academia Română. De asemenea, un număr de 372 de documente s-au luat din mănăstire și s-au depus la Arhivele Naționale.

Selecţie: ce păstrăm din istorie, doar ce ne e încă util?

În decursul timpului s-au efectuat mai multe reparații și renovări ale complexului monahal în anii 1848, 1856-1858 și 1978. În anul 1908, mănăstirea a fost părăsită de călugări, locaşul devenind biserică parohială a satului, iar clădirile monahale au fost cedate Ministerului Sănătății pentru a adăposti un spital. În 1968 au fost realizate unele lucrări de consolidare a beciurilor. În anul 1978, a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria.

Click aici pentru mai multe imagini

După Revoluţia din Decembrie 1989, actualul Patriarh al României, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești. Au fost renovate o parte din elementele ansamblului, ceea ce este un lucru de lăudat, însă nu toate.

Casa egumenească, arhondaricul şi cuhniile datând din secolul al XVII-lea, se numără printre cele care au intereresant mai puţin. Acestea prezintă un risc iminent de prăbuşire. Tencuiala este decapată, iar acoperişul este căzut în proporţie de 90%. În privinţa casei egumeneşti în 2008, presa locală anunţa promisiunea obţinută de primarul comunei Coșula, că reabilitatea acestui obiectiv se va face prin Compania Naționale de Investiții care va finanța lucrarea cu suma de 100.000 lei noi. Însă aceştia puneau condiția ca Ministerul Culturii să garanteze preluarea lucrărilor și continuarea investiției, care va ajunge la 500.000 lei noi, până la finalizarea acesteia. După cum arată lucrurile în 2012, Casa egumenească a fost scoasă de pe lista de priorități a guvernului României.

Zidul de incintă al mănăstirii necesită lucrări de reabilitare, existând porţiuni în care cărămida folosită la construcţie a fost deteriorată de condiţiile atmosferice, însă se prezintă cu mult mai bine decât obiectivele enumerate mai sus.

Pictura - principalul magnet pentru turişti

Biserica Mănăstirii Coșula a fost pictată atât în interior, cât și în exterior. Urmele picturii inițiale în tehnica frescă din interior, datând din 1538, se mai poate vedea sub straturile de pictură în ulei ce datează din secolul al XIX-lea (mai precis din 1858). În exterior, pe fațada vestică, deasupra ușii de intrare în biserică, se mai văd urme ale unor fresce vechi reprezentând Judecata de Apoi.

Totuşi lucrurile sunt departe de a fi în regulă la acest capitol, deşi biserica arată cel mai bine din întreg ansamblul. Pictura interioară a bisericii este afectată de lucrările efectuate pentru montarea instalaţiei electrice şi a celei de sunet, iar tencuiala exterioară a zidului bisericii este parţial degradată, necesitând lucrări de restaurare.

Restaurarea picturii în frescă rămâne cea mai importantă necesitatea a Complexului Monastic Coşula. Rezolvarea? Coalizarea mai multor factori naţionali şi locali, accesarea de fonduri băneşti, demararea şi finalizarea fără intermitenţe a lucrărilor.

La capitolul proiecte înregistrăm promisiuni

Consiliul Judeţean Botoşani a depus la Agenţia de Dezvoltare Nord-Est, proiectul de reabilitare pentru Complexul Monahal Coşula, valoarea investiţiilor fiind preconizată la 17, 9 milioane de lei, din care finanţarea europeană acoperă 15 milioane de lei, iar restul din fondurile aflate la dispoziţia Consiliului Judeţean.

Proiectul include lucrări de restaurare a Bisericii „Sfântul Nicolae", dar şi a incintelor înscrise în lista monumentelor istorice (stăreţia, casa egumenească, turnul clopotniţei, zidul de incintă), care vor fi puse în valoare sub aspect structural, funcţional şi arhitectural.

La prima impresie avem senzaţia că este doar o chestiune de timp, însă în prezent proiectul se află pe lista de rezervă.

Din partea conducerii B.O.R. ca în multe alte cazuri nu vedem niciun efort în afara lucrurilor care îi interesează în mod direct. Deşi lucrurile stau aşa cum le-am prezentat mai sus şi s-ar cuveni un efort financiar şi din partea acestora, conducerea Mănăstirii „Coşula" a demarat la sfârşitul lunii iunie 2010 construirea unui imobil (în prezent fiind la stadiul finisaje exterioare şi interioare) la aproximativ 40 m de „Casa egumenească" (parte integrantă a ansamblului arhitectonic) şi cu dimensiunile 30 m lungime şi 10 m lăţime. În privinţa celorlalte probleme atât conducerea Mănăstirii, cât şi autorităţile ecleziastice aşteptă ca statul român să investească. Este o tehnică ce a dat roade în istorie pentru că Biserica majoritară a fost legată de puterea laică, însă veştile mai puţin bune vin din viitor şi din alianţele pe care România s-a angajat să le respecte în Uninunea Europeană. Ruperea Bisericii de stat nu va mai fi doar la nivelul formal-declarativ, ci şi la cel financiar, iar tehnica aşteptării s-ar putea să fie păguboasă pentru marele administrator de patrimoniu din două aspecte:1. Îşi va pierde bunurile pe care a sperat că le va renova altul sau va investi mai mult în reabilitarea lor pentru că nu a făcut-o când era mai uşor;2. Fostul „prieten" cu banii căruia rezolva diverse probleme va deveni doar un duşman-un controlor care va aplica amenzi cu dărnicie pentru nerespectarea unei legislaţii existente de mult!