Culisele rupturii dintre Cuza Vodă și Mihail Kogălniceanu jpeg

Culisele rupturii dintre Cuza Vodă și Mihail Kogălniceanu

Alexandru Ioan Cuza este unul dintre ├«ntemeietorii Rom├óniei moderne. ├Äns─â el nu a fost singur ├«n acest demers, fiind ajutat de oameni de seam─â contemporani, precum Mihail Kog─âlniceanu. Cu ajutorul celui din urm─â, Al. I. Cuza avea s─â des─âv├ór╚Öeasc─â reformele at├ót de necesare Principatelor Rom├óne Unite. Dup─â o activitate politic─â ├«n favoarea unirii principatelor, desf─â╚Öurat─â at├ót ├«n ╚Ťar─â c├ót ╚Öi ├«n str─âin─âtate, M. Kog─âlniceanu spijin─â ├«n 1859 alegerea lui A. I. Cuza. Sus╚Ťine reformele lui Cuza, iar la 11 octombrie 1863 este numit prim-ministru ╚Öi ministru al Afacerilor Interne. Din aceast─â postur─â avea s─â-╚Öi pun─â amprenta asupra moderniz─ârii Rom├óniei.

Secularizarea averilor mănăștirești

├Änc─â de la ├«nceputul guvern─ârii, Mihail Kog─âlniceanu continu─â vechile reforme ale domnitorului ╚Öi ini╚Ťiaz─â altele noi.

Proiectul de lege pentru secularizarea averilor m─ân─âstire╚Öti prevede ├«n articolul ├«nt├ói:Toate averile m─ân─âstire╚Öti din Rom├ónia sunt ╚Öi r─âm├ón averi ale Statului. A╚Öadar, de unde la ├«nceput fusese vorba de bunurile m─ân─âstirilor ├«nchinate,  acum legea generaliza m─âsura asupra tuturor bunurilor m─ân─âstire╚Öti, indiferent dac─â erau ├«nchinate sau ne├«nchinate. Aceast─â generalizare fusese impus─â de considerentul c─â o secularizare numai a bunurilor m─ân─âstirilor ├«nchinate ar fi fost prezentat─â ├«n fa╚Ťa forurilor interna╚Ťionale de c─âtre cei ├«n cauz─â, ca o m─âsur─â discriminatorie, nedreapt─â ╚Öi xenofob─â, favoriz├ónd m─ân─âstirile ne├«nchinate, cu conducere rom├óneasc─â, ╚Öi lovind m─ân─âstirile ├«nchinate, cu conducere greceasc─â. [1]

Rela╚Ťia domnitorului cu prim-ministrul ├«nt├ómpin─â primele dificult─â╚Ťi la ├«ncercarea de a pune ├«n practic─â reforma rural─â. Parlamentarii, ├«n mare parte proprietari de p├óm├ónt se revolt─â ╚Öi depun o mo╚Ťiune de cenzur─â. M. Kog─âlniceanu ╚Öi cabinetul s─âu ├«╚Öi depun demisia, dar A. I. Cuza o refuz─â.  Problemele au continuat, iar A. I. Cuza se vede nevoit s─â organizeze o lovitur─â de stat la 14 mai 1864. Starea de tensiune se calmeaz─â, iar legea este votat─â. Nerealiz├óndu-se aplicarea legi, Kog─âlniceanu amenin╚Ť─â din nou cu demisia, iar cele din urm─â legea se aplic─â ├«ncep├ónd cu prim─âvarea lui 1865. Codul Civil de inspira╚Ťie napoleonian─â este introdus, precum ╚Öi reforma educa╚Ťiei publice. ├Än urma loviturii de stat, num─ârul de electori se m─âre╚Öte, iar fo╚Ötii adversari ca Ion. C. Br─âtianu, C. A. Rosetti sau Gole╚Ötii nu intr─â ├«n noul Parlament. Se putea spune c─â domnitorul ├«╚Öi asigurase, cel pu╚Ťin pentru moment, o oarecare lini╚Öte la guvernare. Totu╚Öi, scandalul ├«n care este implicat domnitorul ╚Öi amanta sa, Elena Obrenovic duc din nou la tensionarea rela╚Ťiilor dintre Prim-ministru ╚Öi Cuza. Aplicarea legii rurale ├«nt├ómpin─â dificult─â╚Ťi, M. Kog─âlniceanu amenin╚Ť├ónd din nou cu demisia.

Ruptura ireconciliabil─â

Politicieni ca Nicolae Kretzulescu, fost prim-ministru înaintea lui M. Kogălniceanu sau Baligot de Beyne, șeful cancelariei princiare se opun modului de guvernare impus de prim-ministru. Intrigile acestora vor contribui la căderea lui M. Kogălniceanu.

Greut─â╚Ťile cele mai mari le avu Kog─âlniceanu ├«ns─â nu de la fo╚Öti lui adversari politici, ci de la propriul s─âu guvern, Kretzulescu, ministrul de justi╚Ťie. Acesta, a trebuit s─â demisioneze din calitatea de prim-ministru spre a face loc lui Kog─âlniceanu, ├«i purta, ├«n fond, pic─â succesorului s─âu ╚Öi dorin╚Ťa sa cea mai vie era s─â revie ├«n fruntea guvernului. Se explic─â, a╚Öadar, de ce Kretzulescu deveni elmentul de raliere a tuturor celor care, din diferite motive, ├«l du╚Öm─âneau pe Kog─âlniceanu, care nu puteau s─â-i ierte acestuia o guvernare at├ót de rodnic─â, at├ót de ├«nsemnat─â. ╚śtirile r─âuvoitoare, insinu─ârile perfide, menite s─â sape ├«ncrederea lui Cuza ├«n primul s─âu sfetnic, se transmiteau prin intermediul lui Kretzulescu.[2]Conflictul cu Kretzulescu escaladeaz─â atunci c├ónd primul anuleaz─â o h─ât─âr├óre a Tribunalului Ia╚Öi care privea asigurarea dob├ónzilor  legatului ob╚Ťinut de Mihail Kog├ólniceanu ├«n numele nepotului s─âu. Dep─â╚Öindu-╚Öi atribu╚Ťiile, N. Kretzulescu anuleaz─â decizia tribunalului. La acea vreme, numai Curtea de Casa╚Ťie putea anula o sentin╚Ť─â a tribunalului. Scandalul este uria╚Ö, fiind reliefat at├ót ├«n presa intern─â c├ót ╚Öi ├«n cea extern─â. Rela╚Ťiile dintre domnitor ╚Öi prim-mnistru se stric─â iremediabil dup─â vizita lu Kog─âlniceanu prin ╚Ťar─â ╚Öi cre╚Öterea popularit─â╚Ťii sale. Despre vizitele prim-ministrului la Slatina ╚Öi Craiova, Gheorghe Magheru spune:arcuri de triomfu, flori, lume ├«n╚Öirat─â pe drumuri;patru prefec╚Ťi sunt aduna╚Ťi, se zice c─â geniul Rom├óniei a venit, c─â are putere a destitui pe to╚Ťi func╚Ťionarii...╚Öi peste pu╚Ťin...va fi... [3]

A╚Öadar, A. I. Cuza ├«╚Öi pierde treptat ├«ncrederea ├«n Kog─âlniceanu ╚Öi ├«ncepe s─â dea crezare vocilor care ├«l blamau pe prim-ministru. Debarcarea lui Kog─âlniceanu se ├«ntrez─ârea la orizont. Iordache Lambrino, prefectul de Tutova ╚Öi cumnatul lui Cuza ├«i scrie acestuia despre vizita lui Kog─âlniceanu la Foc╚Öani:Prin Valahia ╚Öi pi la Foc╚Öani audu cum s-au trimis portreturile domnului ministru Kog─âlniceanu sprea a li ├«mp─âr╚Ťi pi la comuni.[4]

├Äntre timp, s-a produs ╚Öi ultima dovad─â, concludent─â, c─â Kog─âlniceanu nu se mai bucur─â de ├«ncrederea principelui. ├Än leg─âtur─â cu s─ârb─âtoare Unirii care, ca ╚Öi onomastica lui Cuza, era prilej de gra╚Ťiere, amnistie sau reducere de pedepse, primul ministru preg─âtise un decret prin care se amnistiau toate avertismentele primite de pres─â dup─â 2/14 mai 1864. C├ónd ├«ns─â el prezint─â decretul pe care, potrivut uzului, ├«l isc─âlise ├«n prealabil, ca ministru de resort, Cuza refuz─â s─â-l semneze. Kog─âlniceanu trage concluzia cuvenit─â ╚Öi-╚Öi prezint─â demisia care e primit─â.[5]

Decizia lui Cuza din ianuarie 1865 i se va dovedi fatal─â. Cabinetul urm─âtor, condus de C. Bosianu este unul neloial, iar la formarea monstruasei coali╚Ťii, o parte dintre ace╚Ötia vor trece de partea advers─â. A. I. Cuza va r─âm├óne singur ├«n fa╚Ťa primejdiei ╚Öi nu va avea de ales, dec├ót s─â abdice ╚Öi s─â plece ├«n exil. Ruptura rela╚Ťiilor cordiale dintre cei doi a afectat ├«n mod negativ ╚Ťara. 

[1]Constantin C. Giurescu, Via╚Ťa ╚Öi opera lui Cuza Vod─â, Editura Curtea Veche, Bucure╚Öti, 2000, p. 165.

[2]Ibidem, p. 266.

[3]Ibidem, pp. 266-267.

[4]Ibidem, p. 270.

[5]Ibidem, p. 271.

image