Legendele comorilor din Munţii Orăştiei: cum i-a cuprins febra aurului pe localnicii de la poalele cetăţilor dacice
Ţinutul cetăţilor dacice a fost dintotdeauna un loc al misterelor şi al legendelor. În zona Sarmizegetusei Regia, oamenii au păstrat istorisiri vechi, despre aurul ascuns de strămoşi în munţi, iar descoperirea fiecărei comori a stârnit şi mai mult fantezia localnicilor. Istoricii au consemnat, de asemenea, poveştile vechilor căutători de comori, din secolele trecute.
În zorii unei zile de coasă din toiul verii, unui ţăran din Chitid pe nume David Albu i-a apărut în vis „un om vrednic, alb, înalt”, care i-a spus să urce paltinul de lângă eleşteu, iar de acolo să coboare drept la pârâu şi să îi urmeze cursul până în locul numit Cheie. Apoi să o apuce spre miazăzi şi ce va găsi acolo să-şi ia cât îi place, dar să nu spună nimic nimănui.
Săteanul, urmând „vedenia cerească”, a urcat până la Cheie şi privind spre stânca abruptă din faţa lui, a văzut-o cuprinsă de lumină „de parcă, presărată cu paie, ar fi aprins-o cineva”.Apoi a observat o crestătură în stâncă, şi altele la fel, pe care s-a căţărat până când o piatră imensă i-a blocat calea. Găsise o ascunzătoare, în care aşa cum a relatat ulterior unui preot, „pe locul gol de lângă cărămizi, uitându-mă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul lor, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint”, povestea şăranul David Albu, într-o spovedanie la preotul satului Chitid de la poalele Munţilor Orăştiei.
Comoara nu a mai fost găsităÎntâmplarea s-a petrecut în vara anului 1784 şi a rămas o legendă a vremii, consemnată în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului”, publicat în anul 1966, de istoricul Jako Sigismund. Legenda spune că după ce Albu s-a spovedit preotului cu privire la comoara pe care o văzuse, dar de care nu se atinsese, a murit în aceeaşi zi, subit, pentru că şi-a încălcat promisiunea faţă de duhul care l-a călăuzit.
Nimeni nu a mai găsit ascunzătoarea aurului, însă febra lui i-a cuprins pe toţi cei care au aflat despre mărturia ţăranului. Preotul a pornit şi el pe urma comorii, însă nu a găsit decât urmele unei aşezări străvechi, din piatră cioplită, cea a cetăţii de la Grădiştea (Sarmizegetusa Regia).
Câţiva ani mai târziu, în 1803, norocul avea să dea peste un alt ţăran, Arimie Popa. Fiul acestuia păştea porcii pe în pădurile care acopereau culmile, în apropierea unor ruine, iar un animal, scormonind pământul, a scos la iveală un galben. Băiatul şi-a anunţat tatăl, speriat căci se spunea că banii aceştia sunt păziţi de Diavol, iar cine îi va lua va fi blestemat. Însă Arimie nu s-a temut, ci a pornit căutările găsind mai multe grămezi de monezi din aur, sute de galbeni risipiţi printre rădăcinile unor copaci.
„Mecca” pentru căutătorii de aurVestea succesului său s-a răspândit cu repeziciune. „Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966). Intervenţia autorităţilor care au pus ruinele sub pază nu a oprit avântul căutătorilor de comori. „Oamenii ieşeau din sate noaptea, pe furiş, şi înfruntau munţii ce-şi dormeau somnul iernatic. Nici ploile de toamnă, apele mari, drumurile de neumblat, nici frigul năprasnic, nici primejdiile din pădurile pline de fiare nu puteau speria iobagii apăsaţi de sărăcie, în goana lor după noroc”, scria Sigismund Jako. Legendele sătenilor cuprinşi de febra aurului, porniţi în căutarea comorilor din Munţilor Orăştiei, datează de la începutul secolului al nouăsprezecelea.
Jako S.-Cercetari Arheologice La Cetatea Gradistea Muncelului in Anii 1803-1804
Braconierii au făcut prăpădDar comorile ascunse printre ruinele cetăţilor dacice au aprins imaginaţia căutătorilor de comori, cu secole mai devreme. Potrivit istoricilor, în secolul al cinsprezecelea, un localnic a găsit în râul Strei o comoarăcare conţinea mii de galbeni, iar câteva decenii mai târziu, în apele Sebeşului, din aceeaşi zonă a vechilor cetăţi dacice, a mai fost descoperit un tezaur de zeci de mii de monezi din aur şi argint. O mare parte a tezaurelor de kosoni descoperite în secolele trecute au fost topite, spun istoricii, în timp ce piesele păstrate au fost cumpărate de colecţionarii din acele vremuri şi răspândite apoi în întreaga lume.După o perioadă îndelungată în care liniştea locurilor nu a mai fost deranjată de invazia masivă a braconierilor, aceştia s-au întors, în ultimele două decenii, printre ruine, mult mai bine dotaţi decât înaintaşii lor. Iar prada a fost pe măsură:nenumărate obiecte preţioase şi zeci de mii de monezi antice din aur şi argintau ajuns pe piaţa neagră, în afara ţării, trecând prin mâinile braconierilor arheologici. Cât despre legende, fiecare comoară descoperită are propria poveste.“Într-o noapte, acum câţiva ani, am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Am ieşit din casă şi am privit spre munte, iar flăcările luminau deasupra unei stânci. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal, pentru a nu fi lăsată să cadă în mâna armatei romanilor. Eu nu am putut ţine acest secret, iar unii dintre vecinii mai au săpat după aur în locul pe care l-am indicat şi au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea”, a povestit o localnică din Valea Rea, a Munţilor Orăştiei. Se spune că în locul indicat de hunedoreancă braconierii au găsit o căldare de galbeni.
Patrimoniu recuperatÎn mai 2000, în alt loc din apropierea cetăţii Sarmizegetusa Regia, numit „sub Muchea Cetăţii”. cu ajutorul detectoarelor de metale, a hărţilor militare, şi a unui localnic folosit pe post de călăuză şi săpător, căutătorii de comori au dat peste zece brăţări spiralice din aur, din vremea dacilor.Comoara a fost însă doar o mică parte a tezaurelor sustrase de braconieri, care apoi au urmat calea Occidentului.
Potrivit procurorilor, din anul 2005 şi până în prezent au fost recuperate următoarele tezaure antice, despre care se presupune că au fost sustrase din siturile cetăţilor dacice:711 monede Koson din aur, 13 brăţări dacice din aur, un colier cu pandative şi o pereche de cercei din aur, trei scuturi dacice din fier forjat, depozite de unelte şi arme, zeci de mii de monede antice din aur, argint şi bronz. Şase dosare penale au fost soluţionate până în prezent, în care au fost anchetaţi membrii unor grupări de braconieri şi traficanţi de tezaure dacice.„În cele şase dosare s-a dispus trimiterea în judecată a 34 inculpaţi pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, detecţii şi săpături neautorizate în siturile arheologice, furt calificat de bunuri culturale, şantaj, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, spălare de bani etc.”, informa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
