⬆

Iolanda Balaș, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 1964

Iolanda Balaș, prima sportivă din România cu două titluri olimpice consecutive

La Tokyo, în 15 octombrie 1964, Iolanda Balaș a trecut peste ștacheta ridicată la 1,90 metri și a stabilit un nou record olimpic. Zece centimetri au despărțit-o pe sportiva care a descoperit atletismul la Timișoara de ocupanta locului al doilea.

Iolanda Balaș s-a născut la Timișoara, la 12 decembrie 1936. A început să practice atletismul în jurul vârstei de 12 ani, la Clubul Electrica, îndrumată de Luiza Ernst-Lupșa, multiplă campioană națională. În 1951, la numai 14 ani, a stabilit recordul național la săritura în înălțime: 1,48 metri. Primele rezultate au venit pe terenurile de acasă, într-un oraș cu o școală de atletism care a știut să-i îndrume talentul, notează Muzeul Național al Banatului, pe pagina de Facebook a instituției.

În 1953 s-a transferat la București, la Clubul Central al Armatei. A început pregătirea cu Ioan Soter, antrenorul care i-a devenit, mai târziu, soț. Trei ani după plecarea din Timișoara, la 19 ani, a stabilit primul său record mondial: 1,75 metri, la București, în 14 iulie 1956.

Au urmat alte 13 recorduri mondiale. A sărit folosind o variantă a procedeului „foarfecă”, cu o tehnică ușor de recunoscut în imaginile de arhivă. În 1961 a ajuns la 1,91 metri. Recordul a rezistat zece ani. Pentru sportivele care au venit după ea, această înălțime a rămas, vreme de un deceniu, ținta de atins.

Primul aur olimpic l-a câștigat la Roma, în 1960, la 23 de ani. A trecut peste 1,85 metri și a devenit prima campioană olimpică a atletismului românesc. Diferența față de medaliatele cu argint a fost de paisprezece centimetri. Într-o finală olimpică, unde un centimetru poate schimba clasamentul, avantajul ei a arătat cât de mult se desprinsese de adversare.

La Tokyo, patru ani mai târziu, a concurat cu probleme la tendon și la genunchi. A avut de înfruntat și durerile, și așteptările care însoțesc o campioană venită să-și apere titlul. A câștigat din nou. A devenit astfel prima sportivă din România cu două titluri olimpice consecutive. Foaia concursului din 15 octombrie păstrează exact desfășurarea finalei. La 1,82 metri și-a asigurat victoria. A urcat apoi la 1,86 și la 1,90 metri. Abia la 1,92, deasupra propriului record mondial, seria s-a oprit.

După retragerea din competiții, în 1967, a rămas în sport. A lucrat ca antrenoare și a condus, ulterior, Federația Română de Atletism până în 2005. În 2010, Regele Mihai I i-a acordat decorația „Nihil Sine Deo”. S-a stins în martie 2016, lăsând în urmă o carieră pe care istoria atletismului o consemnează printre cele mai valoroase ale probei.

_{Foto sus: Iolanda Balaș, la
Jocurile Olimpice de la
Tokyo, în
1964 (©
The Asahi Shimbun / Wikimedia
Commons)}