A venit vacanţa, cu trenul din Franţa!
Şi chiar în Franţa călătorim în cele ce urmează, pe plaja din Villers-sur-Mer, Normandia, prin intermediul acestei clipe de tihnă imortalizate, la 1900, de fotograful Robert Demachy.
E lesne de văzut: la început de secol, eleganţa îşi găsea loc în cotidian chiar şi în momentele de relaxare la plajă: pălării elaborat decorate, rochii lungi, în dungi, costume purtate nonşalant; şi chiar şi-un câine care pare în egală măsură relaxat. Umbrele lungi ale dimineţii se întind pe plaja cu pietriș specifică țărmului de la Marea Nordului. Dincolo de cabinele de plajă miniaturale, frumos aliniate, din fundal, se conturează impresionantele vile ce flanchează țărmul.
FOTO: Getty Images/Colorizare manuală de Lucian Muntean
În a doua fotografie, făcută la un interval de 25 de ani față de precedenta, tot pe plajă în Normandia, dar la Deauville, observăm deja o schimbare de atitudine, o schimbare vestimentară a personajelor. Cei patru stau (şi) mai relaxați și, evident, mai sumar îmbrăcați pentru a se bucura de soare (cel puțin trei dintre ei).
Legenda fotografiei spune, simplu, că soții Pickford au oaspeți la Deauville, în anul 1925. De la stânga la dreapta îi vedem pe: Jack Pickford (născut John Charles Smith; 1896-1933), de origine canadiană, actor, director de film și producător, Erskine Gwynne (1898-1948), scriitor american, publisher la începutul anilor ’20 la Paris, doamna Pickford, adică Marilyn Miller (1898-1936), una dintre cele mai populare staruri de pe Broadway din anii ’20 -’30, dansatoare de top, cântăreață și acriță, şi, alături, doamna Frieda Rossen.
Deauville a devenit un loc intens vizitat de parizieni mai ales după construirea căii ferate din 1860. Veneau aici mai ales cei din înalta societate. Vilele elegante și cazinourile au făcut ca destinația să devină foarte cunoscută și la modă, inclusiv pentru americani. Datorită acestei reputații, mai târziu, începând din 1975, are loc la Deauville un festival de film american, Festival du cinéma américain de Deauville.
Eu am vizitat aceste locuri, Villers-sur-Mer și Deauville, un secol mai târziu, în vara lui 2004, tot în calitate de fotograf. Eleganța s-a păstrat, arhitectura este aceeași, oamenii se bucură de zilele însorite pe plajă, doar costumele sunt şi mai sumare, după cum e moda în zilele noastre.
Tehnica: După imaginile alb-negru am făcut printuri pe hârtie de 180 g/m, apoi a urmat procesul de colorizare manuală în tehnica similară celei de acum un secol, cu pasteluri uscate sub formă de pulbere: PanPastel, Sennelier și Schminke. Pentru a reda cromatica specifică și atmosfera estivală a locului am revăzut fotografiile din arhiva personală, făcute în 2004. Și m-a cuprins așa o poftă de-a pleca încât îmi număr, fără astâmpăr, zilele care mă despart de concediu…
ÎN CĂUTAREA VACANŢELOR PIERDUTE
În cele 130 de pagini ale acestui număr special estival ‒ care poate fi savurat pe îndelete pe platforma Paydemic‒ recreăm o vacanţă infinită prin cele mai atrăgătoare destinaţii ale Europei. Punem în mişcare trenul cel atât de aşteptat şi oprim în staţii numeroase, cât să ne-ajungă pentru toată vara şi o felie din toamnă, cât să ne-ajungă până vara viitoare. Sunteţi gata? Pornim. Să aveţi grijă de pălăriile de paie, să nu faceţi precum nostimul domn Goe.
Opriri obligatorii: Aix-en-Provence. Marsilia. Arles. Satele colorate în mov şi galben şi albastru ale paradisului care e Provence. Ravenna. Murano. Avignon. Strasbourg. Matera. Plovdiv. Sofia. Atena. Basel. Edinburgh. Amsterdam. Saint-Tropez. Grasse. Archachon. Paris, cu ale sale Galerii Lafayette, Turn Eiffel, Catedrala Notre-Dame şi câte şi mai câte, căci, ştiţi de la Hemingway, „Paris est une fête” (Parisul e o sărbătoare).
