De ce marele compozitor Franz Liszt a rostit în faţa lui Barbu Lăutaru: „Tu eşti mai mare decât mine!“

Barbu Lăutaru a rămas în istorie drept un geniu al muzicii lăutăreşti româneşti. Fără nicio educaţie muzicală, cobzarul l-a impresionat pe marele compozitor Franz Liszt, care inspirat de melodiile lăutarului, a creat ”Rapsodia română pentru pian”.

"Eu sunt Barbu Lăutarul, Starostele şi cobzarul/ Ce-am cântat pe la domnii /Şi la mândre cununii". Aşa îl descrie Vasile Alecsandri pe lăutarul de etnie romă al cărui nume a făcut istorie. Niciunul dintre biografii care au scris despre viaţa celebrului lăutar nu a reuşit să stabilească cu exactitate data naşterii.

Vasile Barbu, fiul lui Stan Barbu şi al Ilincăi, s-a născut în jurul anului 1780, undeva în zona Iaşiului. Tatăl lui era staroste al breslei ieşene, cunoscut sub numele de ”Cobzariul”. De la tatăl său a moştenit talentul muzical şi de la taraful în care cânta acesta a învăţat să cânte la nai şi cobză.

În secolul în care s-a născut Vasile Barbu, romii erau robi pe moşiile boierilor. Aşa şi-a început şi el viaţa, ca rob de etnie romă la curtea boierului Drăgulini din Moldova. N-a avut parte de educaţie muzicală la şcoală. Odată deprins meşteşugul cântatului la petrecerile lăutăreşti ale tatălui său, Vasile Barbu şi-a cultivat talentul şi pasiunea ca autodidact. În 1804, a preluat starostia breslei de la tatăl său şi a început să cânte la petrecerile boiereşti. S-a căsătorit şi avut mai mulţi copii. Doar trei dintre ei i-au dus mai departe talentul ajungând lăutari cunoscuţi : Gheorghe Scripcariul, Ioan Scripcariul şi Vasile Scripcariul.

Talentul l-a făcut cunoscut nu doar în Moldova, ci şi în afara graniţelor. A ajuns să fie cunoscut în Rusia, după ce o delegaţie de boieri l-a dus acolo să îi încânte cu cobza lui pe ruşi. Dumitru Plaghino şi Costache Pantazoglu, doi boieri moldoveni, au fost trimişi în 1814 la Chişinău de Scarlat Calimah-Vodă şi au luat cu ei cei mai talentaţi lăutari moldoveni. Aşa a ajuns muzica şi talentul lui Vasile Barbu să fie cunoscut în Rusia.

Vreme de câţiva ani, lăutarul a fost ales anual starostele breslei sale. În 1839, din cauza unor conflicte între membrii breslei, Vasile Barbu a renunţat la starostia breslei şi a înaintat stăpânirii demisia sa din funcţie.

Şi-a câştigat libertatea cu banii scoşi din cântat

Vasile Barbu a făcut bani din cântecele ţigăneşti pe care le interpreta la chiohanurile boierilor şi a reuşit abia în a doua parte a vieţii sale să se răscumpere din robie. Potrivit condicii "Prescrierea birnicilor şi a dezrobiţilor ţigani din oraşul Eşi", lăutarul şi-a cumpărat libertatea la data de 6 iulie 1845, când trecuse deja de 60 de ani.

Întâlnirea cu Franz Liszt

În iarna anului 1847, când celebrul compozitor Franz Liszt a poposit la Iaşi, Barbu Lăutarul a ajuns să cânte în faţa acestuia şi l-a impresionat cu talentul lui. Liszt fusese invitat la boierul Alecu Balş care, dorind să îi arate compozitorului ce muzică se cântă în Moldova, a chemat taraful lui Barbu Lăutarul.Se spune că Liszt a fost atât de încântat de muzica auzită şi de interpretarea tarafului din Moldova, încât a vrut să îi răsplătească, cântându-le şi el ceva. În faţa lui Barbu Lăutarul, Liszt a cântat la clavir o improvizaţie după un marş unguresc. După interpretarea compozitorului, Barbu a reprodus întocmai, la scripca sa, ceea ce auzise în primă audiţie. Se spune că Franz Liszt a fost atât de impresionat de talentul nativ al lăutarului moldovean, încât ar fi exclamat : ”Dumnezeu te-a făcut artist şi tu eşti mai mare decât mine!”.

Două dintre cântecele interpretate de lăutar la întrevederea cu Liszt (foto jos) l-au inspirat pe acesta să scrie "Rapsodia română pentru pian".

Cânta totul după auz

Liszt n-a fost singurul străin pe care Barbu l-a impresionat. O descriere a muzicii sale a fost făcută de un diplomat german care l-a auzit cântând cu prilejul unei vizite în Moldova.

"Când cânta lăutarul ţigan Barbu sau Angheluţă, apoi tot ţi se învârtesc altfel picioarele! Trei sau patru cânta din vioara, trei sau patru trag cu o pană pe strunele cobzei, alţii suflă cu o adevarată furie din nai şi totul împreună alcătuieşte o armonie aşa deosebită şi iritabilă, încat tânarul trebuie să joace cu voie fară voie, bărbatul aşezat ridică picioarele în tact şi-şi aduce aminte de tinereţe. Şi bătrânul mişca cel puţin din degetele de la picioare şi se uita zâmbind la tineretul cel zburdalnic. Şi unde pui că ţiganii aceştia n-au o idee despre note - cânta totul după auz!", nota scriitorul şi diplomatul Wilhelm de Kotzebue, după ce a ascultat muzica lui Barbu Lăutarul.

A murit la 80 de ani

Vasile Alecsandri a scris, inspirat de talentul nativ al lăutarului, canţoneta ”Barbu Lăutarul”.Celebrul ţigan lăutar a ajuns să fie personaj al unei piese de teatru, fiind interpretat de actorul Matei Millo.

Lăutarul s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani. Nu se cunosc detalii despre împrejurările morţii sale.Se presupune că ar fi fost înmormântat în curtea bisericii ”Sf. Ioan Zlataust”, din Iaşi. Cu ocazia unor săpături efectuate în anul 1968, lângă zidul de nord al lăcaşului s-a descoperit un mormântu care a fost atribuit celebrului cobzar.