Imaginea imperial─â la Eusebiu din Caesarea jpeg

Imaginea imperial─â la Eusebiu din Caesarea

├Äncep├ónd cu secolul al IV-lea se dezvolt─â mitul lui Constantin, construindu-se o ├«ntreag─â hagiografie a primului ├«mp─ârat cre┼čtin. ÔÇťViziuneaÔÇŁ dinainte de b─ât─âlia de la Pons Milvius reprezint─â un prilej pentru elaborarea a dou─â versiuni privind convertirea sa la cre┼čtinism. Versiunea cre┼čtin─â ne spune c─â ar fi fost determinat s─â treac─â la cre┼čtinism ├«n contextul b─ât─âliei ├«mpotriva lui Maxentius, versiune pe care o reg─âsim la Eusebius din Caesarea. ├Ämp─âratul ar fi v─âzut pe cer semnul crucii, ├«mpreun─â cu inscrip┼úia ÔÇťin hoc signo vincesÔÇŁ. Pornind de la acest nucleu va ├«ncepe s─â circule legenda convertirii lui Constantin de c─âtre papa Silvestru, ca singura sa ┼čans─â pentru a fi vindecat de lepr─â.

Pe de alt─â parte avem la dispozi┼úie ┼či o variant─â p─âg├ón─â a convertirii, reac┼úie la politica de favorizare a cre┼čtinismului. Eunapios din Sardes ┼či Zosimos prezint─â convertirea drept consecin┼ú─â a asasin─ârii lui Crispus ┼či a Faustei ├«n 326. Zosimos redacteaz─â o istorie virulent─â ├«mpotriva cre┼čtinilor (Nea Historia), av├óndu-l ca surs─â pe Eunapios, care ├«l continu─â pe Dexippos. Ce ne spune mai exact? C─â preo┼úii p─âg├óni refuz─â s─âv├ór┼čirea de rituri expiatorii pentru ├«mp─ârat, care recurge la sugestia unui egiptean din Hispania la convertire, convins c─â botezul ├«l poate elibera de p─âcat. Versiunea p─âg├ón─â s-a ├«ncercat a fi ┼čtears─â, pentru c─â ├«n sursele bizantine Constantin nu putea avea o imagine negativ─â, mai ales c─â ┼či al┼úi ├«mp─âra┼úi au fost identifica┼úi cu modelul oferit de acesta. Versiunea cre┼čtin─â este cea care se va impune, aduc├ónd ├«n prim plan leg─âtura dintre Constantin ┼či papa Silvestru. Dar de ce nu Eusebius din Nicomedia, care l-a convertit de fapt? O chestiune de imagine. Eusebius era arian, iar ├«mp─âratul nu putea avea de-a face cu un eretic ├«n convingeri, pentru c─â el este considerat fondatorul cre┼čtinismului ├«n forma lui ortodox─â.

De multe ori ├«l reg─âsim pe Eusebius din Caesarea, ├«n lucr─âri mai vechi sau mai noi, ├«n postura de creator al unei noi teorii cre┼čtine asupra puterii imperiale sau de precursor al teoriei cezaropapiste, folosite ├«n evul mediu ├«n contextul luptelor dintre imperiu ┼či papalitate. Lucr─ârile ├«n care Eusebius ar fi dezvoltat noua imagine imperiale sunt Historia ecclesiastica(312-323), Vita Constantini(337), a c─ârei autenticitate a fost discutat─â ├«nc─â de la editarea din seolul al XVIII-lea ┼či Tricennalia(336), discursul festiv la aniversarea a 30 de ani de domnie a ├«mp─âratului. A elaborat Eusebius o nou─â teorie asupra puterii imperiale? Teoria sa este destul de asem─ân─âtoare cu cele elenistice privind puterea imperial─â. La Platon, imaginea conduc─âtorului ideal era dat─â de noble┼úe, ├«n┼úelepciune, spirit patern, dreptul celui mai tare, dragoste fa┼ú─â de zei etc. Educa┼úia este fundamentala ├«n formarea unui bun monarh. Aristotel pune accent pe diferen┼úa dintre monarhie ┼či tiranie. Monarhia este guvernarea ideal─â, cea care serve┼čte interesul general, ├«n vreme ce tirania serve┼čte intereselor unui singur personaj, cel dominat de hybris, de excese. Tirania luminat─â este ├«ns─â un tip de guvernare bun. ├Än genere se vizeaz─â conexiunea dintre regalitate ┼či legi, cele care o supun. ├Än plus, tot ├«n secolul al IV-lea a.Hr. apare ┼či imaginea regelui p─âstor, element al ideii de imperiu universal realizat ├«n practic─â de c─âtre Alexandru cel Mare. El este modelul regelui elenistic, ├«mbin├ónd ideile de domina┼úie universal─â ┼či monarh divin, specifice monarhiei persane, cu ideea de ┼čef militar, specific─â monarhiei macedonene. Puterea regelui este nelimitat─â ┼či se exprim─â prin faptul c─â edictele sale au putere de lege, c─â este st─âp├ónul tuturor supu┼čilor s─âi, c─â este cel mai mare proprietar. Simbolurile sale sunt diadema (simboliz├ónd victoria), sceptrul (simboliz├ónd autoritatea regal─â), inelul regal. Toate acestea au un caracter sacru. Portretul s─âu apare pe reversul monedelor, ziua sa de na┼čtere este s─ârb─âtoare public─â, datarea se face dup─â anii s─âi de domnie. Titulatura regal─â cuprinde epitete asociate divinit─â┼úilor. Regii sunt desemna┼úi zei, dar nu ├«n sensul vechilor zei, ci al sfin┼úilor cre┼čtini de mai t├órziu. Le sunt dedicate statui ├«n templele altor zei, au parte de festivaluri religioase. Pe scurt, teoriile elenistice ale puterii se bazeaz─â pe idea superiorit─â┼úii monarhului.

Constantine sculpted head jpg jpeg

Noutatea lui Eusebius

Teoria cre┼čtin─â a lui Eusebius nu este foarte departe. ├Ämp─âratul este imaginea lui Iisus, Logosul, ├«ntre Dumnezeu ┼či ├«mp─ârat exist─â o leg─âtur─â ca ├«ntre Tat─âl ┼či Fiul. El este un model pentru supu┼či. Tricennalia ne spune:ÔÇťAdev─ârul este c─â ├«mp─âratul nostru ┼či-a potrivit sufletul acestor virtu┼úi suverane lu├óndu-se dup─â modelul acelei ├«mp─âr─â┼úii din alt─â lume. Or, cine nu s-ar ├«mp─ârt─â┼či din ele ┼či se leap─âd─â de ├«mp─âratul a toate;cine nu-l cunoa┼čte pe Tat─âl cel mai presus de ceruri al sufletelor noastre ┼či nici nu ┼či-a pus podoabele potrivite ├«nf─â┼úis─ârii ├«nainte unui ├«mp─ârat, cine se las─â st─âp├ónit de ur─â ┼či de josnicie, cine se leap─âd─â de regescul har al bl├ónde┼úii, lu├ónd chipul m├óniei ┼či parc─â pref─âc├óndu-se ├«ntr-o fiar─â, cine ├«n locul unei purt─âri ├«ng─âduitoare se las─â p─âtrunsde otrava grea-amenin┼ú─âtoare a r─âut─â┼úii, cine ├«n loc s─â-┼či ascut─â chibzuinta, se sminte┼čte, cine se leap─âd─â de ra┼úiune ┼či de ├«n┼úelepciune, l─âs├óndu-se ├«n voia nesocotin┼úei;a┼čadar cine ajunge sub st─âp├ónirea lor, chiar dac─â puterea uzurpata de el ├«l va face pentru o vreme s─â par─â c─â domne┼čte, ├«n realitate nu poart─â cu adev─ârat titlul de ├«mp─âratÔÇŁ, ÔÇť├«mp─âratul trebuie s─â fie cump─âtat, deaspura pl─âcerilor lume┼čti, pentru c─â el s-a str─âduit s─â ├«ntrupeze aici forma arhetipal─â a Imp─âratului supremÔÇŁ. Avem aici exprimat─â no┼úiunea de mimesis, adic─â imperiul terestru oglinde┼čte lumea divin─â. Noutatea lui Eusebius este ideea c─â ├«mp─âratul ap─âr─â o singur─â religie:ÔÇť├«mp─âratul este ├«nainte-st─ât─âtorul Bisericilor din toate provinciileÔÇŁ, episcop ÔÇťal celor din afara BisericiiÔÇŁ.

Discursul lui Eusebius nu este tocmai original. El respect─â structura unui panegiric, deci este compus din prooimion, genos, genesis, anatrophe, praxeis, synkriseis si epilogos. ├Än panegiric se au ├«n vedere originea nobil─â, mediul politic, calit─â┼úile personale, Gloria dob├óndit─â, func┼úiile, bog─â┼úia, prietenii, copiii. De asemenea, se elogiaz─â s─ân─âtatea ┼či vigoarea corpului s─âu, precum ┼či virtu┼úile suflete┼čti:├«n┼úelepciunea, curajul, dreptatea, cump─âtatea, noble┼úea, pietatea. Se mai au ├«n vedere faptele de seam─â, ac┼úiunile deosebite, p─ârerile bune ale prietenilor, asem─ân─ârile cu alte personaje ilustre, dificult─â┼úile c─ârora le-a f─âcut fa┼ú─â ┼či ce ar mai fi putu s─â fac─â dac─â nu ar fi intervenit moartea. Tricennalia deriv─â din panegiricul-tip, fiind un discurs-tip al retoricii de curte (enkomion/basilikos logos). Discursul lui Eusebius are o agresivitate cre┼čtin─â care iese ├«n eviden┼ú─â. Panegiri┼čtii p─âg├óni promovau toleran┼úa religioas─â, dar Eusebius glorific─â cre┼čtinismul, singura religie posibil─â. Dar pentru a-┼či exprima ideile se folose┼čte din plin de elemente p─âg├óne. Constantin este pentru el o culme a existen┼úei umane.

Ce mai aduce nou Eusebius? Compara┼úia cu figurile biblice, considerate mai relevante dec├ót personajele istorice. Oricum, dac─â el ├«ntrebuin┼úeaz─â at├ót motive p─âg├óne, c├ót ┼či cre┼čtine, autorii de dup─â el vor celebra gloria istoriei post-constantiniene. Impactul operei a fost decisive, pentru c─â Eusebius creeaz─â practic un nou gen, istoria ecleziastic─â, care conteaz─â mai mult dec├ót panegiricul care ├«n esen┼ú─â urmeaz─â structura mai veche, doar c─â o adapteaz─â contextului istoric. Asta pentru c─â educa┼úia de tip clasic, paideia, supravie┼úuie┼čte victoriei cre┼čtinismului. Adev─âratul element inovator al lui Eusebius ├«l reprezint─â tratarea istoriei unei institu┼úii, Biserica, ca istorie oficial─â. ├Än antichitatea t├órzie Biserica se confund─â cu statul, mai ales ├«n Occident. In Orient cele dou─â colaboreaz─â str├óns, ajung├ónd s─â se contopeasc─â. Autorii cre┼čtini ├«l percep pe ├«mp─ârat ├«n func┼úie de atitudinea acestuia fat─â de Biseric─â, un mod de abordare similar istoriilor senatoriale, care ├«l tratau pe ├«mp─ârat ├«n func┼úie de rela┼úia cu senatul. Doar c─â autorii cre┼čtini ├«nlocuiesc senatul cu Biserica ┼či sunt ceva mai intransigen┼úi ├«n aprecieri. Asta pentru c─â pentru ei Dumnezeu este mai presus de ├«mp─âratul care joac─â doar rolul de vicarius Dei. Orice comportament care contravenea normelor cre┼čtine ├«nsemna o abatere de la ordinea divin─â. Ritualurile ┼či ceremonialul trebuie respectate cu stricte┼úe, pentru ca ├«mp─âratul ├«l oglinde┼čte pe ├«mp─âratul divin. Pietatea este un concept care c├ó┼čtig─â ├«n greutate. Derivat─â din pietas p─âg├ón─â, aceasta este devo┼úiunea care face posibile toate victoriile imperiale.

eus jpg jpeg

C├ót despre teoria cezaropapist─â, care spune c─â ├«mp─âratul este loc┼úiitorul lui Dumnezeu, cu rol mesianic, un ministru al lui Dumnezeu, aceasta ├«i este atribuit─â tot lui Eusebius.  Se ajunge p├ón─â la identificarea lui Constantin cu al 13-lea apostol, dar termenul de isapostolosnu apare nic─âieri explicit. Constantius al II-lea ├«ns─â, transfer├ónd moa┼čtele Sf├óntului Timotei, discipolul Sf. Pavel, precum ┼či pe cele ale Sf├óntului Andrei la Constantinopol, revendic─â isapostolicitatea. Eusebius este de orientare arian─â, adica are o viziune ierarhica asupra ├«mp─âr─â┼úiei divine. A┼ča cum Dumnezeu-Tat─âl este superior Fiului, ├«mp─âratul guverna asupra Bisericii. O viziune convenabil─â, pentru c─â d─âdea drept ├«mp─âratului de a se amesteca ├«n treburile Bisericii, ca de pild─â ale Conciliului de la Nicaea. Cezaropapismul poate astfel fi astfel considerat o expresie politic─â a confesiunii ariene. Oricum, la Eusebius apare doar s├ómburele acestei mentalit─â┼úi, dezvoltate cu prec─âdere ├«n evul mediu, pe c─âi evolutive diferite ├«n Orient ┼či Occident.

├Än concluzie, nu putem spune c─â Eusebius aduce nout─â┼úi extraordinare ├«n teoria asupra puterii monarhice, aceasta fiind influentat─â ├«n bun─â m─âsur─â de concep┼úia elenistic─â. Noutatea o reprezint─â agresivitatea cre┼čtin─â, imaginea ├«mp─âratului ca protector al adev─âratei credin┼úe, rela┼úia str├óns─â dintre Biseric─â ┼či stat, elemente de propagand─â cre┼čtin─â ce vor st├órni reac┼úia p─âg├ón─â care se va orienta chiar la modelul eusebian pentru a contracara ideologia cre┼čtin─â.