Identitate na┼úional─â ┼či r─âzboi istoriografic sau de ce Ucraina nu poate ├«ncheia conflictul VIDEO jpeg

Identitate na┼úional─â ┼či r─âzboi istoriografic sau de ce Ucraina nu poate ├«ncheia conflictul VIDEO

­čôü Istorie recent─â
Autor: Irina Manea

O ┼úar─â frontier─â situat─â la confluen┼úa dintre UE ┼či Rusia, o fost─â republic─â sovietic─â av├ónd o popula┼úie de 46 de milioane de locuitori, independent─â din 1991, cunoscut─â ├«n afara grani┼úelor prin stereotipii de genul ÔÇ×gr├ónarul fostei URSSÔÇŁ, ÔÇ×catastrofa de la Cernob├«lÔÇŁ, ÔÇ×criza gazelorÔÇŁ sau ÔÇ×revolu┼úia portocalieÔÇŁ, Ucraina ├«ncearc─â s─â-┼či construiasc─â o identitate.

Dificultatea de a g─âsi aceast─â identitate provine din faptul c─â mult─â vreme Ucraina a fost fragmentat─â ├«ntre imperiile Rus ┼či Austro-Ungar, frontierele actuale fiind trasate de Iosif Stalin. Este drept c─â ideile na┼úionaliste ├«┼či fac loc ┼či aici ├«n secolul al XIX-lea, dar abia dup─â dezmembrarea URSS, Ucraina devine independent─â, except├ónd o scurt─â perioad─â, ├«ntre 1917 ┼či 1920.

├Än ultimul deceniu, autorit─â╚Ťile ucrainiene au pus un accent deosebit pe o unitate cultural─â ┼či lingvistic─â:ucraineana devine limba principal─â din ┼čcoli, fiind invocat─â tot mai mult figura poetului Taras ┼×evcenko, considerat creatorul acestei limbi ┼či a conceptului na┼úiunii ucrainene. ├Än 2004, ┼úara pare s─â ia cotitura proocidental─â prin ÔÇ×revolu┼úia portocalieÔÇŁ, dar Viktor Iu┼čcenko, eroul acestei revolu┼úii, ├«nregistreaz─â o c─âdere ├«n op┼úiunile aleg─âtorilor. Glorificarea combatan┼úilor antisovietici ┼či ├«ncercarea de a determina recunoa┼čterea foametei din anii ÔÇÖ30 drept un genocid orchestrat de ru┼či au amplificat divergen┼úele dintre vestul na┼úionalist ┼či estul pro-rus.

ÔÇ×Historia.roÔÇť se scrie, de ast─âzi, la Prima TV

Numele ÔÇ×UcrainaÔÇŁ, ├«n cronicile de secol XII

Statalitatea ucrainean─â are o istorie mai veche, cu mari ├«ntreruperi temporale ╚Öi cu multe semne de ├«ntrebare. Primele dintre ele sunt date chiar de denumirea statului, a poporului ┼či a provenien┼úei sale. Toponimicul ÔÇ×UcrainaÔÇŁ nu era denumirea unei ┼ú─âri, ci ar─âta, de fapt, pozi┼úia geografic─â a unei regiuni. ÔÇ×UcrainaÔÇŁ (cuv├ónt derivat din ÔÇ×ukraiaÔÇŁ sau ÔÇ×okrainaÔÇŁ) din limba rus─â se traduce prin:ÔÇ×la periferieÔÇŁ, ÔÇ×la margineÔÇŁ sau, pur ┼či simplu, ÔÇ×periferieÔÇŁ. R─âd─âcina acestui cuv├ónt este ÔÇ×kraiÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×margineÔÇŁ.

Pic I V Ivasiuk Mykola Bohdan Khmelnytskys Entry to Kyiv 1 jpg jpeg

Teritoriul a fost un important centru de cultur─â slav─â timpurie ├«n Evul Mediu. Istoricul Gru┼čevski afirma c─â ora┼čul Kiev a fost fondat ├«n perioada ├«n care zona traversat─â de cursul mijlociu al Niprului era parte a statului Hazaria, f─âr─â s─â fie p─âstrat─â ├«ns─â vreo atestare documentar─â. Hazarii au pierdut Kievul ├«n anul 882, ora┼čul fiind cucerit de conduc─âtorul vareg Oleg, care a pus bazele dinastiei Rurikide. ├Än acea perioad─â, teritoriul Ucrainei era locuit de mai multe triburi slave (polanii, drevlianii, severianii, ulicii, tiverianii, croa┼úii albi ┼či dulebe┼úii). Kievul era plasat la intersec┼úia unor importante rute comerciale ┼či a prosperat drept centru politico-economic al Rusiei Kievene. Cunoscut─â ┼či sub numele de Rutenia, Rusia Kievean─â era ├«n secolul al XI-lea cel mai vast stat european.

Numele de ÔÇ×UcrainaÔÇŁ ├«l g─âsim pentru prima dat─â ├«n cronicile din secolul al XII-lea. Acceptarea cre┼čtinismului a avut loc ├«n anul 988, factorul hot─âr├ótor al procesului de cre┼čtinare al Rusiei Kievene a fost domnia cneazului Vladimir cel Mare. Fundamentele legale ale slavilor de r─âs─ârit au fost puse de Iaroslav I cel ├Än┼úelept, cel care a publicat colec┼úia de legi Pravila rus─â, legi care au rezistat ocupa┼úiei lituanieno-polone a teritoriilor rutene. ├Än 1169, Kievul a fost jefuit de cnezatul Vladimirului, pentru ca mai apoi s─â fie pustiit de atacurile cumanilor ┼či mongolilor din secolele al XII-lea ┼či al XIII-lea, care subjug─â ├«n cele din urm─â toate statele de pe teritoriul actual al Ucrainei (1239-1240). Unul dintre statele succesoare a fost Gali┼úia-Vol├«nia, care intr─â ├«n conflict cu Regatul Poloniei ┼či Marele Ducat al Lituaniei.

calaretul mic jpg jpeg

Teritoriu ucrainean, trecut prin foc, sabie...

├Än timpul secolului al XIV-lea, Polonia ┼či Lituania au purtat o serie de r─âzboaie ├«mpotriva mongolilor, iar cea mai mare parte a Ucrainei a trecut sub controlul acestor dou─â puteri. Dup─â actul de unire dintre Polonia ┼či Lituania (Lublin, 1569), regiunea a fost colonizat─â cu polonezi, germani, armeni ┼či evrei. Ucraina a trecut sub administrarea polonez─â, devenind parte a teritoriilor Coroanei poloneze.

┼ó─âranii ruteni (ucraineni, dar ┼či de alte na┼úionalit─â┼úi), care au fugit pentru a nu ajunge iobagi, au devenit cunoscu┼úi sub numele de cazaci ÔÇô ┼či ace┼čtia au ├«ntreprins, ├«n 1648, revolta care s-a dezvoltat ├«ntr-un adev─ârat r─âzboi de independen┼ú─â. Precursorul statului ucrainean contemporan, Armata Zaporijian─â, a c─âutat s─â se pun─â sub protec┼úia Rusiei prin semnarea unui tratat, ├«n 1654, Tratatul de la Pereiaslav, prin care cazacilor le era recunoscut─â autonomia intern─â.

Guvernarea direct─â a ┼úarilor a ├«nlocuit treptat, de-a lungul mai multor decenii, statutul de autonomie al Ucrainei. Dup─â ├«mp─âr┼úirile Poloniei din 1772, 1793 ╚Öi 1795, Gali┼úia a trecut sub administra┼úia Austro-Ungariei, restul Ucrainei revenind Rusiei. Dup─â Primul R─âzboi Mondial, ├«n care teritoriul Ucrainei a fost teatrul de lupt─â al armatelor Imperiului German, Austro-Ungar, a Armatei Ro┼čii bol┼čevice, a ÔÇ×albilorÔÇŁ lui Denikin, a celei poloneze ┼či a anarhi┼čtilor lui Nestor Mahno, liderul polonez J├│zef Pi┼ésudski ┼či cel ucrainean Simon Petlura au semnat tratatul de la Var┼čovia din 1920, prin care s-a ├«ncercat alungarea bol┼čevicilor din Ucraina ├«n timpul opera┼úiunii ÔÇ×KievÔÇŁ, nereu┼čit─â. Mai mult, dup─â Tratatul de la Riga din martie 1921, teritoriile ucrainene de la vest de r├óul Zbruci au fost ├«ncorporate ├«n ÔÇ×A doua Republic─â Polonez─âÔÇŁ, iar restul a devenit parte a URSS-ului sub denumire de RSS Ucrainean─â.

9495 jpg jpeg

...foamete ┼či rusificare for┼úat─â

├Än perioada interbelic─â s-a ├«ncercat punerea ├«n aplicare a unui program intens de ucrainizare:dezvoltarea rapid─â a sistemului de ├«nv─â┼ú─âm├ónt ├«n limba ucrainean─â, noi edituri ┼či publica┼úii ├«n limba ucrainean─â, folosirea limbii ucrainene a fost ├«ncurajat─â la toate nivelurile, a fost ├«nfiin┼úat─â biserica ortodox─â na┼úional─â autocefal─â ucrainean─â. Colectivizarea a afectat profund Ucraina, sovieticii colectat├ónd ├«n unele cazuri cantit─â┼úi at├ót de mari de cereale din hambarele fermelor colective ├«nc├ót foametea a devenit un fenomen r─âsp├óndit la nivel na┼úional.

Perioada industrializ─ârii ┼či a colectiviz─ârii a coincis cu o vast─â campanie ├«mpotriva ÔÇ×devia┼úiilor na┼úionalisteÔÇŁ, care s-a tradus ├«n Ucraina printr-un atac f─â┼úi┼č ├«mpotriva elitelor politice ┼či culturale. Odat─â cu stoparea politicii de indigenizare ├«n 1931, a fost declan┼čat─â rusificarea tuturor sectoarelor vie┼úii ucrainene. ├Än cel de-Al Doilea R─âzboi Mondial, ucrainenii au participat la unele dintre cele mai mari b─ât─âlii ale conflagra╚Ťiei mondiale, precum ├«ncercuirea de la Kiev, din 1941, asediul Odesei sau for┼úarea Niprului, ├«n 1943. ├Än primele decenii dup─â ├«ncheierea r─âzboiului, RSS Ucrainean─â nu numai c─â a dep─â┼čit toate nivelurile produc┼úiei industriale interbelice, dar a devenit v├órful de lance al puterii sovietice. Ucraina ┼či-a proclamat independen┼úa la 24 august 1991, ca urmare a procesului de disolu┼úie a Uniunii Sovietice ┼či a devenit unul dintre membrii fondatori ai Comunit─â╚Ťii Statelor Independente. Prima constitu┼úie post-sovietic─â a fost adoptat─â la 28 iunie 1996.

┼×coli istoriografice:sovietofil─â, rusofil─â, ucrainofil─â, est-slav─â

Interpret─ârile istorice ┼či istoriografia unei statalit─â┼úi problematice au o mare influen┼ú─â asupra construirii unei identit─â┼úi na┼úionale, mai ales ├«n cazul slavilor de est, unde contest─ârile sunt ├«nfl─âc─ârate dup─â momentul dezintegr─ârii URSS. Elitele ruse┼čti ┼či chiar majoritatea ru┼čilor nu consider─â Ucraina sau Belarusul ┼ú─âri str─âine. ┼×colile sovietofil─â ┼či rusofil─â ridic─â Rusia la rang de na┼úiune primordial─â ┼či accept─â ideea unui transfer de putere dup─â colapsul Rusiei kievene c─âtre Vladimir-Suzdal, Moscova ┼či Imperiul Rus. Acest translatio imperiieste conceptul cheie al celor dou─â ┼čcoli. Diferen┼úa dintre ele const─â ├«n faptul c─â ┼čcoala sovietic─â permite o oarecare acceptare a entit─â┼úilor na┼úionale ucrainean─â ┼či bielorus─â;dar, conform doctrinei sovietice, ucrainenii s-au n─âscut dup─â colapsul Rusiei kievene ┼či ├«n toat─â istoria lor au aspirat la reuniunea cu Rusia, care s-a concretizat ├«n 1654 ├«n Tratatul de la Pereiaslav. Prin urmare, independen┼úa ┼ú─ârii era ceva nenatural, ├«mpotriva firii. Rusofilii, pe de alt─â parte, ├«i definesc pe ucraineni ca pe o grupare regional─â rus─â. ├Än Ucraina aceste ┼čcoli au aderen┼úi doar ├«n r├óndul Partidului Comunist ┼či organiza┼úiilor panslaviste.

Celelalte dou─â ┼čcoli istoriografice care intr─â ├«n discu┼úie sunt cea ucrainofil─â ┼či cea est-slav─â, prima prin excelen┼ú─â na┼úionalist─â, iar a doua mai degrab─â o reac┼úie la politiz─ârile istoriei ucrainene. De┼či cei doi pre┼čedin┼úi centri┼čti care au condus ┼úara p├ón─â ├«n 2004, Leonid Kravciuk ┼či Leonid Kucima, au sus┼úinut viziunea na┼úionalist─â ├«n sistemul educa┼úional ┼či militar, ei au fost mai degrab─â est-slavi┼čti. C├ót despre Viktor Iu╚Öcenko, el a ├«nt─ârit pozi┼úia ucrainofil─â.

Lupta pentru mo┼čtenirea Rusiei Kievene are un impact profund asupra tuturor aspectelor percep┼úiei culturale, con┼čtiin┼úei istorice sau mitologiei na┼úionale ruse ┼či ucrainene. ┼×colile ucrainofil─â, rusofil─â ┼či sovietic─â se bazeaz─â ├«ns─â pe realitatea incontestabil─â a unit─â┼úii Rusiei kievene, care a fost, de fapt, conform istoricului Jaroslaw Pelenski, ÔÇ×o entitate politic─â lax─â, slab definit─â ┼či eterogen─â ├«n care loialitatea triburilor era inseparabil─â de teritoriul localÔÇŁ. Asta nu a stopat ├«ns─â mitologizarea. ├Än tradi┼úia rusofil─â, ucrainenii ├«┼či fac apari┼úia abia prin secolul al XVII-lea, dup─â ruperea unit─â┼úii slavilor de est odat─â cu pr─âbu┼čirea Rusiei Kievene. Se presupune c─â istoria slavilor de est ar trebui tratat─â ca un tot organic.

┼×coala sovietic─â, la r├óndul ei, continu─â tradi┼úia imperialist─â, dar cu ceva balast comunist. Ea propune o origine din ÔÇ×drevnerusskaia narodnostÔÇŁ, care se refer─â, de fapt, tot la ru┼či ┼či promoveaz─â o inegalitate temporal─â ├«ntre cele dou─â na┼úii, apari┼úia Ucrainei pe scena politic─â fiind limitat─â la secolul al XIV-lea, p├ón─â la reunificarea din 1654. Mixtura de panslavism ┼či interna┼úionalism comunist este similar─â celei promovate de dictatorul Alexander Luka┼čenko ├«n Belarus.

Perspectiv─â inversat─â:poporul rus ┼či-ar avea r─âd─âcinile ├«n teritoriul geografic ucrainean

Elita cultural─â ┼či politic─â ucrainean─â este ├«ns─â dominat─â de ┼čcoala ucrainean─â, de viziunea liberal─â ┼či de centru-dreapta. Domina┼úia sa este sus┼úinut─â ┼či de rolul dispropor┼úionat pe care ├«l joac─â vestul ┼či centrul Ucrainei, incluz├ónd capitala Kiev. Diaspora ucrainean─â este iar─â┼či foarte apropiat─â de aceast─â ┼čcoal─â criticat─â de mult ori ├«n Occident pentru ultrana┼úionalism. De altfel, diaspora este prima care ├«ncepe s─â produc─â lucr─âri contestatare ale viziunii sovietice, de pild─â Orest Subtelni, care public─â la Toronto, ├«n 1988, Ukraine. A History.

Revendicarea mo┼čtenirii kievene face parte dintr-un efort mai amplu de a dep─â┼či complexul de inferioritate hr─ânit de politicile ┼úariste ┼či sovietice. ├Änt├ólnim, a┼čadar, opinii ca acea a istoricului Mikhailo Braichevski, care spune c─â ÔÇ×Rusia kievean─â este leag─ânul ucrainean pentru c─â Rusia kievean─â reprezint─â primul regat ucraineanÔÇŁ, al doilea regat fiind cel al prin┼úului Danylo Halytskyi, Gali┼úia-Vol├«nia. Poporul rus ├«┼či are r─âd─âcinile ├«n teritoriul geografic ucrainean, ├«n Kiev, Chernihiv sau Periaslav, de unde a migrat spre nord. Ucrainenii se r─âzbun─â, a┼čadar, printr-o inversare de perspectiv─â, ei devenind acum fra┼úii mai mari ai ru┼čilor.

├Än ambele ┼čcoli ÔÇô rusofil─â ┼či ucrainofil─â (na┼úionalist─â) ÔÇô se pare ├«ns─â c─â miturile ┼či ideologiz─ârile creeaz─â baza consolid─ârii unei na┼úiuni din punct de vedere politic ┼či cultural. Ucraina este redescoperit─â ┼či reconstruit─â prin Rusia Kievean─â, care apare ca punct de reper fundamental ├«n toate manualele ┼čcolare din aceast─â ╚Ťar─â ├«ncep├ónd cu 1991, al─âturi de culturi ┼či state slave ┼či preslave ┼či mai vechi, reprezent├ónd o na┼úionalizare atotcuprinz─âtoare a istoriei. Ucraina este prin urmare capabil─â de a-┼či f─âuri o existen┼ú─â geopolitic─â independent─â de Rusia, fapt urm─ârit prin aspira┼úia spre apartenen┼úa la UE.

Aderarea la ┼čcoala est-slav─â se traduce ├«n dezideratul integr─ârii Ucrainei ├«mpreun─â cu Rusia ├«n ÔÇ×EuropaÔÇŁ

O pozi┼úie intermediar─â g─âsim ├«n ┼čcoala est-slav─â, care pretinde dep─ârtarea de exclusivismul rusofil, care neag─â existen┼úa ucrainenilor ┼či a bieloru┼čilor ca entit─â┼úi etnice separate de ru┼či, sau ├«n ┼čcoala ucrainofil─â, care na┼úionalizeaz─â la modul absolut toat─â istoria Rusiei Kievene.

Pozi┼úia centrist─â ┼či natura eclectic─â a ┼čcolii est-slave sunt un produs al leg─âturilor istorice cu Rusia ┼či al regionalismului ucrainean. Slavi┼čtii estici propun o estompare a distinc┼úiilor dintre cele dou─â popoare, dar ┼či o apropiere fa┼ú─â de Europa, miz├ónd pe pozi┼úia Ucrainei ca liant ├«ntre cele dou─â. Aceast─â viziune are mul┼úi aderen┼úi din r├óndul partidelor democrate na┼úionale, tocmai pentru c─â propune o egalitate ├«ntre slavii de est, sus┼úin├ónd c─â Rusia kievean─â este locul de ba┼čtin─â ┼či al ru┼čilor, ┼či al ucrainenilor, ┼či al bieloru┼čilor. Egalitatea ruso-ucrainean─â este un reper esen┼úial ├«n politica fa┼ú─â de Federa┼úia Rus─â, ea presupun├ónd un pragmatism similar celui al fostului pre╚Öedinte ucrainian Leonid Kucima, care a trecut de la platforma pro-rus─â, de pe care a fost ales ├«n 1994, la platforma pro-NATO, care l-a ajutat ├«n ob┼úinerea recunoa┼čterii legislative ┼či executive a grani┼úelor Ucrainei ├«n 1997-99. Totu┼či, aderarea la ┼čcoala est-slav─â se traduce ├«n dezideratul integr─ârii Ucrainei ├«mpreun─â cu Rusia ├«n ÔÇ×EuropaÔÇŁ, ceea ce este greu de acceptat ┼či pentru politica centrist─â, ┼či pentru Rusia. Sub conducerea pre╚Öedintelui Iu╚Öcenko, obiectivul strategic al integr─ârii euro-atlantice devine mai clar formulat dec├ót ├«n perioada oscila┼úiilor din politica extern─â a lui Kucima, ceea ce presupune ┼či o ie┼čire mai pronun┼úat─â din sfera de influen┼ú─â rus─â.

Ca proiect istoriografic, perspectiva ┼čcolii est-slave se remarc─â prin lipsa de radicalism ┼či o ├«ncercare de eliberare de politiz─âri ┼či mistific─âri, dar, din p─âcate, este greu de aplicat la o na┼úiune independent─â de at├ót de pu┼úin timp ┼či ├«n curs de formare identitar─â.

Bibliografie:

Kuzio, Taras. Ukraine:State and Nation Building, Routledge, 1998

Yekelchyk, Serhy. Ukraine:Birth of a Modern Nation, Oxford, 2007

Wilson, Andrew, The Ukrainians:Unexpected Nation, Yale, 2002