16 februarie 1968. Controversele ultimei reorganizări administrativ-teritoriale
„Am primit ordin de sus, de la judeţ.“ Această expresie fără ascunzişuri lingvistice descrie exact felul în care românii s-au raportat, fie că au trăit în comunism sau capitalism, la structura în care a fost împărţită ţara timp de 45 de ani. adevarul.ro vă arată cum s-a făcut, la 16 februarie 1968, reorganizarea administrativ-teritorială a României şi ce presupune noul proiect, aflat astăzi pe masa Guvernului.
16 februarie 1968. Marea Adunare Naţională adoptă „Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România“, rămasă în vigoare, chiar dacă modificată de amendamente, până astăzi. Legea nr. 2/1968 a cunoscut aproximativ 200 de modificări, aproape toate după 1989. Reforma comunistă modifica precedentul mod de organizare ce avea ca sursă de inspiraţie unităţile administrativ-teritoriale existente pe teritoriul URSS:regiuni şi raioane. În urma revenirii la organizarea tradiţională, România cuprindea 39 de judeţe, 2.706 comune, 47 de municipii şi 189 oraşe.
Distanţarea de URSS
„Reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 se înscrie şi în logica distanţării de Uniunea Sovietică, servind totodată scopurilor naţionaliste ale regimului de la Bucureşti. Însă dincolo de aceste considerente, putem identifica un substrat politic, şi anume înlocuirea celor numiţi în funcţii în timpul perioadei dejiste, aspect definitoriu pentru primii ani ai regimului Ceauşescu“, susţine Florin S. Soare, doctorand al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
„În organizarea judeţelor şi municipiilor s-a ţinut seama de condiţiile economice, social-politice şi geografice existente, de componenta naţională a populaţiei şi legăturile culturale tradiţionale, precum şi de perspectivele de dezvoltare ale diferitelor zone şi localităţi potrivit prevederilor planului cincinal şi propunerilor cu privire la dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării în perioada 1971-1980.“
Propunerile Comisiei Centrale de Partid şi de Stat cu privire la organizarea judeţelor şi municipiilor
Acesta arată, într-un articol postat pe site-ul institutului, că documentul care a stat la baza redefinirii teritoriale, intitulat „Principiile de bază ale îmbunătăţirii organizării administrativ teritoriale a României şi sistematizării localităţilor rurale“, a fost adoptat în cadrul Plenari CC al PCR din 14 ianuarie 1968. Proiectul, având ca principală caracteristică centralizarea puterii, presupunea, printre altele, apropierea conducerii centrale de unităţile administrativ-teritoriale de bază, întărirea comunelor ca unităţi administrative puternice sau stimularea participării maselor la activitatea de stat şi obştească.
„În localităţile în care, alături de români, trăiesc naţiuni conlocuitoare, se va asigura folosirea limbii materne a acestora în administraţia de stat, în şcoli, în instituţii de cultură, deplina posibilitate pentru toţi oamenii muncii de a beneficia de drepturile cetăţeneşti pentru afirmarea nestingherită a personalităţii şi aptitudinilor tuturor cetăţenilor, îndiferent de naţionalitate, în slujba dezvoltării patriei noastre“
Propunerile Comisiei Centrale de Partid şi de Stat cu privire la organizarea judeţelor şi municipiilor
„România fiind singura ţară din fostul bloc sovietic care, după prăbuşirea regimului comunist, nu a cunoscut o reformă administrativă menită să corecteze o serie de disfuncţionalităţi apărute sau să actualizeze anumite realităţi“, arată cercetătorul Florin S. Soare.
16 februarie 2013.Astăzi, clasa politică dezbate un nou proiect de reformă administrativ-teritorială, prin care România urmează să fie divizată în opt regiuni de dezvoltare. Aceasta este una din marile provocări politice ale anului 2013.
În perioada postdecembristă recentă, despre regionalizare s-a vorbit, mai întâi, în 2011, în timpul controversatei guvernări Boc. Atunci proiectul a eşuat din cauza opoziţiei ferme a UDMR, formaţiune ce închega coaliţia de guvernare.
Acum, prin majoritatea covârşitoare pe care o au în Parlament, liderii USL susţin că regionalizarea va deveni realitate în a doua jumătate a acestui an şi că. prin intermediul ei. se va produce o descentralizare reală. Mai exact, între Guvern şi Consiliile Judeţene se va interpune al treilea nivel de guvernare în România – guvernarea regională. Noua formă administrativă vizează fluidizarea procesului birocratic şi posibilitatea directă de a atrage fonduri europene.
Dispar baronii locali?
Regiunea va fi condusă de un preşedinte ales prin vot direct de cetăţeni. Acest lucru nu se va întâmpla însă din 2013 sau 2014, când proiectul ar putea deveni lege. Într-o primă fază, intermediară, preşedintele Consiliului Regional va fi ales de consilierii judeţeni şi locali. Din 2016, când sunt programate viitoarele alegeri locale, preşedintele Regiunii, va fi ales însă prin vot direct de cetăţeni. Până la alegerea directă a preşedintelui Regiunii, actualii şefi de judeţe vor îndeplini funcţia de vicepreşedinţi.
Pentru a nu trezi orgoliile actualilor lideri locali, care nu par a se desprinde uşor de eticheta de „căpitan de judeţ“, proiectul USL de regionalizare nu prevede existenţa unei singure capitale regionale. În schimb, oraşele importante vor purta denumirea de centru economic, centru politico-administrativ, centru universitar şi centru cultural.
Primii paşi pentru regionalizarea ţării constau în modificarea Constituţiei şi punerea în dezbaterea publică a proiectului de regionalizare. Dacă referendumul pentru revizuirea Constituţiei se va finaliza pozitiv, în a doua jumătate a anului se va declanşa procesul regionalizării administrative.
Surse:
