Lady Astor către Stalin: Cât timp ai de gând să mai ucizi oameni?

În cadrul unei întâlniri din 1932 , Vicontesa Nancy Astor îl întreba pe  Stalin cât timp mai are de gând să ucidă oameni. Stalin i-a răspuns cu cinism, că va ucide oameni atât timp cât va fi nevoie. Se pare că pentru el a fost nevoie să comită masacre până la sfârşitul vieţii sale. Marea Teroare din anii’30  a decapitat elita militară, politică  şi intelectuală a URSS, lăsând în urmă un haos complet în societatea sovietică.  Astfel s-a scris cea mai întunecată pagină din istoria  Rusiei Sovietice.

Teroarea ca instrument în politica rusă înainte venirii regimului bolşevic

Destinul tragic al Rusiei care a ajuns să cunoască dealungul istoriei sale toate formele de violenţă menite să supună conştiinţa umană intereselor politice, ale regimurilor autoritare,   are rădăcini adânci . De la Ivan cel Groaznic(1530-1584), care a pus bazele primei forme de poliţie secretă numită opricinina, Rusia ţaristă a cunoscut represiuni în masă, execuţii publice, confiscarea averilor, lovituri de palat, conspiraţii, arestări abuzive şi numeroase asasinate pe criterii politice.

                Represiuni au fost organizate până şi în perioada lui Petru cel Mare,   întemeietorul Imperiului  Ţarist,   care pentru a-şi   impune reformele de modernizare a Rusiei  a trebuit să-şi execute opozanţii.  Este cazul rebeliunii streliţilor (corpul special de infanterie din vechea Rusie) din 1689, în care ţarul Petru  cel Mare a executat public 1200 de streliţi pentru a descuraja orice tentativă ulterioară de conspiraţie.

                Revolta decembriştilor organizată în 1825 de un grup de veterani din Războiul Napoleonian  a avut ca principal motiv  înapoierea şi izolarea în care se afla Rusia faţă de restul  Europei. Tentativa lor de a democratiza societatea rusă, prin înlăturarea regimului tiranic  ţarist, a fost rapid înăbuşită de trupele loiale noului ţar Nicolae I . Liderii revoltei  decembriste au fost executaţi, iar restul  participanţilor au fost deportaţi în Siberia.  Din păcate acest simbol al năzuinţei  spre libertate a patrioţilor ruşi  a ajuns să fie ulterior denaturat de propaganda regimului bolşevic pentru a servi propriilor lor interese politice.

                Cultura rusă a fost  refugiul în care a renăscut  adevăratul  spirit rus transpus în ilustra literatură rusă, al cărei capodopere au ajuns să fie parte integrantă a patrimoniului literar universal. Secolul al XIX lea, a fost epoca de aur a literaturii ruse care i-a dat lumii pe Alexandr  Puşkin, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Anton Cehov, Nikolai Gogol, Mihail Lermontov, Turghenev şi  mulţi alţi maeştri ai scrisului. Mulţi dintre ei au transpus în scrierile lor dorinţa de libertate a poporului rus.

                Puşkin a fost trimis în exil pentru gândirea sa reformatoare, iar Dostoievski  a ajuns să fie adus în faţa plutonului de execuţie, anulândui-se în ultima clipa pedeapsa cu moartea. Cenzura din timpul lui Nicolae  I urmărea orice abatere de la politica oficială promovată de administraţia ţaristă . Romanul Demonii al lui Feodor Dostoievski reflectă cel mai bine haosul politic în care se găsea Rusia secolului al XIX lea .Romanul lui Dostoievski înfăţisează  o batjocorire sistematică a libertăţii, ce poate fi numită şi „demonocraţie”.

                Teroarea  şerbiei(o altă formă de sclavie)  este abolită de ţarul Alexandru al II lea abia în 1861, dar cu obligaţia din partea tăranilor de a plăti răscumpărări vechilor stăpâni. Răscumpărările au fost eliminate abia în 1907.

                Acesta era tabloul politic în care ajungea la putere, regimul bolşevic .

 Marea teroare stalinistă si politicile ei de represiune

            Venirea  bolşevicilor la putere în 1917, a dus la instalarea unui regim al terorii în toate sferele societăţii ruse pentru a elimina aşa-zişi duşmani ai poporului. Regimul lui Stalin  a reuşit în 30 de ani să extermine aproape 20 de milioane de ruşi în reţeau sa imensă de gulaguri.      Represiunea stalinistă a atins apogeul în timpul Marii Terorii din 1936-1938. Înainte de a declanşa Marea Teroare, colectivizarea forţată demarată de Stalin ucisese milioane de oamenii  în Ucraina între anii 1932-1933. Era un adevărat genocid prin înfometare.

            În timpul Marii Terorii, prin tot felul de acuzaţii ridicole de spionaj şi contraspionaj, Stalin a ajuns să extermine elita culturală, elita militară şi chiar elita politică.

            Vechii săi aliaţi, precum Nikolai Buharin şi Grigori Zinoviev şi Kamenev, au fost şi ei condamnaţi la moarte în timpul epurărilor politice din partid . Deasemenea Serghei Kirov, şeful organizaţiei de partid din Leningrad a fost asasinat din ordinul lui Stalin în 1934. Aproape toţi revoluţionarii bolşevici din 1917 au fost executaţi, doar pentru ca Stalin să devin în final unicul conducător, iubit de masele de oameni îndoctrinate de  propaganda neobosită a partidului . Procesele spectacol de la Moscova între 1936 şi 1938  a fost mascarada lui Stalin pentru a elimina toate personajele-cheie din conducerea partidului comunist.

            Elita militară a fost aproape exterminată de epurările lui Stalin. În timpul  Marii Terorii, dintr-un total de 87 de comandanţi de armata, au  fost executaţi 57, împreună cu mii de victime din rândul ofiţerilor cu ranguri inferioare. Din 5 mareşali pe care îi avea URSS  înaintea declanşării epurărilor, au supravieţuit doar doi, Kliment Voroşilov şi Semion Budionâi. Mareşalul Tuhacievski a fost executat sub acuzaţia că ar fi colaborat cu Germania Nazistă. La începutul invaziei naziste din 1941, Armata Roşie a ajuns să fie complet demoralizată şi dezorganizată.

            Elita culturală şi stiinţifică nu a fost nici ea cruţată de cruzimea lui Stalin. Mii de artişti şi oameni de ştiinţă au căzut victime ale Marii Terori. Însumat cu perioada de dinaintea Marii Epurări, aproape 1500 de intelectuali şi-au găsit sfârşitul în  sistemul de lagăre de tip gulag. Poetul Osip Mandelstam, unul dintre cei mai renumiţi poeţi ruşi din perioada interbelică, a fost deportat într-un gulag din Siberia  pentru că a scris un poem împotriva lui Stalin intitulat Epigrama Stalin.  Clerul ortodox a fost aproape anihilat de Stalin, având în vedere că aproape 85% din preoţi erau arestaţi.

            Clasa mai înstărită a ţăranilor (chiaburii)  precum şi a altor elemente considerate aristocratice era un alt grup care a luat calea gulagului.

            Teroare a ajuns să fie un sentiment obişnuit în viaţa cotidiană din URSS în anii’30 . Scenele cu arestarea oamenilor direct de pe stradă sau în timpul nopţii de către ofiţerii NKVD erau foarte răspândite. Pentru Stalin, individul nu era mai mult decât un grăunte de nisip  într-o clepsidră uriasă. 

Metoda de acţiune a  călăilor din slujba lui Stalin

            Serviciul secret NKVD(Comisariatul poporului pentru afaceri interne) este cel care a planificat şi a pus în aplicare valul de execuţii şi deportări din timpul Marii Terori. Tehnica represiunii în masă pusă la punct de NKVD avea ca principală caracteristică flexibilitatea. În  primul rând, numărul celor ce trebuiau condamnaţi în operaţiunea anti-kulak putea fi foarte uşor crescut(limita de condamnări era fixată de comandanţi NKVD). În al doilea rând conducerea NKVD era cea care decidea soarta condamnaţilor, dacă să-i trimeată în gulag  sau să-i execute. Timpul alocat pentru fiecare operaţiune putea fi extins, iar în cazul străinilor nu exista o limită în ceea ce priveşte numărul de condamnări. Erau adoptate proceduri de investigaţie simplificate care să ducă la condamnarea suspecţilor.

            Pentru a duce la capăt arestările şi interogatoriile, conducereaNKVD era asistată de miliţienii de rând, trupele de grăniceri ai NKVD, membrii Komsomol(uniune a ligilor tineretului comunist sovietic) şi de directorii  aşa-ziselor sectoare secreteale institutelor ştiinţifice.

            Din noiembrie 1937 până în decembrie 1938, teroarea a intrat în faza cea mai intensă. Conducerea NKVD trebuia să-şi facă norma de arestări şi minimul de investigaţii. Ofiţerii NKVD completau în formulare numărul de persoane ce trebuiau arestate din fiecare grup socio-profesional. Arestări se făceau şi pe sectoare economice, fiind vizaţi lucrătorii din transport, industrie şi construcţii. Lista cu arestări trebuia să cuprindă funcţionari publici, avocaţi, doctori, experţi în agricultură, profesori universitari şi ţărani(chiaburi, ţărani mijlocaşi), ofiţeri din armată, miliţieni, preoţi şi multe alte ocupaţii.

            Pentru a grăbi sesiunile de interogatorii, arestaţii erau puşi să semneze dinainte pagini albe, pe care ofiţerii de caz de la NKVD le umpleau cu tot felul de confesiuni şi declaraţii false  Deasemenea, interogatoriile prin tortură făceau parte din tradiţia NKVD. Bătăile, tehnica de simulare a înecului sau privarea de somn a prizonierilor sub ameniţarea că li se vor omorî familiile era o parte din practicile preferate ale ofiţerilor NKVD.

            Conspiraţii false erau inventate de NKVD pentru a aresta grupuri ale minorităţilor naţionale şi a cetăţenilor străini(greci din Krasnodar, chinezi din Irkutsk, polonezi, tătari)

            Toate acţiunile de arestări şi interogatorii făceau parte din Operaţiunea 00447 al NKVD  împotriva chiaburilor(kulak), elementelor anti-sovietice şi criminalilor. O dată cu creşterea numărului de cazuri, se organizau şi audieri în formula troika(de fiecare dată în absenţa acuzaţilor) De cele mai multe ori în astfel de formulă de audieri nici măcar nu erau citite datele personale ale acuzaţilor. Adesea prezenţa conducerii locale de patid nici nu era obligatorie, audierile fiind supravegheate de şefi din NKVD . Liderii comunişti erau informaţi doar prin telefon în legătura cu numărul celor împuşcaţi. În medie, la Moscova, erau 500 de cazuri pe noapte de acest fel.  Kremlinul supraveghea cu atenţia implementarea ordinului 00447 şi decidea dacă era necesară o schimbare de direcţie.

             Marele călău al lui Stalin care a planificat operaţiunile Marii Epurări a fost Nikolai Ejov. Perioada în care Ejov a ajuns să organizeze această represiune în masă  a ajuns să poarte numele de Ejovşcina (perioada lui Ejov între 1936 şi 1938).  Doar în această perioadă au fost arestate mai mult de 1 milion de  persoane, dintre care 681.692 au fost executate. Pentru Stalin totul era doar o statistică după cum a declarat el însuşi(O moarte este o tragedie, un milion de morţi sunt doar o statistică). Epurarea a fost organizată chiar şi în rândul NKVD.

            Dintre călăii lui Stalin, a făcut parte şi Genrih Iagoda  predecesorul lui Ejov la conducerea NKVD. În perioada lui Iagoda, sistemul de lăgare de muncă forţată de tip gulag a fost extins cu rapiditate înaintea demarării marii represiuni conduse de Ejov. 

            Un alt oficial din NKVD, responsabil de crimele din perioada Marii Terori, a fost şi comisarul Agranov. Motto-ului său de criminal era următorul:Dacă nu există un inamic, el trebuie creat, denunţat şi pedepsit.

            Până la urmă şi călăii au ajuns să cadă victime caracterului paranoic al lui Stalin. Iagoda a fost executat de Ejov în 1936, Agranov a fost executat în 1938, iar Ejov  şi-a găsit sfârşitul în 1940.

Victimele  Marii Terorii din 1936-1938       

            Pe lângă proprii cetăţeni, NKVD a executat şi grupuri de străini învinuiţi de spionaj şi acţiuni de sabotare. Cele mai cunoscute locuri unde au fost organizate execuţii în masă, în timpul Marii Terori, au fost Bikivnia(unde au fost masacrate între 100.000 şi 200.000 de persone, cu execuţii ce au debutat încă din anii’ 20), pădurea Kurapatî(unde nu se poate estima numărul victimelor datorită faptului că arhivele NKVD sunt încă secrete în Belarus) şi Butovo(unde s-a confirmat prin documente, executarea a 20.000 de persoane).

            Masacrul de pe poligonul din Butovo este o mărturie vie a ororilor săvârşite în timpuL Marii Terorii planificate de Nikolai Ejov la ordinul lui Stalin. Pentru Stalin, crimele  erau considerate nişte măsuri preventive pentru a  menţine stabilitatea internă a URSS.

            Discriminarea dintre conducători şi conduşi era făcută de NKVD chiar şi în alegerea locului de execuţie . În timp ce la ferma de partid din Kommunarka erau executaţi ofiţeri de armată şi din NKVD, la Butovo (20 de km de Kommunarka) erau ucise persoanele obişnuite.

            Din cei executaţi la Butovo, aproape o cincime erau de origine străină, Cei mai mulţi dintre străini, cam 40% din totalul victimelor ce proveneau din rândul străinilor,   erau polonezi.

            Pretinsa stare de spirit a deţinuţilor era o justificare pentru execuţiile organizate de NKVD . Iată cum era formulat rechizitoriul NKVD-ul cu privire la persoanele masacrate de la Butovo:

                        “ Este ostil puterii sovietice

                        Are o atitudine de terorist  faţă de conducerea PCUS

                        Este un element ostil

                        Este un element declasat

                        Are legături apropiate cu terorişti şi cu spioni

                        Cunoaşte activitatea de spionaj, după caz, a soţului sau soţiei

                        Împrăştie agitaţii anti-sovietice printre vecini şi cunoştinţe

                        Împrăştie zvonuri despre izbucnirea unui război

                        Îşi laudă traiul pe care l-a avut sub conducerea ţarului

                        Exprimă simpatii pentru inamicii poporului

                        Provoacă agitaţii împotriva mişcării stahanoveţilor

                        Provoacă agitaţii împotriva semnării împrumuturilor cu obligaţiuni

                        Are un mod de viaţă suspicios, asemănător cu a unui spion”.

            Mişcare stahanoveţilor a apărut în 1935 după exemplul promovat de Alexei Stahanov, şi a implicat munca grea şi  eficientizarea metodei de lucru, pentru a realiza planul cincinal fixat de comunişti.

            Sub astfel de acuzaţii  atât de generale, NKVD-ul putea aresta pe oricine .

            Din păcate încă mai sunt analişti în Federaţia Rusă care cred că Stalin nu a comandat o astfel de oroare, şi că toate lucrurile se datorează unui exces de zel al NKVD.

            Nevoia de a fi în permanenţă unicul lider slăvit de popor, l-a împins pe Stalin să comande crime în masă doar în baza unor simple suspiciuni alimentate de caracterul său paranoic.

            Ce a rămas în urma  represiunilor staliniste este amintirea dureroasă a milioanelor de  victime cărora li s-a negat dreptul la viaţă, victime care  nu erau  nimic altceva decât cifre în statistica lui  Stalin.

Bibliografie

Barry McLoughlin;Kevin McDermott, Stalin’s Terror:High Politics and Mass Repression in the Soviet Union, Ed. Palgrave Macmillan, New York, 2003, pp.25-137.

Anthony Anemone, Just Assassins:The Culture of Terrorism in Russia, Ed. Northwestern University Press, Evanston, 2010, pp.3-23.

http://nisis.weebly.com/stalin.html