Kim, dinastia dictaturii ereditare a Coreei de Nord
Dinastia Kim, numită de către nord-coreeni „dinastia muntelui Baekdu”, se află la conducerea Coreei de Nord de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, și a ajuns în prezent la a treia generație de lideri. Spre deosebire de alte țări comuniste, Coreea de Nord poate fi ușor comparată cu o monarhie, cel puțin în privința succesiunii.
Primul lider al viitoarei Coree de Nord, Kim Il-sung s-a afirmat încă din perioada interbelică, el fiind un unul dintre cei mai aprigi contestari ai dominației japoneze asupra Coreei, devenind unul dintre cei mai respectați lideri ai trupelor de guerilă anti-japoneze. La începutul anilor ’30, Kim Il-sung a fost nevoit să plece în Uniunea Sovietică, unde a activat în Armata Roșie până la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Odată cu capitularea Japoniei, Coreea a fost ocupată de trupele sovietice la nord și cele americane la sud. Kim a fost instaurat ca lider al Comitetului provizoriu al Coreei de Nord, devenind la 9 septembrie 1948 primul premier al Republicii Populare Democrate Coreene și, totodată, liderul suprem.
Așadar, acesta este punctul zero al dinastiei Kim, momentul când cultul personalității începe a căpăta amploare. De când ajunge la conducere, Kim Il-sung creează pentru membri familiei sale roluri cheie în imaginarul cultului: mama sa, Kang Pan-sok, devine „Mama Coreei”, fratele – Luptătorul revoluționar, soția – Mama Revoluției.
Așadar, primul lider nord-coreean, ca orice comunist veritabil, aplică ideea liderului singur și suprem, denumită în Coreea de Nord „Suryong”, aceasta stând la baza doctrinei implementate de dinastia Kim încă de la început: „Juche”. Această doctrină este formată din trei principii fundamentale: suveranitate politică (chaju), independență economică (charib) și autonomie militară (chawi). Juche a devenit ideologie oficială de stat în constituția nord-coreeană încă din 1972, înlocuind definit marxism-leninismul din 1998. Personalitatea primului Kim al dinastiei a marcat atât de mult politica de la Phenian încât, în 1994, la moartea sa, a fost numit, prin schimbarea Constituției, „Președintele Etern al Republicii”.
Încă timpul vieții, Kim Il-sung i-a atribuit fiului cel mare, Kim Jong-il, diferite poziții importante în conducerea țării. A fost făcut membru al Partidului Muncitoresc al Coreei de Nord, oferindu-i-se, apoi, conducerea executivă a partidului. În cadrul celui de-al VI-lea Congres al Partidului Muncitoresc i s-a oferit poziția de lider al Comisiei Militare Centrale, rol care îi garanta succesiunea la conducerea Coreei de Nord.
Oamenii importanți ai familiei Kim și-au creat o adevărată rețea de putere. Sora lui Kim Jung-il, Kim Kyung-hee a fost prima femeie din țară general decorată cu patru stele. Puterea a continuat și prin alință – ea s-a căsătorit cu Jang Sung-taek, al doilea cel mai puternic om din Coreea de Nord, dar care a fost asasinat în 2013 pentru corupție. Kim Jung-il a ajuns conducătorul Coreei de Nord în 1994, după moartea tatălui său. A preluat conducerea țării când vremurile nu erau deloc bune pentru comunism – URSS se destrămase, acest lucru afectând Coreea de Nord grav, mai ales pe plan economic. Depinzând într-o cotă foarte mare de alimentele aduse din țările comuniste, după 1989 legăturile au început să fie tăiate, iar în Coreea s-a instalat foametea, până la finalul anilor ’90, Kim fiind acuzat de crime împotrva umanității. Perioada lui Kim Jung-il s-a caracterizat prin impunerea noii sale politici: Songun – puterea militară are prioritate. Conform unor statistici ale Human Rights Watch, sub conducerea lui Kim Jung-il, Coreea de Nord a fost una dintre cele mai represive țări din lume, având peste 200.000 de prizonieri politici și neexistând libertatea presei sau a religiei.
Kim Jung-il a avut cinci copii, iar după moartea sa, în 2011, succesiunea conducerii a fost preluată de Kim Jong-un, cel de-al doilea fiul al său. Fiul cel mare, Kim Jong-nam a fost decăzut din drepturi în 2001, după ce a fost prins că voia să vizite Tokyo. În 2017, acesta a fost asasinat cu o substanță chimică pe aeroportul din Kuala Lumpur.
Așadar, cel de-al treilea Kim care ocupă scaunul de lider al Coreei de Nord este Kim Jong-un, născut în ianuarie 1982. După moartea lui Kim Jung-il, în 2011, se specula că locul îi va fi luat de fratele său, din cauza lipsei de pregătire a fiului. Însă la doar o săptămână de la decesul tatăului său, Kim Jong-un a fost numit comandat suprem al armatei, președinte al Comisiei Centrale Militare și lider suprem.
În clauza 2 a articolului 10 din ”Cele Zece Principii ale Sistemului Ideologic Monolitic” adoptat în 2013 se precizează că ”partidul și revoluția aparțin etern dinastiei Baekdu”.
Citește și: Vizita lui Nicolae Ceaușescu în Coreea de Nord din 1971
