Anul 1946. Amintiri din epoca foametei

Anul 1946 părea să facă uitat război mondial. Oraşele începeau să se cureţe de ruine. Magazinele şi bodegile erau redeschise. Seceta era de domeniul trecutului. Mai rămânea Armata Roşie ca un coşmar, dar ar fi trebuit să se ducă aşa cum dispăruseră în timp şi alte oştiri.

Generalul Constantin Sănătescu era şeful Marelui Stat Major şi avea cea mai mare soldă dintre ofiţeri, dar la 5 februarie 1946 constata că nu putea să-şi cumpere o pereche de ghete cu banii pe o lună. Cartofii erau un lux la 2.000 de lei kilogramul. Ziua de 6 martie a adus marcarea a unui an de la ajungerea la putere a guvernului Petru Groza şi, pentru prima dată în istorie, s-a dat ordin ca 70% din efectivele armatei să participe la manifestaţiile procomuniste. Nu  mergea cu păcălirea autorităţilor, tabelele de prezenţă şi informatorii fiind puşi să asigure amploarea dragostei poporului pentru partid. Atenţia opiniei publice a fost orientată apoi spre procesul mareşalului Antonescu, executat la 1 iunie 1946. Sosirea verii promitea o recoltă bună şi uitarea lipsurilor din iarnă şi primăvară. Ghinion! Seceta a revenit prin căldurile tropicale şi recolta era compromisă încă de la 31 iulie. Generalul a fost obligat să-şi vândă un cal de serviciu şi obiecte personale pentru a face faţă scumpetei. 

Guvernul Groza n-a luat seceta în serios şi a ieşit un fel de genocid prin înfometare. Românii au pierit pe capete de foame, mai exact cei din categoriile cele mai sărace. Era vorba chiar de cei pe care regimul comunist promitea să-i apere de odioşii burghezi şi moşieri. Generalul Sănătescu anticipa o foamete grozavă la iarnă încă din 14 august 1946. Mai observa că guvernul nici nu se sinchiseşte de asta şi nu ia nici o măsură preventivă într-o epocă în care varza ajungea deja la 5.000 lei pentru o bucată. 

Situaţia celor ce primeau un salariu de la stat, inclusiv militarii, a început să devină critică. Solda nu mai ajungea decât pentru o masă zilnică şi un maior şi-a vândut mantaua pentru a cumpăra cartofii de iarnă. Chiar generalul Sănătescu a dat retribuţia pe o lună pentru 250 kg de cartofi, dar nu mai avea fonduri pentru lemnele necesare încălzirii.

Miniştrii au avut grijă să facă o puternică propagandă electorală în vederea câştigării alegerilor din noiembrie 1946, sute de miliarde de lei fiind aruncate pe afişe. Ţara era în mizerie şi dezordine, dar partidul favorit al Moscovei era învingător în piesa de teatru prost regizată. Nenorocirile abia începeau să se vadă şi la Bucureşti. Populaţia ţării era în pragul unui genocid prin înfometare.

Bibliografie minimală

Sănătescu, Constantin, Jurnal, Humanitas, Bucureşti, 1993.