Premizele unei erezii: Începutul Primăverii la Praga

Anul 1968 este caracterizat de imaginea unui puternic recul în plan ideologic şi cultural, atât pentru democraţie cât şi pentru comunism. În SUA au loc două asasinate importante, ale lui Martin Luther King şi al președintelui J. F. Kennedy, figuri emblematice pentru schimbarea paradigmei de gândire conservatoare, iar în Europa de Est Primăvara de la Praga rezultă din îmbinarea unor serii de mecanisme, precum cele ale dominoului, care au determinat remodelarea politicii interne şi  atitudinea faţă de Kremlin. Una dintre aceste peise este personalitatea lui Alexander Dubcek şi emanaţia sa, Primăvara de la Praga.

“You removed Stalin and Khrushchev, and tomorrow you'll get rid of Brezhnev. The Czechs would be better off doing business with the West than with the Soviet Union. The Soviet people have us by the neck. It would be better if the Germans had destroyed half of Prague than for you to come with your tanks into the capital of Czechoslovakia. You Communists are worse than the imperialists.”

CSSR Consul-General in Kyiv, Josef Gorak[1].

Cât de mult se înşela Moscova asupra idealului întruchipat de Dubcek, respectiv care au fost resorturile interne ale statului cehoslovac care l-au determinat pe liderul comunist să ia deciziile de democratizare?

Răspunsul la cele două întrebări nu este unul simplu, deoarece exista un curent de gândire mai mult sau mai puţin evident în cercurile politice ruseşti, în care se dorea o destructurare a principiilor staliniste, care încă mai bântuiau mentalitatea politicienilor. Să nu uităm, de asemenea, că diferenţa dintre Europa la finalul celui de-al doilea război mondial şi Europa postbelică a anilor 1966-1968 relevă o cu totul altă existenţă culturală a comuniştilor şi a persoanelor comunizate. Sunt oameni educaţi: profesori, scriitori, care au înlocuit imaginea semi-doctului sau a scriitorului proletcultist format în plină era a propagandei,   capabili să gândească în afara paradigmei şi să interpreteze logica leninist marxistă în contextul unei evoluţii politice[2].  Un rol în deschiderea acestor voci, în societatea rusească şi statele satelit, printre care se afla şi Dubcek, îi aparţine lui Nichita Hruşciov între 1953-1964.  Momentul considerat decisiv în privinţa demitizării lui Stalin se observă la data de 10 martie 1953, chiar dacă trecuse o zi de la înmormântarea fostului lider,   primul-ministru Gheorghi Malenkov susţine în plen încetarea utilizării imaginii conducătorului, iar rapoartele referitoare la abuzurile generate de sistemul condus de Stalin încep să iasă la iveală.

În timpul Congresului XX din 14-21 februarie raportul prezentat de Hurşciov va arăta o faţă a lui Stalin pusă între lumini şi umbre, deoarece critica şi elemente pozitive ale conducerii erau puse în balanţă pentru a evita un execes de zel în ambele direcţii. Importanţa Congresului XX este dată de faptul că dezgheţul nu este perceput întocmai ca o liberalizare, ci ca o nouă doctrină care trebuia controlată[3].

URSS-ul se dovedeşte a fi un colos birocratic, care este incapabil să fie reformat, dar odată ce se produc schimbări la nivelul decizional al Kremlinului rezultă contradicţii între realitatea aplicării legii şi legea în sine. Un asemenea caz s-a înregistrat după înlăturarea lui Hurşciov, deoarece modificările de liberalizare a zonei culturale, economice şi a relaţiilor internaţionale au rămas, iar Brejnev reintroducea tehnici neo-staliniste de control asupra statelor satelit. Astfel, reformele încep să dea naştere le gândirea anti-sistemică, la o falsă democratizare, iar principalele consecinţe ale contradicţiilor se vor vedea în august 1968. 

Putem lua drept exemplu gândirea lui Ilya Ehrenburg, care se considera pregătit să iasă din limitele cenzurii pănă la punctul în care să aducă omagii lui Shakespear, Cervantes sau Hemingway. De reţinut este faptul că ideologul realismului socialist susţine că dicuţiile interminabile despre superioritatea unei culturi asupra celeilalte reprezintă un complex de inferioritate[4].Această remarcă este importantă, deoarece memoriile sale sunt publicate în perioada anilor 1962-1963, ceea ce reprezenta o reală libertate de exprimare, dacă cenzura nu reacţiona la asemenea pasaje împotriva culturii sovietice. URSS relevă o deschidere în rândul intelectualilor spre curentele filosofice şi literare occidentale. Încep să fie traduşi Karl Jaspers, Jean Paul-Sartre, ceea ce s-ar putea interpreta ca o abandonare parţială a materialismului dialectic. Istoria se remodelează între vechea gardă, caracterizată de interpretările staliniste şi noua şcoală istoriografică cunoscută prin rebeliunea academică.

Ce putea înţelege Dubcek din toate evenimentele politice şi culturale care se desfăşurau în jurul lui? Argumentul adus de cercetătoarea cehoslovacă Maria Pavlova-Silvanskaya este reprezentativ pentru cercurile intelectuale care l-au influenţat pe viitorul conducător comunist:

Oarecum, la fel de important ca deschiderea ţării a fost faptul că Hruşciov a stabilit drept scop sincronizarea cu Vestul... El era concentrat asupra unui viitor glorios, dar specialiştii au privit cu mai multă atenţie situaţia reală a înapoierii... Ne uitam cum alţii rezolvă probleme la care noi nu găseam răspuns, astfel ne-am concrentat atenţia spre Vest, însă într-un mod în care nu am fi putut face acest lucru, dacă [Hruşciov] nu l-ar fi stabilit ca punct de referinţă(t.n.)[5].

După cum am putut vedea speranţele se manifestau, iar reformele lui Hruşciov, chiar şi într-un stadiu imperfect de aplicare generau o aparentă speranță de mai bine pentru intelectuali. Cu toate acestea, din punct de vedere economic exista o tensiune încă din 1962. În perioada în care Novotny a funcţionat s-a observat existenţa unei adevărate mâini moarte[6]care centraliza întreaga economie a Cehoslovaciei. Reformele erau necesare, mai ales că dinspre Kremlin bătea un asemenea vânt, însă sistemul politic era de o asemenea inerţie, încât, în momentul în care economistul Ota Sik propune descentralizarea, se generează un adevărat val de reproşuri din partea apropiaţilor lui Novotny. Sik conştientiza faptul că centralizarea producea un blocaj între cerere şi ofertă, iar proprietarii de fabrici erau lipsiţi de inițiative economice. Curajul economistului este remarcabil, deoarece propune lansarea spaţiului economic privat, în faţa unui comitet format din politicieni mult prea ortodocşi în aplicarea principiilor Kremlinului.

Contradicţiile centralismului vor determina lupte pentru putere în interior partidului, așa cum evocă în memorii Zdenek Mlynar. Acesta din urmă făcea parte din tabăra reformatoare şi a jucat un rol important în perioada Primăverii de la Praga, datorită experienţei sale legislative şi a deschiderii  spre conceptul decomunism cu faţă umană[7]. Se considera necesară impunerea a doi piloni esenţiali: deciziile economice trebuiau să rezulte în urma unor analize oferite de tehnocraţi, respectiv societăţii îi trebuia redată vocea pentru a exprima ceea ce îi lipseşte sau ceea ce trebuia schimbat. Grupul reformator era conştient de anumite limite, datorită implicării ideologice şi a inadecvării experienţei la funcţia asumată. Toate simptomele de cădere a Cehoslovaciei păreau să rezulte dintr-un execes de zel şi un puternic factor diletant al comuniştilor semi-docţi.  Zdenek Mlynar  vedea că socialismul şi democraţia nu sunt contradictorii, astfel orice comunicare între cele două sisteme devenea necesară, acestea având trăsătura complementarităţii. Democraţia transpusă în socialism aduce beneficiul reprezentării individului dincolo de clase, oferindu-i posibilitatea de a deveni un actor real în plan politic prin calitatea sa de cetăţean[8]. 

Nivelul de înţelegere pe care Mlynar şi grupul reformator îl arată nu este împărtăşit de Novotny, iar din acest motiv politica de control înăsprită nu vine să calmeze spiritele, ci le încinge, deoarece generează reacţii şi în afara cercurilor economice de decizie. Din punct de vedere cultural, Uniunea Scriitorilor este prima care reacţioneză, în iunie 1967, prin atacuri virulente la adresa cenzurii impuse de Novotny. Principalul organ de presă utilizat este Literani Lysti(Frunze Literare), însă acesta este rapid suprimat, iar o mare parte dintre semnatarii articolelor îşi vor pierde statutul de membru în uniune.  Criza societăţii nu trebuia tratată superficial, deoarece a implementa măsuri punitive împotriva unor scriitori nu rezolva problema de fond: nemulţumirea cetăţenilor în faţa privaţiunilor de orice fel.  Tot din 1967 încep să aibă loc prosteste ale studenţilor care doreau reforme ale sistemului educaţional şi politic. Modul lor de a prostesta a fost unul paşnic, dar intervenţia brutală a organelor de ordine a preconfigurat o primă formă a primăverii[9].

Novotny este încolţit de întreaga societate şi acuzat de tabăra reformatoare, care-l sprijinea pe Dubcek, de încapacitate de gestiune.  Pe acest fundal de tensiuni escladează şi comuniştii slovaci, care acuză Comitetul Central de la Praga de centralism prin înglobarea mai mult a comuniştilor cehi, ceea ce duce la lipsă de reprezentativitate[10]. Dubcek, fiind născut în Slovacia, va profita de situaţie pentru a reorganiza un grup de aşa-zişi liberalicu scopul creării de presiuni în sensul federalizării. Evenimentele desfăşurate între octombrie şi decembrie 1967 îl vor determina pe Leonid Brejnev să facă o vizită oficială omologului său cehoslovac.  Brejnev se arată tranşant, deoarece refuză să se implice în criza internă a statului, temându-se ca nu cumva eventuala sa intervenţie să aducă un as în mâneca Biroului Politic de la Kremlin, faţă de care ducea o luptă de impunere a noului statut. Atitudea liderului sovietic nu este una întâmplătoare, deoarece Moscova vedea în Dubcek un lider mult mai raţional şi mai competent în a gestiona criza, astfel, în urma a numeroase întruniri a comitetului central,   Novotny este obligat să cedeze funcţia de Secretar General adversarului său slovac în 5 ianuarie 1968, iar  funcţia de preşedinte urma să fie exercitată pănă la data de 30 martie, când va fi preluată de Ludvik Svoboda[11].  

[1]"Note from P. Shelest to CPSU Central Committee, " February 28, 1968, History and Public Policy Program Digital Archive, TsDAHOU, F. 1, Op. 25, Spr. 27, L. 1, original in Russian.http://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/112160 A note from P. Shelest to the CC CSPU  regarding a suspicious incident relating to Czechoslovak unrest.

[2]Robert D. English, Russia and the Idea of the West, Columbia University Press, New York, 2000, p. 81.

[3]Conducrea declanşare dezgheţul şi, în special, eu, în mod conştient. în cadrul acelui colectiv. Şi, în mod conştient, noi ne temeam de acest dezgheţ pentru că, în urma sa, deşi revărsarea apelor încă nu se produsese, ne-ar fi fost greu să facem faţă în caz de inundaţii. De aceea, noi ne-am străduit să ţinem acest dezgheţ sub control. Dan Cătănuş, Vasile Buga (coorodonatori), Putere şi societate, Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, INST, Bucureşti, 2006, vezi Aleksandr Stîkalin,   Raportul „secret” al lui Hruşciov şi culisele elaborării sale, p. 31.

[4]Ilya Ehrenburg, Memoirs: 1921–1941, Cleveland: World Publishing, 1963, p. 26.

[5]In one sense, just as important as the opening of the country was that Khrushchev set the goal of catching up with the West. . . . He was focused on our radiant future, but specialists now turned more attention to the other side, our current backwardness. . . . We looked at how others were solving problems that we couldn’t, and we focused on the West in a way that we would not have done if [Khrushchev] hadn’t made it our reference point.Robert D. English, op. cit, p. 94.

[6]   Maria Dowling, Czechoslovakia, co-published in the University of United States of America by Oxford University Press, 2002, p.103.

[7]  Philip Thody, Europe sine 1945, Routlege,   London and New York,   2000, p. 49.

[8]Zdenek Mlynar, Conversations with Gorbachev , Translated by George Shriver, Columbia University Press, New York, 2002,   p.58.

[9]Maria Dowling, Czechoslovakia, co-published in the University of United States of America by Oxford University Press, 2002, p. 105-106.  

[10]Report on the Trip by a Delegation of Soviet Workers to the CSSR, " June 04, 1968, History and Public Policy Program Digital Archive, TsDAHOU, F. 1, Op. 25, Spr. 28, Ll. 180-189. http://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/113088   V. Shcherbyts'kyi reports to P. Shelest on events and observations from a USSR workers' delegation traveling in the CSSR.  Documentul este important deoarece redă starea de încleştare în cele două faţete comuniste. Slovacii sunt prezentaţi ca novici şi reformatori, iar cehii lui Novtny îşi menţin poziţia fidelă liniei centralizatoare.

[11]Karen Dawisha, The Kremlin and the Prague Spring, University of California Press,   Berkeley, Los Angeles, London, 1984, p. 16-18.  

***[lucrarea a fost susţinută în cadrul Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice ASID]