Calendar 22 martie: 1965 - Nicolae Ceaușescu a fost ales în funcția de prim-secretar al CC al PCR, la propunerea lui Ion Gh. Maurer

1312 - La cererea regelui Franţei, Filip al IV-lea cel Frumos, Papa Clement al V-lea a desfiinţat Ordinul Templierilor, ale căror bunuri au trecut în stăpânirea regelui.

1809 - Carol al XIII-lea îi succede lui Gustav al IV-lea Adolf la tronul Suediei.

1884 - Premiera, la Teatrul Naţional, a piesei lui Vasile Alecsandri, „Fântâna Blanduziei”, având pe afiş nume mari ale scenei româneşti-Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.

1895 - Auguste şi Louis Lumière au făcut, la Paris, prima demonstraţie a cinematografului, utilizând un film din celuloid.

1912 - Au fost aprobate legea şi statutele pentru înfiinţarea „Societăţii Scriitorilor Români”.

1926 - A început greva generală a muncitorilor de la Reşiţa.

1943 - Premiera filmului „O noapte furtunoasă”, ecranizare a celebrei comedii a lui I. L. Caragiale; din distribuţie făceau parte-Radu Beligan, Alexandru Giugaru, iar regia era semnată de Jean Georgescu.

1945 - S-a format Liga Arabă.

1963 - Formația The Beatles a lansat primul său album, „Please, Please Me”.

1965 - Nicolae Ceaușescu a fost ales în funcţia de prim-secretar al CC al PCR, la propunerea lui Ion Gh. Maurer.

„Alegerea" lui Nicolae Ceauşescu a fost o surpriză pentru cetăţenii României. Într-o funcţie precum aceea de secretar cu Organizatoricul nu te puteai bucura de mediatizare sau popularitate. Surprinşi au fost şi demnitarii de prim eşalon, dar neimplicaţi în aranjamentele succesiunii.

Eşalonul doi de partid l-a privit însă ca presupunere împlinită. Pentru şefii de secţii şi instructorii CC, liderii regionali şi ai organizaţiilor de tineret, de masă şi obşteşti, Ceauşescu era de mult şeful. El îi selectase şi promovase în UTM sau DSPA, de el depindeau trimiterea la şcoli de partid şi avansarea în ierarhie. La moartea lui Vladimir Ilici Lenin, poziţia de secretar cu Organizatoricul îi conferise şi lui Iosif Visarionovici Stalin ascendentul în Politburo.

Privind de jos în sus scara puterii, polcovnicii armatei din subordinea lui Ceauşescu ştiau că, înainte de moarte, bătrânul Dej mai avea sub directă ascultare doar Propaganda, Gospodăria de Partid şi Externele, declară Ştefan Andrei.

„Orice secretar cu Organizatoricul are putere mai mare decât toţi ceilalţi", a comentat Bârlădeanu privilegiul funcţiei. Ceauşescu ştiuse şi să-şi aleagă oameni după măsura lui în posturi de secretari de regiune şi de instructori ai CC. În ultimii ani, focalizat pe politica externă şi strategiile de afirmare a independenţei în relaţiile cu sovieticii şi partenerii din CAER şi Tratatul de la Varşovia, Dej lăsase pe mâna lui Ceauşescu hăţurile partidului.

„Toate erau în mâna lui Ceauşescu, care şi-a ales şi şi-a pus oamenii lui", a remarcat Bârlădeanu. „Nu ştiţi ce autoritate aveau înainte în ţară instructorii veniţi de la CC! Ăştia erau Dumnezei pentru regiuni! Ei, toţi, erau oamenii lui Ceauşescu, aşa că puterea reală în partid o avea Ceauşescu!". ;

Oiţele, în turmă, după măgar

„Trădarea" lui Maurer nu s-a făcut însă din raţiuni personale, ci pe fondul pragmatismului său politic. Maurer avea toată puterea, Ceauşescu nu avea cu ce-l „cumpăra", opinează cunoscătorii relaţiilor din grupul de decizie.
„Mi-am dat seama că se deschide lupta pentru putere", şi-a motivat Maurer decizia. „Mi-am dat seama şi că mai tinerii Drăghici şi Ceauşescu sunt cei care doresc mai tare puterea şi că sunt în stare de multe pentru a o avea. Ceilalţi păreau indiferenţi. Dacă nici unul dintre cei vechi nu avusese nimic de obiectat la votul de împotrivire al celor mai tineri, pentru mine era clar că nu vor putea stăvili-şi poate nici nu vor încerca-manevrele lui Drăghici sau Ceauşescu pentru a ajunge la putere. Din nou m-am gândit la pericolul rusesc şi un asemenea gând trezea imediat ideea că, în niciun caz, Drăghici nu trebuia să ajungă la putere".

Din circuitul noilor aranjamente au fost scoşi Dej şi Apostol. Iar liniştirea celorlalţi s-a făcut prin ultimele mişcări în configuraţia puterii. Pe 19 martie 1965, ziua morţii lui Dej, oficiosul partidului publica noul Consiliu de Miniştri, aprobat, cu o zi înainte, de sesiunea MAN. Premierul şi prim-vicepreşedintele realeşi au fost Maurer, res-pectiv Gheorghe Apostol. Iar vicepreşedinţi, nu mai puţin de opt, poziţionaţi astfel: Emil Bodnăraş, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroş, AlexandruBârlădeanu, Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi şi Petre Blajovici. Spre seară însă, în capul ştirilor radioului şi televiziunii se afla moartea lui Dej. 

Iar între complotişti, faptele s-au petrecut astfel, aşa cum a relatat Apostol: „După moartea lui Dej m-am dus la Comitetul Central şi în biroul lui Ceauşescu erau prezenţi Maurer şi Chivu Stoica. Întreb: «Ce faceţi aici?». Ceauşescu îmi răspunde: «Am hotărât să rezolvăm problema conducerii». «Cum?, zic eu. Voi trei hotărâţi problema conducerii? A fost vorba să ne întâlnim cei şase şi să discutăm problema conducerii». Ceauşescu zice: «Nu mai este timp. Trebuie să vină delegaţii pentru funeraliile lui Dej». (...) Şi am mers la Biroul Politic, acesta fiind convocat de ei. (...)

Maurer a început: «Tovarăşi, consultându-mă cu un grup de tovarăşi mai vechi (...) soluţia pe care o propunem este ca tovarăşul Ceauşescu să fie ales prim-secretar». (...) N-a mai mişcat nimeni. Nu s-a pus la vot cine este pentru, cine este contra, cine se abţine (...) Tăcerea a fost considerată de Maurer drept acord al Biroului Politic la propunerea sa. Apoi am plecat la plenara Comitetului Central, convocată tot de acest grup"...

„Lucrurile au curs după aceea în cascadă", a concluzionat Alexandru Bârlădeanu. „Au fost întâi cei şase din Biroul Politic, după care Biroul Politic în întregul său, cu membrii supleanţi, care au confirmat alegerea. În sfârşit oiţele au mers după măgar: Comitetul Central în unanimitate". Iar în 19-24 iulie 1965, unanim în confirmarea alegerii a fost şi plenul Congresului al IX-lea al PCR. Cel care l-a propus atunci în vârful partidului pe Ceauşescu a fost însuşi nefericitul perdant Gheorghe Apostol.

1995 - Cosmonautul rus Valeri Poliakov a revenit pe Pământ, după ce a stabilit un record de 438 de zile în spaţiu.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 1/1974