A.G. Tolkacev, un spion de miliarde

De multe ori, KGB și serviciile comuniste au reușit să obțină rapoarte și informări care proveneau de la surse cu acces la sferele politice de decizie de la cel mai înalt nivel. Pe de altă parte, Occidentul nu a dispus, în majoritatea anilor Războiului Rece, de informații despre planurile, intențiile și capabilitățile tehnologice sovietice. Una dintre excepțiile cele mai remarcabile a fost cazul „spionului de miliarde”, A.G. Tolkacev.

A.G. Tolkacev a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai productivi agenți CIA în timpul Războiului Rece, furnizând SUA informații extrem de sensibile din domeniul cercetării și dezvoltării radarelor care echipau sau urmau să echipeze avioanele de luptă sovietice și ale radarelor de cercetare aeriană, pe care niciun alt spion occidental nu a reușit să le obțină vreodată. Motivat de ură și răzbunare împotriva regimului comunist al URSS, agentul a transmis mii de pagini din documente secrete din cadrul instituției în care își desfășura activitatea, către ofițerii de informații CIA chiar de sub nasul KGB.

Dosarele furnizate au fost așa de voluminoase, încât chiar dacă agentul a fost arestat în 1985, grupul operativ din CIA care analiza informațiile furnizate de acesta a continuat să fie activ până în anul 1990.

Inginerul sovietic a transmis agenților americani documentația despre fabricarea și capabilitățile radarelor care echipau avioanele de vânătoare MiG-23 (Flogger, în codificarea NATO), interceptoarele de mare altitudine MiG-25 Foxbat, noul interceptor MiG-31 Foxhound, dar și despre noile avioane multirol MiG-29 Fulcrum și Suhoi Su-27 Flanker, dotate cu echipamente electronice de ultimă generație și despre care nu se știa aproape nimic în Occident.

În particular, Tolkacev a compromis mai multe versiuni ale radarelor Saphir, care echipau MiG-23, și Zaslon, care erau în dotarea noului MiG-31.

Totodată, Tolkacev a furnizat CIA detalii despre capabilitățile și echipamentele viitoarei generații de avioane sovietice înainte ca ele să intre în dotarea armatei sovietice. Astfel, chiar dacă activitatea de spionaj a fost stopată, sovieticii tot au avut nevoie între opt și zece ani pentru a modifica sau înlocui echipamentele și sistemele de armament compromise de inginerul sovietic.

Agentul a avertizat pentru prima dată SUA de intenția URSS de a fabrica un nou avion de avertizare și control aerian aeropurtat (AWACS), lucru care va fi confirmat de sateliții de recunoaștere americani, și care urma să fie echipat cu un radar aerian de detectare, încadrare și lovire a țintelor terestre și aeriene care evoluau la înălțimi mici, cântărind 20 de tone, instalat pe o platformă de zbor Iliușin IL-76.

Grație informațiilor tehnico-tactice primite, SUA au concluzionat corect că radarul aeropurtat sovietic putea detecta ținte care evoluau la înălțimi de până la 300 m, deci cu mult deasupra plafonului de zbor al rachetelor Tomahawk (17-20 m) și al bombardierelor strategice B-1B (260-270 m)!

Prin confirmarea vulnerabilităților sistemului de apărare antiaeriană al URSS și transmiterea limitărilor și capabilităților radarelor de la bordul avioanelor sovietice, informațiile inginerului Tolkacev au furnizat SUA și NATO cheia câștigării unui eventual război aerian cu aviația sovietică timp de mai mulți ani.

În plus, SUA aveau dovada incontestabilă că URSS nu putea detecta și stopa valurile de rachete de croazieră Tomahawk să lovească cu precizie sute de obiective importante ale URSS – militare, politice și economice.

În final, cazul lui Adolf Grigorievici Tolkacev este reprezentativ pentru CIA datorită abilității ofițerilor din cadrul stației sale din Moscova de a desfășura în mod regulat, timp de șase ani, 21 de întâlniri personale cu un agent într-un oraș în care toți angajații ambasadelor occidentale erau supuși unei supravegheri totale din partea omnipotentului KGB.

Deși a avut un start anevoios și s-a lovit de imense greutăți operaționale, cazul s-a dovedit în final ca fiind una dintre cele mai reușite penetrări ale sistemului sovietic, într-un domeniu de interes enorm pentru Occident și într-un context geopolitic extrem de încordat.

Află cum a ajuns omenirea la un pas de conflict nuclear în numărul 52 al revistei Historia Special (revista:special/52), disponibil în format digital pe paydemic.com.