Criza economicǎ de supraproducție sau de fortificații?
Sistemul politic modern implicǎ alegerea periodicǎ a unor conducǎtori pentru ca sǎ nu mai aparǎ dictatori sȃngeroși și guvernarea țǎrilor sǎ fie fǎcutǎ pe baza unor idei noi, modern. Conservatorismul unor lideri ȋn vȃrstǎ este marele dușman al progresului spre o lume mai bunǎ. Anul 1929 a fost marcat de declanșarea unei crize economice fǎrǎ precedent ȋn lumea capitalistǎ. Cǎrțile de istorie ne ȋnvațǎ cǎ liderii lumii s-au apucat imediat sǎ caute soluții pentru a aduce fericirea popoarelor, dar n-au reușit pȃnǎ la declanșarea conflagrației mondiale.
Dacǎ studiem datele publicate pȃnǎ acum, vom constata cu uimire cǎ adevǎrul rǎmȃne o floare rarǎ ȋn politica mondialǎ. Erau obsedați de arme și ȋnarmare cu orice preț. Evoluția armelor automate moderne a dus la o ȋntǎrire a apǎrǎrii ȋn defavoarea atacatorilor, ceea ce favoriza statele mici sau cu o populație redusǎ. Primul Rǎzboi Mondial demonstrase eficiența liniilor de tranșee protejate cu sȃrmǎ ghimpatǎ și mitraliere. Totuși, trupele erau estul de vulnerabile la loviturile obuzierelor de calibre peste 100 mm și se impunea realizarea unor adǎposturi solide din beton armat, eventual protejat cu plǎci din oțel ȋnalt aliat. Protejarea posturilor de comandǎ și a mitralierelor era absolut necesarǎ. Artileria avea la dispoziție muniții extrem de periculoase ȋn cazul ȋncasǎrii unor lovituri directe. Strategii cereau investiții serioase pentru protejarea statelor. Construcții gigantice erau ascunse sub straturi de vegetație și pǎmȃnt ȋn apropierea granițelor și pe direcții secundare ȋn raport cu cǎile de atac. Cimentul, material obținut cu ridicate consumuri energetice, era disponibil ȋn cantitǎți limitate pentru civili. Criza economicǎ a debutat ȋn SUA ȋn octombrie 1929, dar conducerea Franței decidea ȋn 28 și 29 decembrie 1929 sǎ se punǎ bazele celebrei Linii Maginot pentru apǎrarea granițelor de est ale statului ce se simțea amenințat prin existența unui vecin dornic de revanșǎ dupǎ semnarea Tratatului de la Versailles și care dispunea de o populație mai numeroasǎ. Era un cadou de Revelion. Apariția cazematelor implica și producerea de armament adecvat utilizǎrii ȋntr-un spațiu limitat. Dacǎ nu exista din cauza costurilor imense, se fǎcea apel la echipamentul rǎmas din conflagrația mondialǎ. Mitralierele Hotchkiss model 1914 au ȋnceput sǎ ocupe cazematele alǎturi de 168 de tunuri De Bange de calibrul 155 mm. Era nevoie și de arme cu tragere curbǎ pentru lovirea țintelor adǎpostite dupǎ cute de teren și au fost introduse ȋn producția de serie aruncǎtoare de mine. Cadența ridicatǎ a aruncǎtorului de calibrul 81 mm, model 1931, implica și o creștere a producției de muniții. Puteau fi utilizate proiectile de 3,25 kg și arma avea o cadențǎ de 15 lovituri pe minut. Dacǎ era necesar, se putea dubla cadența. Puterea de nimicire a forței vii era amplificatǎ de aruncǎtorul de mine model 1931 de calibrul 135 mm.
Nici Uniunea Sovieticǎ nu se lǎsa mai prejos și au fost demarate ȋn 1928 lucrǎrile la 13 raioane fortificate cunoscute ȋn lume drept Linia Stalin. Cazematele au fost construite ȋn mare secret, au fost nimicite satele din zonǎ și pǎdurile ce ȋncurcau muncitorii și viitoarele linii de tragere. Munca n-a fost ȋntreruptǎ nici atunci cȃnd foametea ucidea milioane de oameni ȋn Ucraina. Mitraliere Maxim model 1910, renumite pentru fiabilitate, au fost concepute sǎ țeasǎ o perdea de foc ȋmpotriva ipoteticilor asaltatori. Cadența armei putea sǎ ajungǎ la 600 de lovituri pe minut, fiecare cartuș avȃnd o masǎ de 24,3 grame. Nu existau economii la capitolul calitate, gloanțele de același tip fiind ȋncǎ produse pentru forțele militare ruse. Nu erau uitate nici tunurile necesare tirului din cazemate sau din pozițiile intermediare. Astfel, piesa de calibrul 76,2 mm model 1927 putea sǎ lanseze proiectile cu o masǎ de 6,2 kg cu o cadențǎ de 10 – 12 lovituri pe minut.
Agresivitatea marelui vecin estic a obligat Finlanda din 1932 sǎ treacǎ la edificarea sistemului defensiv cunoscut sub numele de Linia Mannerheim. Calitatea cazematelor a impresionat partea sovieticǎ și a fost nevoie de artilerie de mare calibru și de tancuri grele pentru a sparge apǎrarea unei țǎri lipsite de importante resurse umane și materiale.
Belgia a ȋnceput sǎ construiascǎ fortul Eben-Emael pe o suprafațǎ de 0,75 kmp ȋn 1932 pentru a face fațǎ puternicului și agresivului vecin de la est.
Nici italienii nu se simțeau protejați suficient dinspre Alpi și au ȋnceput munca la Zidul alpin ȋn 1931. Cele mai bune materiale sub formǎ de oțel și ciment erau ȋngropate ȋn secret ȋn timp ce oamenii nu aveau locuri de muncǎ sau cele necesare unei case. Nici astǎzi așezǎrile italiene nu au construcții cu structurǎ de rezistențǎ din beton armat și nu pot face fațǎ seismelor de magnitudine medie. Cazematele mai ȋnsemnau ceva: aveau nevoie de arme speciale pentru a asigura o putere de foc superioarǎ valurilor de atacanți. Mitraliere Breda M1930 au fost livrate trupelor de fortificații și aveau o cadențǎ de 450 – 500 de cartușe pe minut, cea practicǎ fiind de 150.
Nici militarii germani nu neglijau fortificațiile. O linie defensivǎ era proiectatǎ ȋncepȃnd din 1932 spre Polonia. Se impunea de urgențǎ protejarea Berlinului, dar luptele politice au amȃnat punerea ȋn practicǎ a ideilor pȃnǎ ȋn 1935. Linia Festungsfront Oder-Warthe-Bogen a fost deosebit de elaboratǎ, dar a rǎmas incompletǎ ȋn urma evoluțiilor rǎzboiului mondial, resursele fiind dirijate spre alte domenii militare.
Fortificațiile ridicate ȋncepȃnd din vremuri de crizǎ au avut un rol important ȋn desfǎșurarea conflagrației mondiale, atacatorii nereușind sǎ nimiceascǎ adǎposturile decȃt prin folosirea unor mari cantitǎți de explozibil sau prin ocolirea unor centre de rezistențǎ. Numai loviturile directe cu proiectile puternice neutralizau o operǎ de artǎ militarǎ.
Criza rǎmȃnea pentru oamenii de rȃnd și politicienii ȋși vedeau de planurile lor ce aveau legǎturǎ cu pregǎtirea marelui rǎzboi. Chiar dacǎ economiile nu și-au revenit complet dupǎ recesiune, construcțiile de fortificații au continuat ȋn interiorul granițelor marilor puteri. Nu era ceva prea plǎcut și numai ofensiva este cea care aduce glorie din belșug. Resursele au fost dirijate spre mașinile cu potențial strategic și așa se explicǎ lǎsarea cazematelor necompletate și scoaterea din producție a armelor necesare spațiilor ȋnchise. Numai utopiile guverneazǎ lumea.
Obsesia pentru cazemate s-a menținut și dupǎ a doua conflagrație mondialǎ, fortificațiile fiind realizate la o scarǎ fǎrǎ precedent. Albania a bǎtut orice record și așa se explicǎ nivelul de trai deosebit de scǎzut din perioada comunistǎ. Au fost realizate peste 700.000 de cazemate, costul fiind de douǎ ori mai mare ȋn raport cu Linia Maginot. Numai 20 de mici construcții defensive echivalau cu un kilometru de drum.
Criza economicǎ ȋnceputǎ ȋn 1929 (sau 1928 dupǎ unele interpretǎri) coincide cu o maladivǎ pasiune pentru ȋnarmarea cu noile cetǎți din beton armat și oțel de cea mai bunǎ calitate. Nivelul de trai al oamenilor nu conta. Ideea era sǎ piarǎ poporul, dar teoria politicǎ a partidului aflat la putere sǎ supraviețuiascǎ.
