David Petraeus despre bătălia de după eliberarea Mosulului

Generalul în retragere David Petraeus a vizitat Bucureștiul la începutul lunii Mai pentru a participa la Summit-ul dedicat bunei guvernări organizat de Strategikon. Atunci Defence Matters a inițiat o discuție mai largă cu fostul comandant al forțelor coaliției din Irak despre campania împotriva ISIS, revizionismul contemporan, strategia din regiunea Af-Pak. El a avertizat în mod special despre posibilitatea unui ISIS 3.0.

Interviu realizat de Octavian Manea pentru Defence Matters.

Spuneți deseori că în timpul stabilizării Irakului în 2007/08 au contat enorm ideile. Ce "mari idei" sunt încă relevante pentru Orientul Mijlociu post’ISIS?

Am încercat să subliniez că bătălia care contează cel mai mult în lupta împotriva Statului Islamic este de fapt bătălia de după bătălia militară, bătălia de după eliberarea Mosulului. După înfrângerea ISIS, revenim la o competiție pentru putere și resurse. În acest context este esențială instituirea unui aranjament de guvernare suficient de reprezentativ pentru toate aceste elemente etno-sectare foarte diferite, care să răpundă eficient în limita mijloacelor disponibile și în acelasi timp să asigure drepturile minorităților și domnia majorității. Aceasta secvență are o importanță crucială. Dacă acest lucru poate fi atins, atunci vom putea evita restabilirea unui teren fertil predispus extremismului și apariției unui ISIS 3.0.

Am încercat, de asemenea, să subliniez că în Irak ce a contat cel mai mult a fost infuzia de idei, care s-a reflectat în schimbarea strategiei, nu doar în suplimentarea forțelor. Și ideile mari trebuie să fie corecte. Acest tip de efort necesită o campanie civilo-militară cuprinzătoare în care înfrângerea inamicului este vitală, dar nu este suficientă. Suficiența necesită reconciliere și restabilirea unei guvernanțe adecvate, a serviciilor de bază, a oportunităților educaționale, a economiei locale, a domniei legii; toate aceste dimensiuni sunt necesare și dacă ne uitam la slide-ul care rezuma elementele centrale ale campaniei de stabilizare a Irakului din perioada 2007-2008, veți vedea că doar câteva dintre acestea țineau efectiv de componenta militară. Restul ține de politică, guvernare, domnia legii, economie. Toate aceste componente sunt necesare și sunt cele care definesc ceea este suficient, dincolo de elementul militar al unei strategii particulare.

Ceea ce mă îngrijorează este că după înfrângerea ISIS încă vor exista elemente care au internalizat resentimente, care se simt alienate în societate și care ar putea deschide calea către o nouă versiune de ISIS. Să ne amintim că ceea ce s-a realizat în perioada 2007-2008, reducerea dramatică a violenței cu aproximativ 80-85%, a fost susținută și consolidată pentru o perioadă trei ani și jumătate. Ulterior acțiunile extrem de sectare ale liderului irakian, ale premierul Maliki, au fost cele care au desfăcut, au anulat multele sacrificii pe care le-am făcut pentru a ajunge la acele progrese.

În istoria contra-insurgenței, “etalonul aur” rămâne campania britanică din Malaya (1948-1960). Dar, pe măsură ce privim spre un viitor în care tendința de a lucra prin intermediul actorilor locali ca rețetă preponderentă de stabilizare pare tot mai răspândită, oare nu ar trebui să ne uităm mai mult la campania din Oman (1962-1976)?

Campania de contrainsurgență desfășurată de Oman a fost sclipitoare și merită studiată. Este, de fapt, unul dintre studiile de caz pe care le-am studiat cu atenție. Dacă ne uităm la ceea ce au făcut britanicii și sultanul, vom regăsi toate elementele unei campanii civilo-militare superbe - restabilirea guvernării locale, instruirea și echiparea forțelor de securitate locale, reconstrucția infrastructurii deteriorate, restartarea serviciilor de bază etc.

Cei care doresc să știe mai multe despre acest lucru pot citi o carte încântătoare a lui Sir John Akehurst care a fost Adjunctul Comandantului Suprem al Forțelor Aliate atunci când am avut privilegiul de a fi asistent special al SACEUR, generalul Galvin. El a participat în această campanie pe care ulterior a relatat-o într-o carte intitulată We Won a War. Si arată cum pe atunci foarte tânărul sultan din Oman a executat o campanie civilo-militară eficientă. Sultanul guvernează și astăzi fiind un lider pe care l-am descris drept un Lee Kuan Yew al Orientului Mijlociu. El și-a condus țara exemplar. S-a dovedit a fi un lider admirabil și un partener extraordinar pentru britanicii care vroiau să consolideze succesul unei campanii de manual. Cu siguranță mi-aș fi dorit să am pe cineva precum sultanul Qaboos ca partener al meu în Irak sau Afganistan.

Asistăm la o resurgență a revizionismului practicat de marile puteri.

Cred că așa-numita ordine internațională bazată pe reguli se află sub cea mai mare presiune de la sfârșitul Războiului Rece. Opinia mea este că organizațiile multinaționale și instituțiile financiare înființate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, precum și normele și principiile care au guvernat, în general, relațiile dintre state de atunci, au servit lumea în mod rezonabil. Ordinea internațională bazată pe reguli trebuie susținută, menținută, apărată de cei care vor să o submineze, să schimbe sau să nu-i respecte regulile.

Vedem foarte clar ce întreprind diferite țări în jurul lumii, că așa-numitele puteri revizioniste nu sunt mulțumite cu statu-quo-ul și ar vrea să-l schimbe. În unele cazuri, motivele sunt legitime. De exemplu, dorința Beijingului ca drepturile sale de vot în cadrul FMI să reflecte realitatea puterii economice a Chinei contemporane. În alte cazuri, vedem cu adevărat că Rusia și Iranul încearcă să se afirme agresiv în regiunile lor.

Cum vedeți tendințele din mediul operațional și efectele lor asupra modului în care se vor purta războaiele viitorului?

Cred că mai există o altă dinamică foarte importantă, dincolo de resurgența competiției dintre marile puteri și aceasta este probabilitatea ca războaiele viitorului să fie purtate în zone suprapopulate, în care vor exista mulți civili, preponderent în zone urbane. Este foarte puțin probabil să vedem o reluarea a campaniei Furtună în Desert (Desert-Storm), care a fost, în esență, un război clasic, simetric, purtat în mijlocul deșertului, cu foarte puțini civili pe câmpul de luptă, o situație ideală pentru armata americană.

Cealaltă dimensiune care este în curs de dezvoltare și este atât de importantă acum este apariția unui nou câmp de batalie - spațiul cibernetic. Si vorbim despre efortul de a degrada sau chiar de a învinge capabilitățile adversarului prin activități în spațiul cibernetic și în spectrul electromagnetic. Această nouă eră deschide tot felul de oportunități și provocări. Adevărul este că SUA sunt cu siguranță printre cei mai capabili actori în noua arenă, dar în acelasi timp și printre cei mai vulnerabili datorită conectivității existente în societatea americană, dar și a fenomenului Internet of Things.

Vedem și multe dintre elementele din trecut care revin în actualitate - extremismul religios, insurgența, acțiunile de gherlă, atacurile teroriste, dar elementul suplimentar care este nou ține de ascensiunea roboților în domeniul militar. Avem deja sisteme fără pilot și tot mai mult vom avea sisteme autonome fără pilot. Apariția acestor elemente deschide tot felul de noi oportunități până la punctul în care ne putem imagina sisteme semi-autonome care luptă împotriva sistemelor semi-autonome ale inamicului. Cu toate acestea, cred că, în cele din urmă, războiul va ramane un efort uman; în plus, cauzele războiului sunt mai degrabă legate de natura umana decât de progresele tehnologice.

În vară Administrația Trump și-a regândit opțiunile pentru regiunea Af-Pak. Ce înseamnă să câștigi în Afganistan? Cum definim victoria?

Susțin ferm decizia administrației de a furniza resurse suplimentare efortului din Afganistan asigurându-se totodată că la nivel operational există întreaga autoritate de a folosi mijloacele aeriene de înaltă precizie împotriva insurgenților care lovesc forțele guvernamentale afgane.

A "câștiga" în Afganistan înseamnă să ne asiguram că Al-Qaeda, ISIS și alte grupari extremiste transnaționale nu pot transforma Afganistanul în tipul de adăpost pe care Al-Qaeda l-a avut atunci când atacurile de la 11 septembrie au fost planificate și pregătite acolo. Acest lucru ar putea, desigur, să însemne că o să fim implicați în Afganistan pentru o perioadă considerabilă de timp. Dar în cazul în care costul unui astfel de angajament este sustenabil, atunci cred că acest lucru este justificat.

Pakistanul este în mod clar foarte important în această încercare. Și sper că sanctuarele teritoriale pentru talibanii afgani, rețeaua Haqqani și alte grupări extremiste și insurgente de pe teritoriul pakistanez vor fi eliminate.

Generalul în retragere David H. Petraeus este președintele Institutului Global KKR. Înainte de a se alătura KKR, Generalul Petraeus a servit peste 37 de ani în armata americană, inclusiv în poziția de comandant al forțelor coaliției din Irak, a condus Comandamentul Central al SUA și forțele coaliției din Afganistan. După cariera militară, generalul Petraeus a fost directorul CIA. 

Generalul Petraeus a vizitat Bucureștiul pentru a participa la Good Governance Summit (4-5 Mai) organizat de Strategikon.