Anticii de la desfrâu la pietate în propaganda cinematografică jpeg

Anticii de la desfrâu la pietate în propaganda cinematografică

Hollywood-ul a ├«nceput s─â cocheteze cu filmul antic ├«nc─â de la ├«nceputul secolului al XX-lea, c├ónd D.W. Griffith, faimos pentru Birth of a Nation (1915), transpune ├«n imagini un subiect biblic:Judith of Bethulia (1913). Influen┼úat de Cabiria (1914), Griffith stabile┼čte etaloane decisive pentru filmul istoric din anii ÔÇÖ20 ├«n materie de imagine, montaj ┼či scene colective.

Roma antic─â este ├«nc─â de la ├«nceput scena frivolit─â┼úii, opulen┼úei, excesului ┼či decaden┼úei, o imagine care o va defini ├«n toat─â istoria cinematografic─â. Crea┼úiile lui Cecil De Mille (The Ten Commandments1923, The King of Kings1927, The Sign of the Cross1932) con┼úin un nucleu puritan foarte clar, ├«ncorporat de du┼čmanii unei Rome imorale. Filmul epic cu con┼úinut religios era un prilej foarte bun pentru etalarea at├ót a unui didacticism moral, c├ót ┼či a unor fantezii orgiastice, de fapt un comentariu la adresa propriei epoci, cea a marii depresiuni, pe care o atribuie ├«n primul r├ónd unei crize spirituale.

Stereotipul romanilor ca opresorii decaden┼úi s-a bucurat de o re├«nflorire ├«n literatur─â ┼či film dup─â cel de-al doilea r─âzboi mondial. S-a p─âstrat o dihotomie deja consacrat─â, ├«ntre cre┼čtinii (sau evreii) virtuo┼či ┼či maleficii romani, care devin, dup─â caz, simboluri pentru nazi┼čti, comuni┼čti sau chiar americani (regimul de cenzur─â anticomunist─â a lui McCarthy).

Imaginile Romei ├«n cinematografia anilor ÔÇÖ50-ÔÇÖ60 surprind de obicei spectacole ├«n aren─â, mar┼čuri ale legiunilor, ├«mp─âra┼úi megalomani, elite represive, fastuozitate extrem─â, cu alte cuvinte un imperialism hiperbolizant, ├«n contrast puternic cu personajele care lupt─â ├«mpotriva acestei ordini. Maleabilitatea simbolic─â a romanilor cinematografici proiecteaz─â asupra antichit─â┼úii un discurs american care subsumeaz─â toate ideologiile unui totalitarism[1]care trebuie nimicit.

Proiec┼úiile Romei imperiale se bazeaz─â ┼či pe cli┼čeele colonialismului, ├«n care publicul se identific─â cu popula┼úiile oprimate ┼či subjugate din imperiu[2]. Func┼úioneaz─â ┼či o paradigm─â lingvistic─â, anume c─â actorii britanici ├«i interpreteaz─â pe romanii cei tiranici, ├«n vreme ce americanii au rolurile oprima┼úilor lupt─âtori pentru libertate, un model care amplific─â imaginea Romei ca simbol al unei lumi vechi ┼či decadente ├«mpotriva c─âreia America a luptat ├«n al doilea r─âzboi mondial ┼či va continua acum, ├«n r─âzboiul rece.

quo vadis 0 0 jpg jpeg

Ecranizare a romanului lui Sienkiewicz, Quo Vadiseste un exemplu care reflect─â foarte bine acest maniheism ideologic. Totalitarismul, ├«ntrupat aici de Nero (Peter Ustinov), poate fi un ecou at├ót al nazismului, pomenindu-se cuv├óntul exterminare ├«n politica sa, dar nu este singura posibilitate. Cruciada anticomunist─â deja ├«┼či luase av├ónt, iar nara┼úiunea filmic─â este ├«n consonan┼ú─â cu retorica r─âzboiului rece ┼či a luptei ├«mpotriva tiraniilor. Cum comunismul era asociat cu ateismul, religiozitatea american─â devine un element important al imaginarului colectiv, ca parte a efortului anticomunist.

Acceptarea credin┼úei de c─âtre Marcus (Robert Taylor) ┼či spiritul s─âu combativ amintesc de idealul soldatului cre┼čtin, simbol al militarismului pacifist promovat de Eisenhower ┼či doctrina p─âcii prin for┼ú─â[3]. Contradic┼úiile personalit─â┼úii lui Marcus ilustreaz─â ┼či o ambiguitate a simbolisticii Romei, care poate reprezenta ┼či eul american. Dincolo de analogia cre┼čtinismului cu triumful militar american, imaginea luxuriant─â a regimului neronian sugereaz─â ┼či consumerismul, boom-ul anilor ÔÇÖ50. 

Exist─â ├«ns─â un aspect ┼či mai problematic ├«n sinonimia America-Roma, invoc├ódu-se cu precau┼úie o analogie a persecu┼úiilor cre┼čtinilor cu politicile HUAC (the House Unamerican Activities Committee), v├ón─âtoarea anticomunsit─â care i-a vizat ┼či pe numero┼či arti┼čti, trecu┼úi pe lista neagr─â. Portretizarea suicidului lui Petronius evoc─â cel mai bine corelarea cu activit─â┼úile care afectau libertatea de exprimare. Astfel, dincolo de retorica r─âzboiului rece, moartea lui Petronius jele┼čte represiunea pe care o sufer─â creativitatea din industria cinematografic─â, cerut─â de vigilen┼úa anticomunist─â[4].

ben hur 0 jpg jpeg

Ben-Hur, produc┼úia premiat─â cu 11 Oscaruri, ecranizare a romanului lui Lew Wallace, se ├«nscrie ┼či ea pe o linie similar─â de con┼úinut politic. Se utilizeaz─â retorica ┼či ideologia r─âzboiului rece privind condamnarea tiraniei. Ba mai mult, ├«n filmele biblice, SUA preia sacralitatea ┼ó─ârii Sfinte ┼či permisiunea divin─â de a conduce luptele pentru libertate[5]. Nu este greu s─â vedem hitlerismul ├«n imaginea Romei, Messala (Stephen Boyd) devenind un simbol al rasismului, toate remarcile sale la adresa evreilor av├ónd un ecou contemporan destul de evident.

Autoritarismul roman nu scap─â ├«ns─â de conota┼úiile mccarthyste. Detalii precum solicitarea lui Messala ca Judah (Charlton Heston) s─â dezv─âluie numele r─âscula┼úilor din Iudeea au ecou ├«n autoritarismul american ┼či tacticile de supraveghere.

Per ansamblu, ideea puterii romane este tratat─â ├«ntr-o manier─â mai complex─â dec├ót ├«n produc┼úiile precedente, prin intermediul unor figuri grave precum Arrius, Pilat sau Sextus, o problem─â central─â reprezent├ónd-o provocarea de a echilibra controlul absolut asupra imperiului (simbolizat de Messala) ┼či integritatea principiilor sale (simbolizat de Ben-Hur). Firea mai pragmatic─â a lui Pilat atrage aten┼úia asupra necesit─â┼úii ra┼úionaliz─ârii puterii, o aluzie cinematografic─â la ideea c─â puterea corupe, deci o avertizare discret─â la adresa ambi┼úiilor Americii.

Ben-Hur sugereaz─â totodat─â ┼či anumite aspecte legate de situa┼úia din Orientul Mijlociu, dac─â ne g├óndim la prietenia care se dezvolt─â ├«ntre Ben-Hur ┼či ┼čeicul Ilderim[6]. G├óndindu-ne la problemele din regiune, ├«n contextul crizei Suezului din 1956 ┼či a politicii lui Nasser care ├«l transform─â ├«n erou al pan-arabismului, ideea cooper─ârii dintre un evreu ┼či un arab pare o pledoarie pentru pacea din Orient. Portretizarea pozitiv─â a ┼čeicului, care ├«l ├«ndeamn─â pe Judah s─â r─âm├ón─â fidel credin┼úei care le va salva popoarele,   sugereaz─â o abordare optimist─â a situa┼úiei din regiune.

spartacus 1960 r0 front cover 65600 jpg jpeg

Poate c─â cel mai elocvent ┼či complex exemplu ce reflect─â rela┼úiile dintre context politic, cinematografie ┼či instumentalizarea trecutului roman ├«l reprezint─â Spartacus, ecranizare a romanului lui Howard Fast, dar ├«ndep─ârtat ├«n simbolistic─â de dolean┼úele autorului. Este de men┼úionat mai ├«nt├ói c─â personajul, deja cu o bogat─â tradi┼úie ├«n receptarea european─â, fusese deja absorbit de ideologia marxist─â drept avatarul rezisten┼úei ├«mpotriva exploat─ârii capitaliste.

Howard Fast, trecut pe Lista Neagr─â ┼či ├«ncarcerat din pricina orient─ârii sale comuniste ┼či refuzului de a dezv─âlui numele sus┼úin─âtorilor unei organiza┼úii spaniole de st├ónga, avea cuno┼čtin┼ú─â de aceste evenimente ┼či la r├óndul s─âu decide s─â-l transforme pe Spartacus ├«n campionul revolta┼úilor ├«mpotriva sistemului. Celalalte scrieri ale sale, precum Citizen Tom Paine, Freedom Roadsau The American, au aceea┼či ├«nc─ârc─âtur─â politic─â. Autorul este convins c─â literatura ca ac┼úiune politic─â este necesar─â pentru a ├«nl─âtura tirania american─â, pentru c─â statul a devenit unul poli┼úienesc[7].

Pentru Fast, Roma este imaginea Americii, caracterizat─â de avari┼úie, decaden┼ú─â, opresiune ┼či exploatarea nevoia┼čilor;o imagine a capitalismului extrem. Sinonimia dintre Roma ┼či America este realizat─â ┼či prin ideea c─â ├«n ambele cazuri valorile republicane (modera┼úia, h─ârnicia, frugalitatea) s-au pierdut ├«n favoarea dependen┼úei de sclavagism. Ca o contrapondere apare imaginea utopic─â a comunit─â┼úii de sclavi, care l-a atras ├«n mod deosebit ┼či pe produc─âtorul ┼či actorul principal Kirk Douglas, care ├«l angajeaz─â pe scenaristul Dalton Trumbo, la r├óndul s─âu aflat pe Lista Neagr─â. Pentru Douglas ├«ns─â, istoria sclavagismului ┼či cea a iudaismului erau str├óns legate.

Filmul Spartacuseste rezultatul fragilului compromis ├«ntre viziunile celor implica┼úi ├«n crearea sa ┼či a modific─ârilor operate de Universal Studios. Drept urmare, se accentueaz─â mai mult moralitatea ┼či compasiunea personajului, ac┼úiunile militare concrete trec├ónd ├«n plan secund. Marxismul militant al romanului este diluat, generaliz├óndu-se ├«n tema mai larg─â a luptei pentru libertate, astfel ca ┼či conservatorii s─â ├«l perceap─â ca pe ├«nc─â o configura┼úie cinematografic─â a valorilor democratice americane[8]. Din lider comunist, Spartacus ajunge mai mult un lider spiritual.

De remarcat este c─â imaginea Romei se modific─â pu┼úin fa┼ú─â de celelalte filme, ├«n sensul c─â sistemul nu mai con┼úine germenii apriorici ai distrugerii, ci este m─âcinat de ambi┼úia politic─â a c├ótorva personaje precum Crassus sau Gracchus, figuri complexe situate ├«ntre idealism ┼či pragmatism, care ├«┼či g─âsesc o analogie ├«n dezbaterile contemporane dintre liberali ┼či conservatori. Contrast├ónd puternic cu aceste jocuri complicate este fr─â┼úia sclavilor, c─âreia ├«i lipse┼čte gloria militar─â ├«n film ┼či devine un manifest al pacifismului. Observ─âm c─â nu sunt exploatate deloc conflictele interne ├«n grupul sclavilor, ceea ce se traduce prin dihotomia auster─â ├«ntre discordia statal─â ┼či naturale┼úea, puritatea, dragostea din aceast─â comunitate.

Nuan┼úa cre┼čtin─â nu lipse┼čte nici ea ┼či o reg─âsim ├«n empatia ┼či compasiunea sclavilor, ├«n predica lui Spartacus sau ├«n crucificarea asimilat─â imaginii de martir. Mesajul este unul relativ simplu:├«n ciuda superiorit─â┼úii mar┼úiale romane, sclavii au parte de victoria moral─â. Filmul reflect─â, mai mult dec├ót celelalte, idealul solidarit─â┼úii ├«n fa┼úa terorii exercitate de politica anilor McCarthy, ating├ónd apogeul ├«n momentul ├«n care nimeni nu vrea s─â-l dezv─âluie pe adev─âratul Spartacus, aluzie la eroismul arti┼čtilor care au refuzat colaborarea cu HUAC. Ca ┼či ├«n Ben-Hur, ┼či aici se condamn─â tacticile de intimidare ale autorit─â┼úilor.

[1]Malamud, M., Wyke, M., Ancient Rome and Modern America, Oxford, 2009, p. 209.

[2]Ibidem, p. 210.

[3]Cyrino, M.S., Big Screen Rome, Oxford, 2005, p. 30.

[4]Wyke, M., Projecting the Past:Ancient Rome, Cinema, History, New York, 1997, p. 144

[5]Wyke, M., op.cit., p. 23.

[6]Cyrino, M.S., op.cit., p. 86.

[7]Malamud, M., Wyke, M., op.cit., p. 215.

[8]Cyrino, M.S. op.cit., p. 115.