Blazonul familiei Cuza (foto: Muzeul Municipiului București)

Blazonul familiei Cuza s-a identificat cu cel al țării, după Unirea Principatelor

Familie princiară română și una din cele mai însemnate din Moldova. Din această familie a făcut parte domnitorul Principatelor Unite Române, Alexandru Ioan Cuza, fiul ispravnicului Ioan Cuza și al Sultanei Cozadini, cu origini fanariote. S-a născut la Bârlad, în județul Vaslui (pe atunci ţinutul Tutova), la 20 martie 1820.

A primit o educație europeană, iar în 1844 s-a căsătorit cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti și a Ecaterinei, care se înrudea cu neamul boierilor Sturdza, al Balșilor și al Cantacuzinilor. Elena Rosetti nu a putut avea copii, însă i-a crescut pe cei doi fii ai soțului său, Alexandru Cuza (1863 -1890) și Dimitrie Cuza (1864-1888), pe care i-a avut domnitorul cu Elena Maria Catargiu-Obrenović, scrie Muzeul Curtea Veche, pe pagina de Facebook a instituției.

A fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 și al Țării Românești la 24 ianuarie 1859. Prin legile și reformele inițiate a fost artizanul statului român modern: Reforma fiscală 1861, Legea secularizării averilor mănăstirești în 1863, Legea rurală din 1864, Legea contabilității, Legea consiliilor județene, Codul Penal și Legea Instrucțiunii Publice, Crearea Consiliului de Stat. A înființat prima universitate din țară la Iași în 1860, apoi cea din București în 1864. A creat armata națională prin contopirea forțelor militare din cele două Principate și a înființat Statul Major General.

Nu a existat domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară din țară în care Alexandru Ioan Cuza să nu fi adus îmbunătățiri și înnoiri organizatorice, pe baza noilor cerințe ale epocii moderne. Emblematic pentru familia Cuza este Palatul de la Ruginoasa, construit de familia Sturdza 1800-1804, în stil neogotic. A fost cumpărat de domnitor în anul 1862, împreună cu domeniul, de la familia Sturdza.

După Unirea Principatelor Române, blazonul familiei Cuza s-a identificat cu cel al țării. Stema țării a fost reprezentată din punct de vedere al scutului în trei variante: 1) plasarea armelor Moldovei și ale Țării Românești în două scuturi acolate; 2) cuprinderea acvilei cruciate și a capului de bour într-un singur scut despicat; 3) împărțirea scutului în patru cartiere, 1 și 4 fiind rezervate stemei Munteniei, 2 și 3 herbului Moldovei, iar peste tot armele familiei Cuza.

Foto: Muzeul Municipiului București
Foto: Muzeul Municipiului București

Stema României, model 1863, o găsim imprimată pe un serviciu de masă al familiei Cuza din porțelan de Sevres și are următoarea componență: scut sfertuit, în cartierele 1 și 4, pe azur, o acvilă cu zborul coborât, ţinând în cioc o cruce și încoronată, ținând în gheare însemnele puterii, spada și sceptrul, ambele de aur; în cartierele 2 și 3, pe roșu, un cap de bour negru cu stea de aur între coarne. Peste tot, un ecuson tripartit: albastru, aur, roșu (stema familiei Cuza) și o eșarfă cu deviza TOȚI ÎN UNU. Scutul este timbrat cu o coroană închisă și susținut de doi delfini verzi afrontați. Este plasat sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, brodat cu ciucuri de aur și prins într-o coroană de aur încheiată cu un glob crucifer.

Mai multe pentru tine...