De ce au avut nemţii un comportament atât de fanatic în timpul lui Hitler? gif

De ce au avut nemţii un comportament atât de fanatic în timpul lui Hitler?

De ce au urmat germanii p├ón├ú la cap├út poruncile lui Hitler? R├úspunsul la aceast├ú ├«ntrebare ├«ncearc├ú s├ú ni-l dea excelentul studiu al lui Ian Kershaw, "Das Ende" (Sf├ór┼čitul).

Nu va capitula niciodat├ú, anul 1918 nu se va mai repeta niciodat├ú-acest principiu de fier ├«l va ghida pe Adolf Hitler de la ├«nceputul celui de-al doilea r├úzboi mondial p├ón├ú la ultimele sale zile din bunc├úrul de sub cancelaria Reich-ului. ÔÇťSe poate ca noi s├ú apunem. Dar vom lua cu noi o lume ├«ntreag├úÔÇŁ, declara el ├«n fa┼úa aghiotantului la sf├ór┼čitul lui decembrie 1944, pe c├ónd ultima ofensiv├ú german├ú ├«n Ardeni se solda cu un e┼čec.

Germanii au pl├útit pentru nebunia auto- ┼či atotdistrug├útoare un pre┼ú mare. ├Än ultimele zece luni ale r├úzboiului, ├«ntre iulie 1944 ┼či mai 1945, au murit mult mai mul┼úi civili dec├ót ├«n cei patru ani de dinainte ┼či aproape la fel de mul┼úi solda┼úi ca ├«n ace┼čti ani. Abia dup├ú ce Hitler ├«mpreun├ú cu consoarta sa Eva Braun comit suicid se deschide calea c├útre capitularea militar├ú.

Dar de ce au fost urmate ordinele lui Hitler p├ón├ú ├«n ultima clip├ú? De ce a luptat Wehrmacht-ul ├«n continuare, de┼či era evident c├ú r├úzboiul fusese pierdut cu mult timp ├«nainte? ┼×i cum se explic├ú faptul c├ú regimul a fost ├«n stare s├ú-┼či exercite autoritatea chiar ┼či ├«n faza maximei sale agonii? Nu rare sunt aceste ├«ntreb├úri, la care nu se pot da r├úspunsuri satisf├úc├útoare. Tocmai ├«n vederea acestora se str├úduie┼čte biograful Ian Kershaw. Diferit de Joachim Fest cu cartea sa Der Untergangdin 2002 (Apusul), care a oferit baza filmului omonim din 2004, istoricul britanic ├«┼či ├«ndreapt├ú aten┼úia din lumea absurdit├ú┼úilor monstruoase din bunc├úrul hitlerist spre ├«ntreaga societate ├«n care s-a infiltrat spiritul celui de-al treilea Reich.

Un asemenea ┼úel ridic├ú anumite probleme. Pentru c├ú al treilea Reich nu era la sf├ór┼čit doar o ┼úar├ú care se diminua, ci una ┼či ├«n mare m├úsur├ú fragmentat├ú. Experien┼úele popula┼úiei civile ├«n regiunile individuale ┼či acelea ale solda┼úilor pe teatrele de opera┼úiuni din vest ┼či est erau foarte diferite. Pericolul de a expune concluzii generale, care nu se potrivesc ├«nt├ómpl├úrilor complexe, este mare. Kershaw, ca s├ú scape de el, a explorat temeinic ┼či arhivele regionale, pe deasupra s-a folosit din plin ┼či de scrisori ┼či jurnale contemporane. Baz├óndu-se pe acest fundament foarte solid de surse, el a reu┼čit s├ú integreze multele fa┼úete ale temei ├«ntr-o istorie total├ú, care arunc├ú noi lumini asupra dramei dec├úderii.

Hitlermusso 0 jpg jpeg

O problema de mentalitate?

Cartea ├«ncepe cu atentatul asupra lui Hitler din 20 iulie 1944, care marcheaz├ú o cezur├ú ├«n istoria intern├ú a Reich-ului, ├«ntruc├ót impune un av├ónt al radicaliz├úrii. ├Än urm├útoarele opt capitole ordonate cronologic Kershaw arat├ú evolu┼úia situa┼úiei de pe fronturi ÔÇô de la mar┼čul alia┼úilor ├«n vest ├«n toamna lui ÔÇÖ44 p├ón├ú la ultima ofensiv├ú sovietic├ú de la mijlocul lui aprilie ÔÇÖ45, care ├«n decursul a c├óteva zile a condus la ruperea definitive a frontului de est. dar istoria militar├ú, oric├ót de detaliat├ú s-ar prezenta, nu ofer├ú dec├ót fundalul unei ├«ntreb├úri centrale la care vrea s├ú r├úspund├ú autorul:cum s-a putut prelungi finalul regimului NS p├ón├ú la distrugerea aproape complet├ú ├«n ciuda situa┼úiei f├úr├ú ie┼čire de front?

Dup├ú 1945 generalii lui Hitler s-au sprijinit de faptul c├ú cererea alia┼úilor de capitulare necondi┼úionata nu a l├úsat nicio alta op┼úiune dec├ót cea a luptei p├ón├ú la cap├út. Kershaw consider├ú pretextul drept o afirma┼úie defensiv├ú:├«ntr-adev├úr cererea alia┼úilor a dat ap├ú la moar├ú propagandei NS, dar nu a jucat vreun rol important ├«n ceea ce prive┼čte deciziile strategice ale lui Hitler ┼či ale conduc├útorilor militari. Explica┼úia pentru uimitoarea dispozi┼úie c├útre men┼úinerea st├úrii de fapt trebuie c├úutat├ú ├Än alt├ú parte:├«n structurile interne ale puterii si ├«n mentalitatea popula┼úiei.

Istoricul britanic corecteaz├ú reprezentarea ├«nt├ólnit├ú ├«n literatura recent├ú, cum c├ú ar fi vorba despre o dictatur├ú consensual├ú, deci armonizarea vast├ú ├«ntre conducere ┼či putere, care ar fi rezistat p├ón├ú la final. El atrage aten┼úia c├ú lan┼úul neterminat de catastrofe militare a adus cu sine o criz├ú de ├«ncredere destul de pronun┼úat├ú. ┼×i popularitatea lui Hitler, vreme ├«ndelungat├ú liantul principal al regimului, a fost par┼úial ├«nsufle┼úit├ú de atentaul din 20 iulie. Din toamna lui ÔÇÖ44 se afla ├«n c├údere liber├ú. Numai o minoritate de fanatici nazi┼čti se mai ┼úineau de credinta ├«n F┼▒hrer, pun├óndu-┼či sperantele ├«n armele-minune promise de acesta.

Dar ├«n ciuda popularit├ú┼úii sc├úz├ónde ├«n ritm rapid a acestuia, structurile puterii au r├úmas ├«n mare m├úsur├ú acelea┼či. Kershaw folose┼čte pentru acest context paradoxal formula de ÔÇťconducere carismatic├ú f├úr├ú carismaÔÇŁ. Extrema personalizare a puterii a ├«mpiedicat formarea la nivel ├«nalt a unei grup├úri care s├ú-l sus┼úin├ú pe dictator. Cei patru puternici paladini hitleri┼čti, quadrumviratul, alc├útuit din Martin Bormann, liderul SS Heinrich Himmler, ministrul propagandei Joseph Goebbels ┼či ministrul de r├úzboi Albert Speer ÔÇô au r├úmas mereu dependen┼úi de favoarea primului om ├«n stat. Kershaw atribuie o bun├ú parte din r├úspunderea pentru prelungirea r├úzboiului str├údaniilor lui Speer de a men┼úine cursa ├«narm├úrilor la cote maxime ├«n pofida distrugerilor tot mai masive ale bombelor alia┼úilor.

O dezvoltare contradictorie constat├ú autorul ┼či cu privire la NSDAP. Func┼úionarii s├úi erau ur├óti de mul┼úi. Faptul c├ú au dat bir cu fugi┼úii la apropierea trupelor inamice a provocat un val de frustrare. Dar ├«n acela┼či timp partidul ┼či-a ├«nt├úrit controlul asupra popula┼úiei ┼či administra┼úiei de stat tocmai ├«n ultima faz├ú a r├úzboiului. Un rol-cheie le atribuie Kershaw liderilor regionali, care ├«n calitate de comisari ai ap├úr├úrii Reich-ului dispuneau ├«n regiunile respective de o autoritate atotcuprinz├útoare. Nu numai c├ú ├«n toamna lui ÔÇÖ44 au obligat mii de oameni s├ú sape tran┼čee, dar au ┼či organizat o ultim├ú chemare la arme. Valoarea militar├ú a unor astfel de m├úsuri este mica, cu toate acestea au contribuit nespus la controlul ┼či reglementarea popula┼úiei.

┼×i mai ap├ús├útoare socote┼čte Kershaw ├«nsemn├útatea terorii cresc├ónde, care nu se orienteaz├ú numai c├útre minorit├ú┼úile h├úituite, muncitorii str├úini sau prizonierii din lag├úre, ci ┼či c├útre marea majoritate a popula┼úiei. Cine exprim├ú o critic├ú la adresa F├╝hrer-ului sau o ├«ndoial├ú cu privire la Victoria final├ú are mari ┼čanse s├ú-┼či piard├ú via┼úa. Tribunale improvizate condamn├ú din toate p├úr┼úile presupu┼či du┼čmani ai regimului. Efectul paralizant al acestei represiuni brutale a fost incapacitatea vocilor critice de a se organiza ├«ntr-o rebeliune deschis├ú. La un al doilea noimebrie 1918 nu se putea ajunge ├«n astfel de conditii.

Dar teroarea nu explic├ú tot pentru istoricul din Sheffield. Ca motiv deloc de neglijat al luptei p├ón├ú la final ia ├«n considerare teama de r├úzbunarea inamic├ú, mai virulent├ú ├«n est dec├ót ├«n vest. Imaginea du┼čman├ú perpetu├ú a bol┼čevicului a jucat aici un rol, dar ┼či ideea r├úsp├óndit├ú printre solda┼úi ┼či civili a unor nelegiuiri ale Wehrmacht-ului ├«n r├úzboiul de exterminare ├«mpotriva URSS. Teama ca aceste infrac┼úiuni de r├úzboi s├ú nu aib├ú repercusiuni asupra Germaniei era cu at├ót mai justificat├ú. Oroarea pe care a produs-o armata ro┼čie la prima trecere a grani┼úei prusace ├«n est ├«n octombrie ÔÇÖ44 -numele satului Nemmersdorf devine simbol al propagandei NS-oferea o mostr├ú a ceea ce ii a┼čtepta pe nem┼úi ├«n 1945 ├«n provinciile estice. Kershaw nu mu┼čamalizeaz├ú sau minimalizeaz├ú ceva, doar clarific├ú cum se putea ajunge la excese de violen┼ú├ú.

┼×i un alt aspect adesea neglijat aduce autorul ├«n discu┼úie:purt├útorii func┼úiilor ├«n regim nu erau con┼čtien┼úi c├ú odat├ú cu participarea lor la infractiuni au ars podurile din urm├ú. Un viitor pentru Hitler nu mai p├úrea de conceput. Voin┼úa fanatic├ú de a rezista se une┼čte cu dorinta de a provoca dezastru a c├ót mai mul┼úi ├«n cazul unei ├«nfr├óngeri. Av├óntul spre distrugere ├«l ├«mp├úrteau cadrele importante cu liderul lor, care constata nemi┼čcat ├«n ultimele sale ore c├ú poporul german s-a dovedit a fi cel slab ┼či de aceea nu mai posed├ú vreo ├«ndrept├ú┼úire pentru a exista ├«n continuareÔÇŽ

O lumin├ú critic├ú este aruncat├ú ┼či asupra comandan┼úilor militari. Nu erau, a┼ča cum cu bun├ú dreptate subliniaz├ú Kershaw, doar simple unelte ale lui Hitler, ci ac┼úionau din convingere ┼či f├úceau tot ce le st├útea cu putin┼ú├ú pentru a-i impulsiona pe solda┼úi s├ú lupte la modul cel mai glorios. Cei mai mul┼úi dintre generali luau foarte ├«n serios jur├úm├óntul de fidelitate fa┼ú├ú F├╝hrer ┼či urmau ordinele sale ┼či c├ónd ├«┼či d├údeau seama de absurditatea lor. Autorul vorbe┼čte despre o ÔÇťconcep┼úie foarte profund├ú ┼či deformat├ú asupra datorieiÔÇŁ. Nu ├«ncape ├«ndoail├ú:f├úr├ú aceast├ú sus┼úinere loial├ú r├úzboiul nu ar fi durat at├ót. 

Ca toate c├úr┼úile lui Kershaws ┼či aceasta se remarc├ú printr-o proz├ú ┼čtiin┼úific├ú clar├ú ┼či concise. Nara┼úiunea ┼či analiza se men┼úin ├«ntr-un echilibru perfect. Niciodat├ú nu a mai fost prezentat sf├ór┼čitul apocaliptic al celui de-al treilea Reich ├«ntr-o multitudine at├ót de bogat├ú de aspecte ┼či at├ót de ad├ónc interpretat. Putem ├«n┼úelege prin intermediul ei de ce a func┼úionat regimul p├ón├ú ce armata ro┼čie a stat ├«n fa┼úa ruinelor cancelariei.

Sursa:zeit.de