Războiul lui Kim Jong-un cu „decadenţa occidentală“. Şocul autorităţilor când au descoperit ce fac tinerii nord-coreeni

Regimul comunist din Coreea de Nord a înăsprit recent legislaţia privind influenţa străină din ţările democratice inclusiv de la vecinii din Sud pedepsind cu internarea în lagăre corecţionale sau chiar cu moartea pe cei prinşi cu filme, haine sau folosind jargonul occidental. Regimul a intentat de fapt un război unei mişcări de rezistenţă, relatează adevarul.ro.

Liderul nord-coreean Kim Jong-un a introdus recent o nouă legislaţie împotriva a ceea ce numeşte „gândire reacţionară”. Cei prinşi că distribuie mari cantităţi de media din Coreea de Nord, Japonia sau SUA riscă pedeapsa cu moartea. La fel, cei prinşi urmărind filme sau ascultând muzică străină riscă internarea corecţională pentru 15 ani.

Într-o scrisoare difuzată de presa de stat, liderul nord-coreean a îndemnat Liga Tinerilor să suprime „comportamentul individualist, anti-socialist şi lipsit de gust” al generaţiei tinere din ţările democratice, descriind limbajul, tunsorile şi hainele acestora „otrăvuri periculoase”.

Analiştii sunt de părere că este că este o modalitate prin care Kim Jong-un vrea să oprească informaţii din exterior care ar putea creşte impulsurile de rezistenţă împotriva regimului în condiţiile unei situaţii dificile în ţară, mai ales după ce Coreea de Nord şi-a închis graniţele după izbucnirea pandemiei de COVID-19. Importurile unor produse esenţiale în special din China au fost drastic limitate şi însuşi liderul nord-coreean a recunoscut faptul că populaţia are de înfruntat „cea mai rea situaţie pe care a trebuit să o îndurăm vreodată”. În acelaşi timp, regimul investeşte o bună parte din resurse în programul său nuclear.

Publicaţia sud-coreeană Daily NK a obţinut o copie a noii legislaţii. „Stipulează că dacă e prins un muncitor şeful fabricii e pasibil de pedeapsă iar dacă un copil are un comportament problematic părinţii riscă să fie pedepsiţi. Sistemul de supraveghere reciprocă încurajat de regulă de regim are o reflectare agresivă în această lege”, a declarat redactorul-şef al publicaţiei pentru BBC.

Acesta subliniază că legislaţia are scopul de a „spulbera” orice vise sau fascinaţie a generaţiei tinere în legătură cu viaţa din Coreea de Sud. „Cu alte cuvinte, regimul a ajuns la concluzia că introducerea produselor altor culturi ar putea naşte impulsuri de rezistenţă”, a remarcat el.

Choi Jong-hoon, unul dintre puţinii care a reuşit să fugă în Coreea de Sud în ultimul an a dezvăluit pentru BBC că „cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât mai aspre devin regulile, legile şi pedepsele”. „Psihologic vorbind, când eşti sătul şi te uiţi la un film sud-coreean, o faci pesemne pentru distracţie. Dar când nu ai ce mânca şi te străduieşti să supravieţuieşti, poate creşte în tine nemulţumirea”, a spus el.

Regimul şi-a dat seama de amploarea fenomenului în 2002, când autorităţile de la Phenian au efectuat percheziţii la o universitate şi au descoperit 20.000 de CD-uri. „Şi astea au fost confiscate doar de la o universitate. Vă puteţi închipui câte existau în toată ţara? Guvernul a fost şocat. Atunci au decis să înăsprească pedepsele”, a povestit el.

Kim Geum-hyok, un nord-coreean dintr-o familie înstărită, avea 16 ani în 2009, când a fost prins împrumutând DVD-uri cu filme şi muzică sud-coreeană adusă de tatăl său din China. Tănărul, care între timp a reuşit să fugă în Coreea de Sud, a fost eliberat după ce familia sa a mituit paznicii închisorii.

„Am fost înfricoşat de moarte. Mă gândeam că lumea mea s-a terminat. Voiau să ştie de unde am filmul şi câţi oameni l-au văzut. Nu îl puteam da în vileag pe tatăl meu, că a venit cu aceste DVD-uri din China. Aşa că nu am spus nimic, ci doar: Nu ştiu, daţi-mi drumul”, spune el. Pe atunci pedeapsa pentru asemenea fapte era internarea în tabere de muncă. „Iniţial sentinţa era circa un an în taberele de muncă. Ulterior, pedepsele au fost crescute la peste trei ani. În momentul de faţă, peste 50% din tinerii din aceste lagăre se află acolo pentru că au fost prinşi cu media străine. Dacă cineva se uită la un film de două ore primeşte trei ani de muncă. Este o problemă majoră. Un film este un lux. Trebuie să ai ce mânca înainte măcar să te gândeşti la asta. În vremuri în care e dificil până şi să ai ce pune pe masă, să rămâi fără un membru al familiei din această pricină poate fi devastator”, a spus acesta.