Scandal politic la Campionatul Mondial de Fotbal între albanezi și sârbi
Meciul dintre Serbia și Elveția din cadrul Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia a reaprins conflictul istoric dintre albanezi și sârbi.
Condusă cu scorul de 1-0, Elveţia a reuşit să revină în meciul cu Serbia şi să marcheze prin Granit Xhaka, născut în Elveţia din familie kosovară, şi Xherdan Shaqiri, născut în Kosovo. La partida de vineri, Xhaka şi Shaqiri s-au bucurat după ce au marcat imitând prin gesturi vulturul de pe drapelul albanez. "Ei au celebrat succesul cu semnul vulturului negru făcut de cei care cred în pretinsa idee a unei Mari Albanii", a scris cotidianul „Blic” din Serbia. Presa sârbă a denunţat vehement „provocarea ruşinoasă" după golurile lui Xhaka şi Shaqiri.
Marea Albanie se referă la o doctrină naţionalistă vizând regruparea în aceeaşi ţară a tuturor albanezilor din Balcani. FIFA a deschis, sâmbătă, o procedură disciplinară ce-i vizează pe cei doi jucători. În schimb, la Pristina, capitala Kosovo, presa a salutat "o prestaţie extraordinară" a celor doi jucători, vorbind despre "isteria" declanşată de gesturile lui Xhaka şi Shaqiri. Preşedintele Kosovo, Hashim Thaci, i-a felicitat pe cei doi jucători: "Victoria este binemeritată. Mândru de voi! Kosovo vă iubeşte"! Presa elveţiană, în ciuda euforiei victoriei, a criticat gestul celor doi jucători. «Xherdan Shaqiri şi Granit Xhaka au un mare talent. Dar sensibilitatea lor politică şi conştiinţa socială lasă mult de dorit", a scris Neue Zuercher Zeitung (NZZ).
Kosovo, istorie și sânge
Kosovo a reprezentat în ultimele secole ţinta a două tipuri de legitimări: una de tip istoric şi o alta de tip etnic. Fiecare dintre aceste teorii serveşte drept motiv de dispută între cele două popoare principale care locuiesc aici: sârbii şi albanezii.
Argumentele de tip istoric sunt susţinute de partea sârbă, aceasta legitimându-şi supremaţia asupra teritoriului prin mitul bătăliei de la Kosovo. Mitul are la bază înaintarea otomană în Balcani, pe fondul căreia are loc Bătălia de la Kosovopolje din anul 1389. În timpul acesteia şi-a pierdut viaţa însuşi Cneazul Lazăr al Serbiei. Potrivit legendelor, moartea sa se explică prin faptul că acesta a ales calea împărăţiei cereşti în detrimentul celei pământene. Mitul sacrificiului este dublat în acelaşi timp de legenda cavalerului Miloš Obilić, cel care reuşeşte să îl asasineze după bătălie pe sultanul Murad I.
De partea cealaltă a baricadei, se afla ideea originii directe a albanezilor din vechii iliri, popor antic atestat în regiunea de est a Peninsulei Balcanice, încă din perioada Antichităţii.
În ceea ce priveşte etnicitatea, argumentul albanez este reprezentat de existenţa unei majorităţi etnice la nivelul regiunii, actualmente peste 90% din populaţie.
Potrivit părţii sârbe, lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. O mare parte dintre toponimele regiunii îşi au originea în cuvinte sârbeşti sau slave. Însuşi numele regiunii a fost cunoscut în cea mai mare parte a istorie drept „Kosovo” („kos”/„кос”= mierlă în limba sârbă). Alături de această denumire, regăsim şi numele de „Metohija”, de origine greacă, ce desemnează un ţinut cu o puternică tradiţie ortodoxă, explicaţie susţinută şi de numărul mare de centre religioase importante, aflate în patrimoniul U.N.E.S.C.O. Încărcătura religioasă este sporită şi de Patriarhia de la Peć, centru restaurat în 1557 de Marele Vizir Mehmed Sokollu, sârb bosniac la origine, islamizat şi intrat în slujba Imperiului Otoman. Toate aceste lucruri fac din Kosovo un adevărat „Ierusalim” al poporului sârb1.
Numărul etnicilor sârbi ar fi scăzut însă odată cu prigonirea lor de către populaţia musulmană, în urma unor evenimente precum: refugiul sârbilor ce au ţinut partea austriecilor în luptele cu turcii din 1690, desfiinţarea Patriarhiei de la Peć şi mutarea acesteia în Voievodina Habsburgică în 1766, precum şi o serie de o serie de noi exoduri atât în secolul XIX cât şi în perioada celor două războaie mondiale. Referitor la perioada comunistă, cifrele arată că populaţia sârbească a scăzut de la peste 20% în 1948 undeva la 10% în anul 1989.
Un alt aspect deosebit de important pentru structura demografică îl reprezintă sporul natural al albanezilor din regiune. Astfel, Kosovo este singurul stat din Europa ce are un spor natural pozitiv, având totodată şi o populaţie foarte tânără.
Foto (sus): Fotbalistul elvețian de origine albaneză Xherdan Shaqiri
Click aici pentru a citi mai mult despre istoria provinciei Kosovo!
