Cum s a decis la Cur╚Ťile europene alegerea prin╚Ťului str─âin jpeg

Cum s-a decis la Cur╚Ťile europene alegerea prin╚Ťului str─âin

­čôü Monarhia ├«n Rom├ónia
Autor: Andrei Alexandru Capusan

├Än urma abdic─ârii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, puterea ├«n stat a fost preluat─â de o Locotenen┼ú─â Domneasc─â, alc─âtuit─â din Nicolae Golescu (liberal), Lasc─âr Catargiu ┼či colonelul Nicolae Haralambie (conservator), care urmau s─â guverneze p├ón─â la alegerea unui principe str─âin, ├«n conformitate cu dorin┼úa poporului rom├ón, exprimat─â prin divanurile ad-hoc la 1857 ┼či ├«naintat─â puterilor garante. ├Än aceea┼či zi s-a constituit ┼či noul guvern, av├óndu-l ca prim-ministru ┼či ministru de Externe totodat─â pe Ion Ghica, care s-a prezentat ├«n fa┼úa Camerei, ├«ncuno┼čtin┼ú├ónd-o de abdicarea domnului ┼či de necesitatea alegerii unui principe str─âin. El l-a propus drept candidat pe Filip de Flandra, fiul Regelui Belgiei, Leopold I de Saxa-Coburg Gotha, v─âr primar al Reginei Victoria a Marii Britanii. Propunerea a fost acceptat─â ├«n unanimitate, iar Adunarea Deputa┼úilor l-a proclamat pe Filip de Flandra domn al Principatelor Unite, sub numele de Filip I. A fost alc─âtuit─â de ├«ndat─â o delega┼úie, care urma s─â se deplaseze la Bruxelles, spre a-i oferi coroana celui desemnat ┼či a ob┼úine, ├«n acela┼či timp, de la Paris, acordul puterilor garante. ├Äns─â Marile Puteri nu erau toate ├«n favoarea unui astfel de act politic, fapt ce punea ├«n pericol ├«ns─â╚Öi Unirea Principatelor. 

Austria privea cu ├«ngrijorare ┼či team─â ascensiunea politic─â a Prusiei, ca rezultat al punerii ├«n aplicare a ambi┼úioasei politici a noului cancelar Otto von Bismarck. Aceast─â team─â, justificat─â, a determinat-o s─â caute alia┼úi la Paris ┼či la Londra. ├Än ceea ce prive┼čte atitudinea ei fa┼ú─â de t├ón─ârul stat rom├ón, aceasta nu suferise nicio modificare fa┼ú─â de aceea de la 1856 ┼či 1859, fiind la fel de ostil─â ┼či inamical─â. Ministrul de Externe austriac, contele Alexander von Mensdorrf-Pouilly, a dat instruc┼úiuni ambasadorilor de la Constantinopol, Londra ┼či Paris, Prokesch-Osten, Apponyi ┼či principele Richard Metternich, s─â se opun─â cu toat─â for┼úa actelor ÔÇ×incalificabileÔÇŁ ale Principatelor, de ÔÇ×sfidareÔÇŁ a hot─âr├órilor luate de puterile garante ├«n privin┼úa lor. Cu toate acestea, d├óndu-┼či seama c─â ├«n cazul ├«n care opozi┼úia ar fi direct─â, pe fa┼ú─â ┼či cu mult zgomot, ar risca s─â piard─â tocmai ┼ú─ârile de care dorea s─â se apropie, Fran┼úa ┼či Marea Britanie, ea a decis s─â se alinieze ini┼úiativei ambasadorului francez la Constantinopol, Moustier, care a propus convocarea unei conferin┼úe a puterilor garante ├«n capitala Fran┼úei. 

Guvernul turc, indignat ┼či furios, convins c─â are de-a face cu ├«nc─âlcarea flagrant─â a hot─âr├órilor Conven┼úiei de la Paris, cerea o interven┼úie militar─â urgent─â ├«n Principate, spre a le aduce rapid ÔÇ×la supunereÔÇŁ ┼či ├«n acela┼či timp s─â nu ├«ng─âduie ca ele s─â ofere un exemplu ÔÇ×nedoritÔÇŁ popoarelor asuprite din Balcani. Fiind temperat de diploma┼úii francez ┼či britanic, reprezentantul Imperiului otoman a consim┼úit, ├«n cele din urm─â, la convocarea Conferin┼úei puterilor garante la Paris ┼či a renun┼úat la ideea interven┼úeiei armate. 

Rusia a acceptat s─â participe la conferin┼ú─â, cu condi┼úia ca dezbaterile s─â fie axate ┼či s─â nu dep─â┼čeasc─â cadrul conven┼úiei din 1858. Teama Rusiei era ca Austria s─â nu g─âseasc─â, ├«n urma abdic─ârii lui Cuza, o cale de anexare a Principatelor. ├Än conjunctura respectiv─â, Rusia era vital interesat─â ├«n men┼úinerea statu-quoului ├«n Principate, amenin┼úat, considera ea, prin alegerea unui prin┼ú str─âin. Exact ├«n acest sens ├«i scria cancelarul Gorceakov ambasadorului s─âu la Constantinopol, generalul Nikolai Pavlovici Ignatiev:ÔÇ×Ar fi foarte nepotrivit ca ├«n circumstan┼úele actuale s─â fie f─âcut orice pas de natur─â a invalida tratatele existente sau a tulbura aranjamentele interna┼úionale cu privire la ordinea teritorial─â stabilit─â ├«n R─âs─âritÔÇŁ.

Trebuie precizat faptul c─â, ├«n chestiunea principelui str─âin pe tronul de la Bucure┼čti, la Sankt Petersburg au existat dou─â pozi┼úii divergente. Prima era a baronului Andrei Budberg, ambasadorul Rusiei la Paris, iar cea de-a doua ├«i apar┼úinea cancelarului Gorceakov. Astfel, ├«n timp ce primul era dispus c─âtre un compromis, cel de al doilea era ferm, categoric ┼či intransigent, resping├ónd clar ┼či r─âspicat ideea admiterii unui principe str─âin pe tronul Principatelor Unite ┼či lezarea pozi┼úiilor ┼úariste ├«n aceast─â zon─â. Cum era de a┼čteptat, s-a impus punctul de vedere al cancelarului. Budberg, dup─â ce a fost chemat la Sankt Petersburg pentru consult─âri, s-a ├«ntors la Paris cu instruc┼úiuni clare ┼či precise de a se ar─âta ireconciliabil ├«n chestiunea admiterii principelui str─âin. 


Cancelarul rus Gorceakov

3 225 jpg jpeg
Cancelarul rus Gorceakov

├Än atitudinea Fran┼úei se remarc─â dou─â tendin┼úe. Este vorba ├«n primul r├ónd despre hot─âr├órea ├Ämp─âratului Napoleon al III-lea de a ├«nf─âptui ÔÇ×ceea ce nu fusese terminat ├«n 1856 ┼či 1858ÔÇŁ. ├Än al doilea r├ónd, a ┼čocat atitudinea rezervat─â a ministrului francez de Externe, Drouyn de Lhuys, care, spre deosebire de predecesorii s─âi, Alexandre Walewski ┼či Edouard Thouvenel, era mai pu┼úin binevoitor fa┼ú─â de rom├óni. Ca o dovad─â a acestui fapt stau instruc┼úiunile sale trimise lui Tillos, agentul diplomatic al Fran┼úei la Bucure┼čti, prin care acestuia i se comunica s─â nu ├«ntre┼úin─â cu oficialit─â┼úile de la Bucure┼čti alte rela┼úii dec├ót dec├ót cele oficiale, strict necesare. Iar ├«n cazul unor ├«ntrevederi avute cu membrii guvernului provizoriu, i se cerea s─â le aminteasc─â respectivilor c─â ÔÇ×sunt responsabili ├«n fa┼úa puterii suzerane ┼či puterilor garanteÔÇŁ ┼či c─â ÔÇ×├«┼či vor dep─â┼či rolul dac─â vor ├«ncerca s─â rezolve ei ├«n┼či┼či chestiuni care sunt de competen┼ú─â interna┼úional─âÔÇŁ.

Italia aproape unificat─â (mai pu┼úin Roma ┼či Vaticanul) ┼či Prusia aflat─â ├«n ascensiune, care urm─ârea la r├óndul ei realizarea unific─ârii Germaniei ├«n jurul ei, au acceptat f─âr─â nici o ezitare ideea convoc─ârii unei conferin┼úe interna┼úionale, care s─â tran┼čeze chestiunea principelui str─âin pe tronul Principatelor Unite. 

Guvernul ┼či clasa politic─â din Marea Britanie nu au fost alarmate de evenimentele din Principatele Unite. Integritatea teritorial─â a Imperiului otoman men┼úinut─â ┼či penetra┼úia Rusiei ├«n Sud-Estul Europei stopat─â, interesele acestei mari puteri ├«n aceast─â regiune nu erau amenin┼úate de evenimentele petrecute la Bucure┼čti ├«n noaptea de 11/23 februarie 1866 ┼či dup─â aceea. Dup─â ce a realizat faptul c─â Prusia cancelarului Otto von Bismarck, ├«nving─âtoare a Danemarcei ├«n r─âzboiul purtat ├«n 1864, amenin┼úa ÔÇ×echilibrul puterilorÔÇŁ ┼či se ├«ndrepta spre o alian┼ú─â cu Rusia, cabinetul liberal prezidat de lordul John Russell s-a orientat rapid spre o apropiere de Fran┼úa. Nealarmat─â a┼čadar de situa┼úia din Principatele Unite, aceast─â ┼úar─â, de┼či s-a pronun┼úat, formal, ├«mpotriva ÔÇ×viol─ârilorÔÇŁ hot─âr├órilor Conven┼úiei de la Paris de c─âtre Principate, calm├ónd astfel pornirile beligerante ale Por┼úii, a fost de acord cu ideea unei conferin┼úe interna┼úionale care s─â rezolve aceast─â stare de lucruri. Lordul Clarendon ├«nsu┼či, secretar de stat la Foreign Office, a declarat ├«n anumite cercuri c─â Anglia nu va avea nicio obiec┼úie ├«n cazul ├«n care contele Filip va accepta coroana Rom├óniei, cu condi┼úia ca toate puterile garante s─â fie de acord cu acest gest.

Situa┼úia s-a complicat ├«ns─â atunci c├ónd Filip de Flandra a refuzat coroana propus─â. Pentru a evita, ├«n aceast─â conjunctur─â, o grav─â criz─â intern─â cu implica┼úii interna┼úionale, guvernul Ion Ghica a decis trimiterea unor delega┼úii ├«n principalele capitale europene pentru a convinge guvernele Marilor Puteri de juste┼úea ac┼úiunii ├«ntreprinse, de alegere a unui principe str─âin pe tronul Principatelor, ├«n conformitate cu voin┼úa na┼úional─â, formulat─â ├«n cadrul Divanurilor Ad-Hoc. O parte din membrii delega┼úiei, Manolache Costache-Epureanu, Gheorghe Costa-Foru ┼či Alexandru Golescu (reprezent├ónd Senatul, Adunarea ┼či guvernul) au plecat la Constantinopol unde au avut discu┼úii cu ministrul de Externe otoman Ali Pa┼ča, pled├ónd pentru necesitatea respect─ârii dezideratelor na┼úiunii rom├óne. Al┼úi membri, reprezent├ónd forurile legiuitoare ┼či guvernul, Vasile Boerescu, Ludovic Steege, Ion C. Br─âtianu ┼či Scarlat F─âlcoianu au plecat la Paris, spre a intra ├«n tratative cu Napoleon al III-lea ┼či cu ministrul s─âu de Externe. Concomitent, noul agent diplomatic rom├ón la Paris, Ion B─âl─âceanu, a intrat la r├óndu-i ├«n tratative confiden┼úiale cu ├«mp─âratul Fran┼úei, a┼čtept├ónd ca acesta s─â-i indice persoana considerat─â de el indicat─â a ocupa tronul Principatelor Unite. 

5 189 jpg jpeg

Englezii vor s─â-i menajeze pe turci

S─â urm─ârim, a┼čadar, ├«n aceast─â perioad─â destul de tumultuoas─â ┼či de agitat─â a ├«nceputului de an 1866, perioad─â bogat─â, am v─âzut, ├«n evenimente nea┼čteptate ┼či r─âsturn─âri de situa┼úii, pozi┼úia establishment-ului politic al Marii Britanii. De la bun ├«nceput s-au conturat ┼či aici, la fel ca ├«n cazul Rusiei, dou─â opinii contrare:una apar┼úin├óndu-i prim-ministrului ┼či cealalt─â, secretarului de stat la Foreign Office. Lordul Russell nu se opunea prezen┼úei unui principe str─âin pe tronul Principatelor Unite, dac─â acesta era dispus s─â accepte suzeranitatea Por┼úii ┼či s─â nu ├«ncerce s─â ob┼úin─â independen┼úa ┼ú─ârii (s.n.). ├Än acest sens ├«i declara el, ├«ntr-o convorbire privat─â, ┼čefului diploma┼úiei britanice, lordul Clarendon, la 28 februarie (1866):ÔÇ×Dar nu v─âd de ce un Maximilian de Mexic sau unul dintre fra┼úii s─âi n-ar accepta Principatele sub suzeranitatea sultanului?ÔÇŁ

Lordul Clarendon avea ├«ns─â o cu totul alt─â optic─â:el considera alegerea unui prin┼ú str─âin pe tronul de la Bucure┼čti un lucru absolut irealizabil. Astfel, dup─â refuzul lui Filip de Flandra, la 3 martie 1866, ├«i scria ambasadorului britanic la Paris, Lord Cowley, c─â ÔÇ×cu c├ót este pus─â deoparte mai repede fantoma prin┼úului str─âin, cu at├ót va fi mai bineÔÇŁ, c─âci ÔÇ×niciodat─â nu vom g─âsi un x, prin┼ú ┼či gentleman, dorind s─â se pun─â ├«n fruntea a 2 milioane de suflete pentru a deveni un vasal al sultanului ┼či dac─â ├«l g─âsim, puterile cu siguran┼ú─â nu vor fi de acord, mai ├«nt├ói asupra numirii sale, ┼či apoi, dac─â va fi numit, asupra independen┼úei pe care se va str─âdui s-o ob┼úin─â pentru elÔÇŁ. 

Oscila┼úiile lordului Clarendon se datorau at├ót ├«ncerc─ârilor sale, imposibil de realizat, practic, de a concilia drepturile Por┼úii cu aspira┼úiile ┼či interesele poporului rom├ón, c├ót ┼či dorin┼úei sale, c├ót se poate de sincere, de a conlucra ├«n acela┼či sens ┼či ├«n aceea┼či concep┼úie cu Fran┼úa. Din discu┼úiile preliminare purtate la Paris de c─âtre ambasadorul Cowley cu ┼čeful diploma┼úiei franceze, Drouyn de Lhuys, reie┼čea cu claritate faptul c─â devenise anacronic─â recurgerea la principiile conven┼úiei din 1858, dup─â ce fuseser─â admise unirile din 1859 ┼či 1862 (unirea administrativ─â de la 24 ianuarie 1862, n.a.) ┼či aprobat statutul lui Cuza, din 2 mai 1864.

ÔÇ×Diploma┼úia britanic─â ÔÇô subliniaz─â istoricul francez Paul Henry ÔÇô a realizat c─â era peste putin┼ú─â s─â se mai fac─â apel la situa┼úii dep─â┼čite ┼či de aceea ea s-a resemnat s─â asiste Fran┼úa ├«n ideea men┼úinerii Unirii Principatelor, chiar sub un principe str─âin, numai cu condi┼úia expres─â s─â nu fie afectate leg─âturile lor de dependen┼ú─â fa┼ú─â de Poart─âÔÇŁ. 

De altfel, Secretarul de Stat ├«i m─ârturisea ambasadorului francez la Londra, principele Henri Bernard de la Tour dÔÇÖAuvergne, c─â ÔÇ×acum era greu, pentru a nu spune imposibil, s─â retragi Principatelor, ├«mpotriva dorin┼úei lor, concesiile ce le-au fost f─âcute ├«n sensul unei fuziuni complete a intereselor lorÔÇŁ. 

Analiz─âm ├«n continuare opinia binecunoscutului politician britanic liberal, William Ewart Gladstone, care se dovedise de fiecare dat─â un constant ap─âr─âtor al cauzei rom├ónilor. ├Äntr-un discurs ┼úinut ├«n Camera Comunelor, la 5 martie 1866, el a anun┼úat participarea Marii Britanii la lucr─ârile Conferin┼úei de la Paris, sco┼ú├ónd ├«n relief eforturile autorit─â┼úilor britanice de a-┼či defini politica ├«n raport cu Principatele Unite. Acestea vor urm─âri ca, ├«n aceea┼či m─âsur─â, ÔÇ×s─â aib─â ├«n vedere nu numai termenii exac┼úi ai stipula┼úiilor, dar ┼či caracterul ┼či scopul general al Tratatului din 1856ÔÇŁ, ┼úin├ónd cont ├«n aceea┼či m─âsur─â de ÔÇ×├«ndrept─â┼úitele opinii ale locuitorilor din PrincipateÔÇŁ. De fapt, Gladstone a evitat s─â fac─â o declara┼úie clar─â, iar discursul s─âu reflect─â perfect divergen┼úa de opinii existent─â ├«n r├óndul oamenilor politici ┼či de stat britanici. Dup─â cum remarca ┼či ambasadorul englez la Sankt Petersburg, Buchanan, era dificil de luat o hot─âr├óre ├«n urma punerii ├«n fa┼úa faptului ├«mplinit, dar cel mai dificil era de stabilit un acord ├«ntre stipula┼úiile Conven┼úiei din 1858 ┼či voin┼úa poporului rom├ón, dou─â lucruri diametral opuse (s.n.).

Cuv├óntarea omului politic liberal, de┼či ambigu─â pe alocuri, a st├órnit un val de entuziasm la Bucure┼čti, unde municipalitatea ora┼čului a ├«ntocmit o scrisoare de mul┼úumire, afi┼čat─â ├«n gr─âdina ÔÇ×Sf. Gheorghe NouÔÇŁ, spre a putea fi citit─â ┼či apoi semnat─â de c├ót mai mul┼úi locuitori ai capitalei. La r├óndul lui, omul politic liberal radical C.A.Rosetti, coment├ónd ├«n paginile ziarului s─âu, ÔÇ×Rom├ónulÔÇŁ, discursul politicianului britanic, afirma c─â ÔÇ×neintervenirea este asigurat─âÔÇŁ deoarece ÔÇ×Angletera declar─â prin ministrul s─âu c─â trebuie s─â se ┼úin─â seama de dorin┼úele rom├ónilorÔÇŁ. 

De altfel, imediat dup─â abdicarea lui Cuza, guvernul provizoriu de la Bucure┼čti trimisese o scrisoare lordului Clarendon, ├«n care era subliniat─â ┼či accentuat─â necesitatea consolid─ârii noului stat, ├«n conformitate cu aspira┼úiile poporului rom├ón, solicit├óndu-li-se puterilor garante s─â recunoasc─â dreptul legitim al Principatelor Unite de a avea ├«n fruntea lor ÔÇ×un prin┼ú str─âin, ereditar ┼či constitu┼úional, ales din r├óndul uneia din familiile domnitoare din Europa, excluz├ónd bine├«n┼úeles puterile vecine ┼či f─âr─â afectarea leg─âturilor de suzeranitate ├«nscrise ├«n Tratatul de la ParisÔÇŁ.

Evenimentele de la Bucure┼čti nu au sc─âpat aten┼úiei presei britanice (s.n.). Ziarul ÔÇ×Rom├ónulÔÇŁ reproducea ├«n paginile sale extrase din principalele ziare din Marea Britanie:ÔÇ×Daily NewsÔÇŁ, ÔÇ×Morning PostÔÇŁ ┼či ÔÇ×Evening StandardÔÇŁ. Articolele din care erau reproduse respectivele extrase erau, fire┼čte, favorabile noului regim. ┼×i nici nu avea cum s─â fie altfel. Doar directorul ziarului ÔÇ×Rom├ónulÔÇŁ, C.A.Rosetti, fusese unul dintre participan┼úii la lovitura de stat de la 11/23 februarie. ├Än ziarul ÔÇ×Daily NewsÔÇŁ, de pild─â, se f─âcea urm─âtoarea observa┼úie:ÔÇ×Dac─â sultanul, suzeranul rom├ónilor, are de g├ónd s─â-i lase s─â dispun─â de ei ├«n┼či┼či ┼či de soarta lor, Rusia va fi at├ót de pu┼úin dispus─â s─â intervin─â pentru a-┼či m─âri influen┼úa aici, pe c├ót va fi ├«mp─âratul Fran┼úeiÔÇŁ. Ziarul ÔÇ×GlobeÔÇŁ sublinia la r├óndul lui c─â ÔÇ×revolu┼úia av├ónd loc ├«n Principate cu asentimentul organelor reprezentative legale ale ┼ú─ârii, nici o putere nu avea dreptul de a interveni. Dac─â Turcia ├«i las─â pe rom├óni s─â-┼či caute singuri lini┼čtea, siguran┼úa ┼či forma de organizare intern─â, celelalte puteri nu au dreptul s─â cear─â mai multÔÇŁ. Tot ├«n aceast─â ordine de idei, gazeta Tory (conservatoare) ÔÇ×StandardÔÇŁ ar─âta c─â:ÔÇ×Anglia nu are nici cel mai mic motiv s─â se amestece ├«n aceast─â chestiuneÔÇŁ, formul├ónd apoi ├«ntrebarea retoric─â ÔÇ×Nu este drept ca poporul rom├ón s─â aib─â dreptul s─â-┼či caute un prin┼ú binevoitor pentru el?ÔÇŁ Publica┼úiile ÔÇ×Morning PostÔÇŁ ┼či ÔÇ×Evening StandardÔÇŁ au subliniat la r├óndul lor c─â evenimentul de la 11/23 februarie 1866 ÔÇ×a fost imediat sanc┼úionat de organele reprezentative rom├óne┼čtiÔÇŁ, el petrec├óndu-se cu sprijinul ┼či aprobarea autorit─â┼úii constitu┼úionale a ┼ú─âriiÔÇŁ.

6j jpg jpeg
Manifestaţie la București în favoarea prinţului Carol de Hohenzollern

Manifestaţie la București în favoarea prinţului Carol de Hohenzollern

Negocieri intense la Conferin╚Ťa de la Paris

├Än aceste circumstan┼úe ┼či pe acest fundal, la 10 martie 1866, ├«n capitala Fran┼úei, ├«┼či deschidea lucr─ârile Conferin┼úa reprezentan┼úilor puterilor garante, ├«n vederea dezbaterii, discut─ârii ┼či deciderii noului statut interna┼úional al Principatelor Unite. 

├Än consecin┼ú─â, ├«n perioada 26 februarie/10 martie ÔÇô 23 mai/4 iunie 1866, s-a desf─â┼čurat la Paris Conferin┼úa celor ┼čapte puteri europene, consacrat─â discut─ârii problemei statului Principatelor Unite, ├«n contextul ├«n care unirea celor dou─â principate dun─ârene fusese recunoscut─â, la 1859, exclusiv pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Profit├ónd de aceast─â conjunctur─â, cele dou─â puteri ostile unirii de la 24 Ianuarie 1859, Austria ┼či Poarta Otoman─â, au avansat conferin┼úei ideea interven┼úiei armate ├«n Rom├ónia, ├«n vederea revernirii la starea anterioar─â unirii. Forul interna┼úional al Marilor Puteri a respins ├«ns─â acest demers oneros. 

├Äntre timp, reprezentan┼úii noilor autorit─â┼úi rom├óne ├«ntreprindeau demersuri diplomatice ├«n marile capitale europene, ├«n vederea ob┼úinerii acordului pentru ├«nsc─âunarea unui principe str─âin pe tronul Principatelor Unite. Astfel, la 24 februarie/8 martie, o delega┼úie mixt─â a corpurilor legiuitoare ┼či a guvernului prezidat de Lasc─âr Catargiu se deplasa spre Constantinopol ┼či celelalte mari capitale, pentru a ob┼úine recunoa┼čterea men┼úinerii unirii ├«n urma abdic─ârii domnitorului Cuza ┼či a alegerii unui domn (principe) str─âin ereditar, ├«n fruntea statului rom├ón unificat. 

├Äntre timp, la conferin┼ú─â, la 3/15 aprilie 1866, cei trei membri ai delega┼úiei rom├óne, Vasile Boerescu, Scarlat F─âlcoianu ┼či Ludovic Steege, au ├«naintat plenului conferin┼úei un memoriu, ├«n care se pleda pentru aducerea unui prin┼ú str─âin pe tronul Principatelor Unite ┼či respectarea drepturilor dob├óndite de Principate, consacrate prin actele interna┼úionale.

Dup─â dezbateri furtunoase ┼či ├«ndelungate, concretizate ├«n zece protocoale, Conferin┼úa reprezentan┼úilor puterilor garante s-a pronun┼úat ├«mpotriva principelui str─âin, hot─âr├ónd c─â men┼úinerea unirii era l─âsat─â ├«n seama Adun─ârii Deputa┼úilor, care urma s─â se ├«ntruneasc─â ├«n vederea alegerii, ├«n conformitate cu prevederile Conven┼úiei de la Paris, din august 1858, a noului domnitor. Acesta, se stipula cu claritate, trebuia s─â fie p─âm├óntean. Bine├«n┼úeles c─â autorit─â┼úile rom├óne nu au fost de acord cu aceast─â decizie. Prin urmare, ideea principelui str─âin ereditar, provenind dintr-o familie cu tradi┼úie ┼či prestigiu ├«n Europa, a triumfat. Conferin┼úa a respins totodat─â solicitarea celor dou─â puteri defavorabile unirii, Austria ┼či Imperiul Otoman, de interven┼úie armat─â ├«n Principate, recomand├ónd o ├«n┼úelegere cu ele, pe calea tratativelor.

Candidatul final: un Hohenzollern

Candidatura contelui Filip de Flandra la tronul Principatelor Unite s-a soldat cu un e╚Öec, dup─â ce acesta a acceptat coroana pentru ca mai apoi s─â o resping─â. ├Än plus, contele nu era agreat de ├«mp─âratul Fran┼úei, Napoleon al III-lea, deoarece, fiind nepotul fostului rege al Fran┼úei, Ludovic Filip de Orl├ęans, apar┼úinea acestei ramuri colaterale, neprivite cu ochi buni de ├«mp─ârat.

Astfel, prin manevrele de culise ale lui Napoleon al III-lea ┼či ale favoritei sale, doamna Albine Hortense Cornu, aten┼úia s-a oprit asupra prin┼úului Carol de Hohenzollern, locotenent ├«n regimentul 2 prusian al dragonilor de gard─â, care se ├«nrudea cu ├«mp─âratul Fran┼úei prin cele dou─â ramuri franceze, Beauharnais, dup─â mam─â, prin┼úesa Sofia, ┼či Murat, dup─â tat─â, principele Carol Anton, guvernator militar al Renaniei ┼či Westfaliei. Cei doi s-au gr─âbit s─â-i fac─â cunoscut─â op┼úiunea lor agentului diplomatic rom├ón la Paris, Ion B─âl─âceanu, iar acesta a comunicat-o imediat la Bucure┼čti. Iar r─âspunsul, sosit numai dup─â 24 de ore, a fost unul foarte limpede ┼či f─âr─â echivoc:

ÔÇ×Comunica┼úi ├Ämp─âratului c─â principele Carol a ┼či devenit candidatul oficial al Locotenen┼úei Domne┼čti la tronul Rom├óniei. Sper─âm s─â-l ridic─âm f─âr─â dificultate pe tron mul┼úumit─â sprijinului ├Ämp─âratuluiÔÇŁ.Imediat, Ion B─âl─âceanu a trimis telegrama primit─â lui Napoleon al III-lea.

├Äntre timp, la D├╝sseldorf, trimisul Locotenen┼úei Domne┼čti, Ion C. Br─âtianu, fu primit ├«n audien┼ú─â de principele Carol Anton ┼či de al doilea fiu al acestuia, Carol, audien┼ú─â ├«n cursul c─âreia Br─âtianu i-a oferit acestuia din urm─â, ├«n numele Locotenen┼úei Domne┼čti ┼či urm├ónd avizul ├«mp─âratului Fran┼úei, tronul Principatelor Unite. Carol s-a declarat ├«n principiu de acord, spun├ónd c─â va da un r─âspuns definitiv dup─â consultarea suveranilor Fran┼úei ┼či Prusiei.

C├óteva zile mai t├órziu, la 30 martie/11 aprilie, Locotenen┼úa Domneasc─â a dat o proclama┼úie c─âtre popor, recomand├ónd alegerea prin┼úului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca Domnitor al Principatelor Unite sub numele de Carol I, iar la 1/15 aprilie locotenen┼úa a dispus lipirea de afi┼če, pe str─âzi, cu candidatura la tron a lui Carol I.

├Än zilele urm─âtoare, ├«n intervalul 2/14-8/20 aprilie, a avut loc plebiscitul pentru alegerea lui Carol ca domn al Principatelor Unite, al c─ârui rezultat a fost constituit din 635.969 de voturi ÔÇ×PentruÔÇŁ ┼či 224 de voturi ÔÇ×├Ämpotriv─âÔÇŁ. Poporul se pronun┼úase. Vox populi, vox dei!

Bibliografie selectiv─â

1. Paul Cernovodeanu, Rela┼úiile comerciale rom├óno-engleze ├«n contextul politicii orientale a Marii Britanii(1803 ÔÇô 1878), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
2. Nicolae Corivan, Rela┼úiile diplomatice ale Rom├óniei de la 1859 la 1877, Editura ┼×tiin┼úific─â ┼či Enciclopedic─â, Bucure┼čti, 1984.
3. Beatrice Marinescu, Romanian ÔÇô British Political Relations, 1848 ÔÇô 1877, Editura Academiei R.S.R., Bucure┼čti, 1983.
4. Camil Mure┼čan, Imperiul britanic. Scurt─â istorie, Editura ┼×tiin┼úific─â, Bucure┼čti, 1967.
5. Camil Mure┼čan, Alexandru Vianu, Robert P─âiu┼čan, Downing Street 10, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984. 
6. Constantin C. Giurescu, Via┼úa ┼či opera lui Cuza-Vod─â, Bucure┼čti, 1970.
7. T.W.Riker, Cum s-a ├«nf─âptuit Rom├ónia. Studiul unei probleme interna┼úionale, 1856 ÔÇô 1866, Bucure┼čti (1940).
8. Barbara Jelavich, Russia and the Rumanian National Cause, Hamden-Connecticut, 1974.
9. A.J.P. Taylor, The Struggle for Mastery in Europe 1848 ÔÇô 1918, Oxford, 1954.
10. Paul Henry, LÔÇÖabdication de prince Couza et lÔÇÖav├Ęnement de la dynastie de Hohenzollern au tr├┤ne de Roumanie, Paris, 1930.
11. Dan Berindei, Les antecedents de lÔÇÖabdication du prince Couza, ├«n ÔÇťRevue Roumainde dÔÇÖHistoireÔÇŁ, XVIII (1979), nr. 4, p. 785 ÔÇô 802. 
12. W.E.Mosse, England, Russia and the Rumanian Revolution of 1866, ├«n ÔÇ×The Slavonic and East European ReviewÔÇŁ, XXIX (1960), nr. 92, p. 73 ÔÇô 77.