Antropogeneza  Ce teorii avem? jpeg

Antropogeneza. Ce teorii avem?

Preistoria este un domeniu destul de greu de definit. O definiţie implicã existenţa câtorva elemente la care sã ne raportãm, cum ar fi stabilirea trãsãturilor care o diferenţiazã de celelalte epoci istorice sau delimitarea realitãţilor pe care preistoria le presupune. Metodologic, putem dobândi acces la problematica perioadã prin analiza arheologicã, antropologie, etnografie, paleontologie, geologie sau studii asupra resturilor organice.

Conceptual, poate c├ú termenul de preistorie este u┼čor ├«n┼čel├útor, deoarece conota┼úiile cronologice nu sunt mereu valide. La fel, termenul de ÔÇŁprimitivÔÇŁ este ┼či el nepotrivit, av├ónd adesea conota┼úii negative. Cei mai neutri termeni sunt cei de societate arhaic├ú, societate tradi┼úional├ú sau preliterat├ú. De asemenea, preistoria se poate defini prin intermediul culturilor, ├«ntruc├ót putem considera c├ú orice societate posed├ú o cultur├ú, chiar dac├ú timpul pe care ├«l studiem nu ne permite dec├ót s├ú abord├úm latura material├ú, adic├ú resturile organice ┼či anorganice, fenomenele spirituale r├úm├ón├ónd str├úine de noi ├«n mare m├úsur├ú. ┼×i termenul de societate joac├ú un rol important, pentru c├ú este practic principiul de organizare a culturii, re┼úeaua de indivizii ┼či rela┼úiile dintre ei, care se stabilesc ├«n conformitate cu anumite reguli mo┼čtenite ┼či asumate.

Criteriile cronologice sunt cele mai relative, pentru c├ú metodele de datare sunt imprecise comparativ cu cele pentru epocile mai recente. Putem avea erori de mii sau sute de mii de ani. ├Än plus, durata epocilor este foarte mare, ritmul schimb├úrii acceler├óndu-se pe m├úsur├ú ce ne apropiem de timpurile noastre. De fapt, cam 99% din traseul parcurs de umanitate se desf├ú┼čoar├ú ├«n preistorie. Cronologia general├ú este aplicabil├ú doar pentru primele faze ale preistorie, c├ónd exista uniformitate cultural├ú, ulterior diversitatea local├ú ┼či imposibilitatea realiz├úrii unei serii cronologice unice ├«i ├«mpiedic├ú aplicarea. Preistoria nu se limiteaz├ú doar la istorie, ci face parte din ansamblul ┼čtiin┼úelor sociale. Are o individualiatea aparte datorata ansamblului instrumentelor de investiga┼úie ┼či presupune o uzan┼ú├ú ridicat├ú a ipotezelor din cauza absentei surselor scrise. Problemele de cronologie sunt secundare, preistoria concentr├óndu-se ├«n primul r├ónd pe evolu┼úia speciei umane ┼či pe societa┼úile preliterate care au construit culturi conform nevoilor ┼či condi┼úiilor existen┼úiale.

S├ú vedem acum care ar fi principalele teorii ale antropogenezei, adic├ú ale apari┼úiei speciei umane ┼či ale particulariz├úrii sale prin crearea de ansambluri culturale. O bun├ú bucat├ú de vreme concep┼úia sacr├ú a avut rang de teorie ┼čtiin┼úific├ú. Ipoteza biblic├ú folose┼čte concluziile ca argument de autoritate. Antropogonia este legat├ú de cosmogonie, omul av├ónd o evolu┼úie similar├ú universului din care face parte. Divinitatea a intervenit din mai multe motive:singur├útatea, spiritul ludic creator, dorin┼úa de a-┼či extinde manifestarea prin crearea de supu┼či etc. Cum a avut loc geneza este un aspect care variaz├ú. Aceasta se poate s├ú se fi produs prin interven┼úia asupra unui element material deja existent, printr-o ac┼úiune asupra propriului corp, prin sacrificiu, etc. Persist├ú o diferen┼ú├ú ├«ntre miturile societ├ú┼úilor complexe ┼či cele ale societ├ú┼úilor tradi┼úionale, pentru c├ú ├«n vreme ce la primele g├úsim o ierarhie de divinita┼úi care ac┼úioneaz├ú, la celelalte divinitatea este unic├ú ┼či ac┼úioneaz├ú de multe ori cu ajutor uman (str├úmo┼čii). Ca o extindere a mitului genezei, mitul v├órstei de aur trimite la starea primordial├ú a fiintei umane. Acel illo tempore ideal se reg├úse┼čte n Biblie, la Hesiod sau la Lucretius, fiind preluat ┼či de g├óndirea iluminist├ú, care se folose┼čte de ideea timpului paradisiac pentru a identifica neajunsurile societ├ú┼úii moderne. Timpul idilic este personificat prin bunul s├úlbatic, un personaj cu o istorie destul de ├«ndelungat├ú, reprezent├ónd imaginaea uman├ú perfecta. Mitul este mai degraba un instrument de critic├ú social├ú, asemenea utopiilor care se dezvolt├ú din secolul al XVI-lea. De asemenea, acesta a influen┼úat considerabil dezbaterea asupra preistoriei.

charles darwin 01 1 jpg jpeg

Teoriile ┼čtiin┼úifice se dezvolt├ú ├«n secolele XVIII-XX, ca urmare a expansiunii cunoa┼čterii, apari┼úiei a noi domenii ┼či contactelor cu noi culturi. Jean-Baptiste Lamarck, unul dintre fondatorii paleontologiei, elaboreaz├ú teoria catastrofic├ú presupun├ónd perindarea a 32 de catastrofe ├«nso┼úite de o nou├ú genez├ú, cu acumulare de caracteristici genetice. Ajunge la aceast├ú concluzie ├«n urma studiilor asupra fosilelor ├«n succesiunea straturilor geologice, ├«ncerc├ónd s├ú armonizeze noile date furnizate de geologie cu crea┼úionismul. Teoria sa expus├ú ├«n ÔÇŁFilosofia geologic├úÔÇŁ din 1809 este ├«mbog├ú┼úit├ú de Georges Cuvier. Cea mai disputat├ú teorie r├úm├óne cea darwinist├ú, elaborat├ú ca urmare a colect├úrii de date ├«n anii 1833-35 de c├útre Darwin ├«n c├úl├útoria sa cu nava Beagle. Confruntat cu varietatea speciilor de animale, ├«n special cazul sturzilor din Galapagos, Darwin este obligat s├ú accepte c├ú teoria crea┼úionist├ú nu st├ú ├«n picioare. Pe scurt, teoria lui Darwin spune urm├útoarele:speciile evolueaza nu at├ót datorit├ú muta┼úiilor, c├ót datorit├ú adapt├úrii la mediu. Presiunea mediului duce la selec┼úia natural├ú. Meritul lui Darwin este de a pune ├«n eviden┼ú├ú importanta acestui factor extern ┼či a rela┼úiei dintre acesta ┼či specii. Ini┼úial teoria nu se aplica oamenilor, contemporanii find cei care au adus teoria sa ├«n centrul dezbaterilor.

Ipoteza evolu┼úiei graduale a fiintei umane este pus├ú sub semnul ├«ntreb├úrii de studiile genetice care identific├ú mecanismele subtile ale evolu┼úiei. Existenta unei verigi lips├ú este ┼či ea exploatat├ú. Se aduc nuan┼ú├úri teoriei ini┼úiale prin studiile lui Weismann, Dobzhonski, Mayr sau Simpson, neodarwinistii care insist├ú pe rolul muta┼úiilor. Punctul central ├«l constituie preadaptarea genetic├ú (existenta latent├ú a unor schimb├úri) ┼či polimorfismul genetic (men┼úinerea unor muta┼úii defavorabile), care conduc la concluzia c├ú scopul seleciei este de a transmite un set de posibilit├ú┼úi. Evolu┼úia ├«nseamn├ú cre┼čterea cantit├ú┼úii informa┼úionale, idee pus├ú la punct de Vandel, Ruffie sau Zucker-Kandl.

De men┼úionat sunt ┼či alte teorii. Neolamarckismul pretinde ca muta┼úia genetic├ú se datoreaz├ú stimulilor ecologici. Neutralismul lui Kimura sus┼úine c├ú hazardul este mai puternic dec├ót presiunea ecologic├ú. Teoria elaborat├ú de W.W. Howell, ÔÇŁArca lui NoeÔÇŁ, are drept obiectiv identificarea mecanismelor care au dus la apari┼úia umanit├ú┼úii moderne. Astfel, variantele moderne ar fi provenit de la un str├úmo┼č comun de sex feminin pe la 200.000 a.Hr., cu r├úsp├óndire rapid├ú ┼či variabilitate genetic├ú redus├ú. Teoria este extins├ú printr-o alta, cea a ÔÇŁGr├údinii EdenuluiÔÇŁ, care propune existenta a dou├ú ramuri moderne, una ├«nlocuind-o pe cealalt├ú ├«n timpul deplas├úrii sale. Toate aceste ipoteze identific├ú Africa drept locul de origine. ├Än 1949, Weidenreich propune policentrismul, care implic├ú cel pu┼úin un alt centru de genez├ú, ┼či anume China, care are avea o continuitate regional├ú cu Africa datorit├ú leg├úturii dintre Homo erectus ┼či Homo sapiens recens. Transferul genetic ├«ntre cele dou├ú grupuri ar proba apartenen┼úa la aceea┼či specie.