Ionel Brătianu avea umor

Ionel Brătianu, președintele PNL, fost și viitor premier, e invitat în 24 februarie 1927 să țină o Conferință la Ateneul Român în cadrul manifestărilor dedicate de Universitatea liberă aniversării a 50 de ani de la Proclamarea Independenței.

Conferința se intitulează România şi chestiunea Orientului și e susținută în fața unui public select la Ateneu. Ionel Brătianu începe prin a cîștiga bunăvoința și atenția auditoriului. Un exemplu de mare oratorie:

„Doamnă (e vorba de Regina Maria, prezentă în sală – n. n.),

Sînt în totdeauna momente delicate pentru un debutant. Ele sunt cu atît mai grele, cu cît debutantul este cu părul alb. Fiindcă trebuie să vă mărturisesc că este prima conferință la care mă încumet. Este drept, că tocmai în vremurile, despre cari vreau să vorbesc astăzi, cînd eram în clasa a treia de liceu, preparasem o conferință, pe care însă n’am ținut-o nici pînă astăzi. Așa încît aceasta este de fapt prima pe care o țiu. (Aplauze).

Situațiunea mea este cu atît mai dificilă, cu cît deşi în viața mea am luat cuvîntul de multe ori, totuși numai atunci, cînd socoteam că datoria mă silea să vorbesc. De rîndul acesta mă pomenesc, la vîrsta mea, că am luat cuvîntul pentru prima oară fără ca să fiu silit. Răspunderea este deci mai mare şi ea este cu atît mai mare şi o resimt cu atît mai grea, cu cît mai Înaltă a fost grațioasa bunăvoinţă şi mai mare a fost cinstea, care mi s’a făcut. (Aplauze).

Voi începe prin a căuta ca una din decepțiunile, pe cari vi le voi da, să v’o ofer dela început, ca nu cumva nefiind neaşteptată să fie mai penibilă, dacă veţi avea-o la urmă. Aceasta se raportă la titlul conferinței mele. Ați văzut în program că conferința trebuie să trateze despre politica externă a României pînă la tratatul dela San Stefano, așa că subiectul despre care am să vorbesc este precizat. Ei bine, mărturisesc că mai larg şi mai drept s’ar fi cuvenit titlul: România și chestiunea Orientului. Reflecțiuni, considerațiuni și amintiri cu prilejul jubileului de 50 ani al războiului Independenţei.

Acest titlu prezintă și pentru d-v. garanția și consolarea că el, purtînd asupra unor considerațiuni generale, voi putea să mă opresc atunci cînd va suna ora 7, (conferințele durau între 6 și 7 după amiaza) așa că puteți fi dinainte siguri că nu vă voi reține atît de mult, cît în mod fatal v’aș fi ținut, dacă mă legam de un subiect cu început şi sfîrșit hotărît.”