Disfuncţiile regimului democratic din România interbelică — analiza politologului Mattei Dogan

În Parlamentul Românesc n-a existat o majoritate şi o minoritate care săfi colaborat împreună, ci întotdeauna a existat câte o majoritateguvernamentală covârşitoare care reducea la neputinţă opoziţia. Aceastămajoritate guvernamentală din Parlament era formată de unul din celedouă partide de guvernământ care veneau alternativ la conducerea ţării şila organizarea alegerilor parlamentare. Din cauza acestei alternanţe a celordouă partide de guvernământ în minoritate neputincioasă apoi în majoritatecovârşitoare guvernamentală, apoi iar în opoziţie neputincioasă ş.a.m.d.funcţiunea principiului majoritar într-un mecanism democratic parlamentara fost ignorată. [.]În Parlamentul Românesc majoritatea guvernamentală nu a colaborat cuopoziţia cu toate că cele două partide de guvernământ nu au avutprograme atât de diferite, încât o colaborare între ele să fi fost imposibilă.Dar mai mult, această majoritate guvernamentală din Parlament nureprezenta — după cum s-a arătat —, majoritatea corpului electoral. Ominoritate a corpului electoral reprezentată în Parlament printr-ocovârşitoare majoritatea, avea prin intermediul exerciţiului guvernării, oputere dictatorială în Ţară. Majoritatea guvernamentală alterna înParlament, cu o altă majoritate guvernamentală, care de asemenea nuînţelegea să colaboreze cu opoziţia şi care de asemenea nu reprezenta

decât o minoritate a corpului electoral. Cu toate acestea nu este vorba deun regim dictatorial propriu-zis, fiindcă totuşi se proceda la consultareacorpului electoral, o consultare silnică şi formală a unui corp electoralnematurizat politiceşte, dar totuşi o consultare, şi după cum s-a arătat maisus, întreaga putere publică a Statului fiind exercitată în mod exclusiv deguvern/, înseamnă că avem de a face nu cu o alternanţă electorală a douăpartide politice, nici cu o dictatură alternativă a două partide, ci cu oalternanţă guvernamentală a două partide care se succed la guvern printr-orotaţie regulată.Cum această practică de rotaţie guvernamentală datează de laînceputurile regimului parlamentar în România, putem spune că ne aflăm înfaţa unui sistem politic care ar putea fi caracterizat, ca fiind o rotativăguvernamentală în formă parlamentară. În lumina cifrelor de mai sus nu sepoate susţine că în România în perioada dintre cele două războaie mondialea existat un autentic regim democratic.(Mattei Dogan, Analiza statistică a „Democraţiei Parlamentare" dinRomânia, Bucureşti, 1946, p. 108-109)

Sursa:Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte, Bucuresti, 2001, pp. 306-307.