De ce au devenit dacii strămoșii simbolici ai românilor jpeg

De ce au devenit dacii strămoșii simbolici ai românilor

├Än epopeea definirii identit─â╚Ťii na╚Ťionale, p├ón─â prin secolul al XIX-lea, mai precis p├ón─â la ob╚Ťinerea independen╚Ťei, ├«n discursul elitelor rom├óne╚Öti apare recurent tema originii latine╚Öti. Principala preocupare era crearea unei imagini glorioase, care s─â justifice preten╚Ťiile de acceptare printre marile puteri europene. Fiii Romei trebuiau ajuta╚Ťi s─â se elibereze de sub jugul otoman sau habsburgic.

Pretinz├ónd noble╚Ťe prin asocierea cu romanii, cercurile rom├óne╚Öti, ├«n special cele transilv─ânene, sperau s─â ob╚Ťin─â privilegiile de la care erau excluse. Latinismul r─âsuna ╚Öi ├«n Principatele rom├óne, numai c─â aici mai existau ╚Öi voci care il contestau, ├«n spe╚Ť─â din partea ortodoxismului care ├«l asocia cu preponderen╚Ťa Bisericii Catolice. Cei care se str─âduiau s─â se opun─â incursiunilor ÔÇťstr─âinului catolicÔÇŁ nu prea g─âseau ├«n revendicarea identit─â╚Ťii de la romani o op╚Ťiune viabil─â, de╚Öi mai t├órziu, ├«n contextul expansiunii ruse╚Öti, aceasta devenea util─â.

Dar principatele rom├óne ├«╚Öi doreau independen╚Ť─â, nu doar drepturi egale cu alte grupuri. Iar pentru a contracare preponderenta otoman─â, aveau nevoie de un mit mai puternic dec├ót cel al originii din romani, un mit utilizat ├«ns─â ca liant colectiv ├«n cadrul luptei pentru unificare. Acum era nevoie de ceva mai puternic, ceva mai ÔÇťneao╚ÖÔÇŁ. A╚Öa c─â elitele (politice ╚Öi culturale) ╚Öi-au ├«ntors privirea spre daci ca str─âmo╚Öi simbolici, pentru c─â aveau avantajul de a ├«mpinge grani╚Ťele vechimii ÔÇťna╚ŤionaleÔÇŁ ├«napoi cu ├«nc─â un mileniu, iar pe de alt─â parte ace╚Ötia puteau deveni ni╚Öte imagini gr─âitoare ale indigenit─â╚Ťii pe meleagurile care se voiau independente. Arhaicitatea dacilor p─ârea mai atr─âg─âtoare ╚Öi mai ofertant─â dec├ót imaginea ÔÇťstr─âinuluiÔÇŁ roman, perceput drept cotropitor ╚Öi asimilat otomanului.

Dezbaterea despre identitatea na╚Ťional─â este foarte important─â in acest secol ├«n care se traseaz─â grani╚Ťe ╚Öi na╚Ťiuni, iar mitul de origine devine un instrument foarte puternic ├«n asigurarea coeren╚Ťei noilor organisme statale. ├Än spa╚Ťiul rom├ónesc, nevoia de definire a unei esen╚Ťe na╚Ťionale devine cu at├ót mai stringent─â dup─â ob╚Ťinerea independen╚Ťei. Europa trebuia s─â ╚Ötie cine sunt rom├ónii, iar trecutul avea menirea de a asigura legitimarea prezentului. Discursul istoric nu era separat de cel politic ╚Öi avea un scop clar:de a integra noul stat ├«n spa╚Ťiul de civiliza╚Ťie european, dupa cum declara chiar Kog─âlniceanu ╚Öi nu numai. Dar emula╚Ťia social─â, politic─â ╚Öi cultural─â a Europei va avea ╚Öi efectul invers, ╚Öi anume acela de ├«ndep─ârtare fa╚Ť─â de normele europene ╚Öi de ├«ncercare de construc╚Ťie a unei identit─â╚Ťi originale.

Latinismul jucase un rol important la 1848 ╚Öi 1859, dar treptat rom├ónii se vor l─âsa cuceri╚Ťi de dacii care vor c├ó╚Ötiga din ce ├«n ce mai mul╚Ťi sus╚Ťin─âtori, dintre care poate unul dintre cei mai influen╚Ťi a fost B.P. Hasdeu, care de╚Öi sus╚Ťinea originea daco-roman─â, i-a scos pe daci din conul de umbr─â de p├ón─â atunci. Originea dacic─â era util─â pentru un stat t├ón─âr care acum era independent ╚Öi nu mai avea nevoie de imaginea romanilor ca f─âuritori de civiliza╚Ťie. Ba dimpotriv─â, ace╚Ötia devin acum simbolurile imperialismului, expansionismului, spre deosebire de dacii care, mitiza╚Ťi ╚Öi mistifica╚Ťi ├«ntr-un singur popor unitar, cu o vechime ╚Öi continuitate considerabile, sunt acum ├«nc─ârca╚Ťi de o sumedenie de virtu╚Ťi printre care mai ales spiritul liber ╚Öi vitejia cu care se ├«mpotrivesc invadatorilor. Dacismul, glorificarea unui trecut ├«ndep─ârtat despre care avem informa╚Ťii foarte disparate ╚Öi contradictorii, are a╚Öadar un sens politic. Prezentul se justific─â prin trecut ╚Öi transpune acolo realit─â╚Ťile moderne. Dar dacismul ├«nsemna independen╚Ť─â ├«n acest secol de construc╚Ťie na╚Ťional─â. Nu este un discurs despre trecut, ci despre prezentul care ├«ncearc─â s─â se justifice prin mitul str─âmo╚Öului. Un str─âmo╚Ö simbolic.

Acest discurs servea foarte bine ideii de ├«nl─âturare a intereselor str─âine ╚Öi de afirmare a propriilor deziderate na╚Ťionale. Invocarea dacilor se dorea a fi ╚Öi o ├«nt─ârire a argumentului continuit─â╚Ťii ├«n teritoriu, precum ╚Öi un contraargument la adresa tezelor imigra╚Ťioniste. Un background dacic ├«nsemna r─âd─âcini mai ad├ónci, drepturi ancestrale asupra teritoriului, ceea ce teoria latinist─â nu oferea. Totodat─â, dacismul servea ╚Öi propagandei pentru unificarea celor trei regiuni, cu alte cuvinte, ar fi fost o reunificare a vechii Dacii, instrumentalizat─â drept patrie originar─â.

Dacism ╚Öi romantism ├«n identitatea na╚Ťional─â

Tot la un puternic nivel simbolic func╚Ťiona ╚Öi teoria romantic─â referitoare la esenta popoarelor, care ar fi determinat─â de p─âm├ónturile pe care se perind─â, ceea ce a exacerbat ╚Öi mai mult mitul ├«ntoarcerii la m─âre╚Ťele ├«nceputuri. Rom├ónii, la fel ca ├«nainta╚Öii lor daci, trebuiau s─â ├«╚Öi recupereze glia. Mitul mobilizeaz─â, treze╚Öte pasiuni, de aceea dacii au devenit arhetipul eroic;dacismul avea sens pentru perspectivele politico-economice ale rom├ónilor, care nu ar fi f─âcut altceva dec├ót s─â duc─â mai departe gloria str─âmo╚Öeasc─â. ├Än vog─â era ├«n epoc─â ╚Öi exaltarea primitivului, a bunului s─âlbatic, o idee reiterat─â de Herder, care sus╚Ťinea c─â un popor nu poate progresa dec├ót nealterat de forme exterioare lui. O concep╚Ťie pe care s-a mulat ╚Öi dacismul, de╚Öi nu era singurul, galomania fiind cel mai apropiat exemplu. O viziune care privea poporul ca pe ceva unitar, organic, coerent ╚Öi imuabil.

Apropierea ├«ntre dacism ╚Öi romantism a creat o serie de opozi╚Ťii ├«n discursul patriotic. Astfel, ├«n vreme ce romanii reprezentau ceea ce era str─âin, civilizat, artificial, fortat ╚Öi perisabil, dacii ajung s─â devin─â simbolul a ceea ce inseamn─â autohton, primitiv, natural, organic, durabil. Descenden╚Ťa din asemenea str─âmo╚Öi, asocia╚Ťi cu toat─â pleiada de virtu╚Ťi ale tradi╚Ťiei autohtone, a devenit o component─â fundamental─â a ÔÇťinven╚ŤieiÔÇŁ na╚Ťionale. Pornind de la ideile romantismului legate de elogierea naturalului si spontanului, dacii ajung principalele simboluri ale reac╚Ťiunii ├«n fa╚Ťa influen╚Ťelor str─âine d─âun─âtoare, dar ╚Öi ├«n fa╚Ťa defec╚Ťiunilor din ordinea social─â. ├Änc─â o dat─â, mitul ╚Öi simbolul istoric reprezint─â un manifest politic despre identitate, statut interna╚Ťional ╚Öi condi╚Ťii interne.

Dacismul, prin toat─â emfaza lui asupra purit─â╚Ťii ╚Öi virtu╚Ťii unei comunit─â╚Ťi a c─ârei problematic─â este cu mult simplificat─â ╚Öi manipulat─â pentru a se mula pe un scop politico-social (asa func╚Ťioneaz─â de regul─â un mit de origine), a fost instrumentalizat ├«n cadrul construc╚Ťiei a╚Öa-numitei esente na╚Ťionale. Invoc├ónd unicitatea ╚Öi originalitatea, dacismul s-a transformat ├«n nucleul egocentrismului etnic, ├«n jurul c─âruia gravita nou-n─âscuta na╚Ťiune rom├ón─â, care trebuia s─â se apere de intruziunile externe, cu alte cuvinte de romanii epocii moderne.

Romantismul acesta al ├«nceputurilor se regase╚Öte din plin ╚Öi ├«n literatur─â, acolo unde nationalismul se manifest─â prin diversele crea╚Ťii populare considerate originale. A╚Öa cum literatura popular─â presupus─â a fi necontaminat─â de ingerintele str─âine se dorea a fi tezaurul spiritului na╚Ťional, tot a╚Öa ╚Öi temele ╚Öi motivele dacice erau considerate constituentele majore ale etnicit─â╚Ťii care ad─âpostea individualitatea rom├óneasc─â. Fundamente simbolice pentru realit─â╚Ťi foarte noi.

Dezvoltarea organic─â ╚Öi natural─â a unui popor, laitmotiv ╚Öi la Eminescu, ╚Öi la multi al╚Ťii, este poate printre cele mai evidente elemente ideologice ale epocii natiunilor, ideea leg─âturii incontestabile ├«ntre prezent ╚Öi trecut, o leg─âtur─â fabricat─â pentru a sus╚Ťine un program politic:al justific─ârii prezen╚Ťei pe scena istoriei a nou formatei na╚Ťiuni. ├Än sensul acesta, civiliza╚Ťia dacilor este mitul fondator care o justific─â. Programul politic, vizibil mai ales ├«n r├óndul conservatorilor, insista pe antipatia fa╚Ť─â de cei considera╚Ťi ÔÇśstr─âiniÔÇÖ, pe elogiul str─âmo╚Öilor eroici ╚Öi pe exaltarea aproape mistic─â a trecutului privit numai ├«n lumini ╚Öi f─âr─â umbre.

Autohtonismul dacic nu a scos componenta roman─â complet din ecua╚Ťie, dar a limitat-o foarte mult. Na╚Ťiunea ├«n c─âutarea identit─â╚Ťii ag─âsit-o mai degrab─â ├«ntr-un element care p─ârea mai familiar, la nivel emo╚Ťional cel putin. Romanii au fost importan╚Ťi at├óta vreme c├ót politica era orientat─â spre referen╚Ťi externi, acum c─â se conturase statul, care trebuia s─â ac╚Ťioneze pentru sine, era necesar un simbol identitar autohton ╚Öi indigen. Considera╚Ťiile istorice, investiga╚Ťia istoric─â ╚Öamd. nici nu mai au relevan╚Ť─â, pentru c─â suntem pe terenul transfigur─ârii mitice a istoriei. Dacii sunt un mit fondator, prin intermediul lor se poveste╚Öte despre geneza poporului rom├ón ╚Öi se justifica existenta acestuia.

Originile autohtone sunt cele mai valorizate ├«n epoca modern─â, indiferent de na╚Ťiunea la care ne referim, se caut─â acel prim ├«nceput. R─âd─âcinile conteaz─â mai mult ├«n imaginarul colectiv dec├ót orice idee de amestec etnic. Noile comunit─â╚Ťi se creeaz─â, se inventeaz─â, prin invocarea unei continuit─â╚Ťi mitice ├«ntre ÔÇścei de atunciÔÇÖ ╚Öi ÔÇścei de acumÔÇÖ, prin invocarea unui act fondator. Astfel, Dacia a fost ╚Öi ea ├«nzestrat─â s─â reprezinte ╚Öi sa prefigureze Rom├ónia modern─â, care nu ar fi fost dec├ót o refondare a unei realit─â╚Ťi geopolitice primoridale. Este ca un ritual magic prin care se rememoreaz─â un moment ini╚Ťial, un personaj sau o civliza╚Ťie, scoas─â din istorie ╚Öi supus─â ideologiz─ârii.

Num─ârul 222 al revistei Historia dezv─âluie secretele militare ale dacilor: Cine erau r─âzboinicii ╚Öi comandan╚Ťii daci? Care erau ╚Öi cum ar─âtau armele ╚Öi echipamentul armatei dacice? Care le era tactica de lupt─â ╚Öi ce f─âceau cu prada de r─âzboi? De ce credea ├«mp─âratul Iulian c─â dacii erau cei ÔÇ×mai r─âzboinici dec├ót oricare dintre oamenii care au tr─âit c├óndvaÔÇŁ? Afla╚Ťi din num─ârul 222 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei ├«n perioada 15 iulie ÔÇô 14 august 2020, dar ╚Öi ├«n format digital pe  platforma paydemic.com.

H 222 jpg jpeg
sumar jpg jpeg

Recomandare:

L. Boia, Dou─â secole de mitologie na╚Ťional─â, Bucure╚Öti, 1999.