Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877

În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.

Înfloresc cârciumile, cazinourile, traficul de valută și contrabanda. Românii învață de la ruși cum să fraudeze statul și cum să-l împuște pe țar. Rușii iau de la români plăcerea de a-l înjura pe Rege în gura mare. Constantin Bacalbaşa povestește în Bucureștii de altădată că ocupația rusească mascată a avut efecte devastatoare asupra atelierelor de croitorie și a instituţiei servitoarelor:

„Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. începeau să se golească de lucrătoare. Prin aceste ateliere nu mai rămăseseră decît lucrătoarele bătrîne, cele cu totul urîte și oarecare ucenice prea copile; toate celelalte erau în brațele ofiţerilor ruși.

Acelaşi deficit în lumea servitoarelor. În fiecare zi, gospodinele se plîngeau că le-a dispărut servitoarea, cînd era tînără și curățică; peste cîteva zile o vedeau la Șosea, răsturnată într-un Muscal, alături de un ofițer rus.”

Realitățile savuroase nu puteau scăpa ochiului de satiric al lui Caragiale. Cîteva din bijuteriile publicate în Claponul, 1877, numărul 1, iau peste picior pe români pentru însuflețirea cu care-i așteaptă pe ruși:

Gogoașa 1

„Întotdeauna cocoanele din mahala sunt strașnice la închipuire, dar niciodată fantazia lor nu s-a urcat mai sus, ca de cînd s-a îngroșat gluma cu chestia Orientului. Moașa Sevastița Hurdubiloaia din Popa Nan mi-a spus următoarea noutate:”

În Dușumea, o muiere însărcinată a născut alaltăieri un băiat îmbrăcat de sus pînă jos pihotaș muscal, cu cizme cu carîmb în picioare și cu chivără cu mot în cap. Cum a dat cu nasul de lumină, pruncul s-a ridicat chipeș în călcîie, a făcut smirna cu pușca la umăr și a strigat:

– Zdrasti, brate! Davai cuşai!!

Moașa Sevastița e în stare să-mi spuie mîine că o altă clientă a ei a născut un cazac, călare pe cal și cu sulița în mînă, care, fără să mai dea bună ziua moașii, a dat pinteni calului și a pornit în fuga mare la Plevna, cu buricul netăiat.”

…

Gogoașa 6

„Boierul și cocoana iau cafea după masă și vorbesc politică despre chestia Orientului. Să nu uit a spune că cocoana e una din școlărițele de Mazurcă ale cavalerului Corvin, şi că boierul, deși trăiește cu cocoana în căsnicie de vreo zece ani, nu se bucură încă de nici un moștenitor.– Lasă, soro, să mai vie muscalii, să mai intre bani în țară. – Firește, dragă, răspunde cocoana. Și apoi unde pui că se mai înmulțește și lumea!

Gogoașa 7

„Întrucît cocoanele pot fi constante în politică: În mahalaua Oțetarii, vreo zece cocoane șed la sindrofie și fac politică. Un monșer din partea locului intră să le aducă știrea că s-a încheiat convenția cu Rusia, pe care începe să le-o citească.La fiecare articol, toate cocoanele bat în palme cu bucurie, strigînd într-un glas: «Bravo guvern!»Însă cînd monșerul dă citire articolului în care se spune că muscalii n-au ce căuta prin București, întreaga sindrofie dă un ţipăt grozav şi leşină in corpore.Cînd s-au trezit, trecuseră toate în opoziție.”

Deși după 23 august 1944 s-a scris enorm despre rolul Rusiei în obținerea de către România a Independenței, nici acum nu s-a dezlegat enigma: Erau româncele mai drăguțe decît rusoaicele rămase acasă sau mai disponibile față de militarii străini?

_{Foto sus:
Țarul Alexandru al II-lea în mijlocul soldaților ruși în timpul
războiului din 1877 (© Duschek Franz / Wikimedia)}