Adevăr și ficțiune în filmul Podul Spionilor
Unul dintre cele mai apreciate filme ale anului 2015, Podul spionilor, a readus în atenția publicului o întâmplare din timpul Războiului Rece: negocierea unui schimb de spioni între Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Filmul lui Steven Spielberg este inspirat dintr-o întâmplare adevărată, dar – așa cum se întâmplă deseori la Hollywood – istoria transpusă pe film nu este aceeași cu realitatea. Să vedem, așadar, ce este adevăr și ce este ficțiune în Podul spionilor.
Podul spionilor pornește de la un incident care a avut în 1960, când un american – pilot al unui avion de spionaj – a fost capturat de sovietici. Filmul spune povestea avocatului James B. Donovan (foto), însărcinat cu negocierea eliberării pilotului în schimbul unui spion sovietic prins de americani.
Numele filmului trimite la Podul Glienicke, dintre Berlin și Potsdam, unde a avut loc schimbul. Apreciat de critici, filmul se îndepărtează totuși de la povestea adevărată.
În primul rând, cronologia faptelor nu este expusă foarte clar în film. Procesul spionului sovietic Rudolf Abel a avut loc în 1957, iar negocierile pentru schimbul de spioni care devin subiectul principal al filmului au avut loc cinci ani mai târziu, în 1962.
Filmul surprinde momentul ridicării Zidului Berlinului (1961) – dar circumstanțele în care personajul Frederic Pryor (un student american) este arestat în Berlinul de Est nu sunt conforme cu realitatea. În film, Pryor trece cu ușurință din Berlinul de Vest în Berlinul de Est chiar în zilele ridicării Zidului, ceea ce nu ar fi fost posibil. De asemenea, personajul lui Tom Hanks, Donovan, este martor la scena împușcării unei persoane care încearcă să treacă ilegal Zidul – o trimitere evidentă la cazul lui Peter Fechter, care a avut însă loc la câteva luni după schimbul de spioni.
Apoi, câteva elemente din viața personajului principal al filmului sunt inventate – Donovan nu a fost supus unor violențe precum cele din film (un atentat armat asupra casei sale) și nici nu a fost jefuit în Berlinul de Est.
În fine, în film, Donovan vorbește în privat cu judecătorul care se ocupă de cazul lui Abel și-i sugerează că ar fi mai bine ca acesta să nu fie condamnat la moarte (pentru a putea negocia, în caz de nevoie, un schimb – dacă un spion american ar fi vreodată capturat de sovietici). În realitate, Donovan a făcut această sugestie în timpul procesului, în public.
Apoi, spionul sovietic (de origine britanică) Rudolf Abel a fost activ mai mult în perioada de dinainte și din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când a lucrat cu agenți și operatori de radio în zone ocupate de naziști.
