Carul de lupt─â, tancul din Egiptul Antic jpeg

Carul de lupt─â, tancul din Egiptul Antic

Una dintre func╚Ťiile principale pe care le-a ├«ndeplinit carul ├«n antichitate a fost aceea de arm─â de ┼čoc. De┼či destul de lent ┼či greu de manevrat, marele s─âu avantaj era c─â dezorganiza armatele inamice. Solda╚Ťii care ├«l foloseau aveau de obicei la dispozi╚Ťie fie secure, fie suli╚Ťe, fie arcuri cu s─âge╚Ťi. Vehicolul contribuia la men╚Ťinerea unei raze vizuale mai mari datorit─â platformei elevate, ceea ce permitea o eficien╚Ť─â sporit─â a trupelor. De asemenea putea fi un considerat un simbol al puterii celor angaja╚Ťi ├«n lupt─â.

Cum func╚Ťiona arma? ├Än principiu era vorba de unit─â╚Ťi de infanterie plasate pe platforme mobile, precum ┼či de c─âru╚Ťa┼či, pentru ca solda╚Ťii s─â-┼či desf─â┼čoare activitatea lejer. Astfel de reprezent─âri ├«nt├ólnim printre altele la Ur sau pe Stela Vulturilor. Cu excep╚Ťia unor cazuri precum Amenhotep al II-lea, adev─ârat expert ├«n tragerea cu arcul din car, majoritatea aveau pe cineva al─âturi care conducea vehicolul[1]. Imaginile artistice din Egipt ├«nf─â╚Ťi┼čeaz─â uneori r─âzboinici care au fr├óiele ├«ncinse ├«n jurul mijlocului, pentru a nu-l deruta in mi┼čc─âri, dar trebuie s─â fie fost o form─â de lupt─â foarte incomod─â[2].

Pentru protec╚Ťia soldatului care tr─âgea era nevoie de o armur─â care s─â acopere foarte bine, sau de un scut, o idee greu de pus ├«n practic─â ce apare prima dat─â la r─âzboinicii maryannu[3].

Morm├óntul lui Merisamun din vremea Regatului de Mijloc prezint─â ├«n schimb imagini ┼či buc─â╚Ťi de armur─â grea care se pare c─â ar fi remediat problema[4].

O inova╚Ťie adus─â pentru a ├«mbun─ât─â╚Ťi capacit─â╚Ťile de ap─ârare o reg─âsim pe reliefurile lui Ramses al II-lea, care arat─â ├«n cadrul armatelor hitite pe un al treilea personaj, care poart─â scutul. Aceast─â ad─âugire se va dovedi de nepre╚Ťuit, transform├ónd vehicolul de tragere u┼čoar─â ├«ntr-unul u┼čor ├«narmat. Dar treptat, ┼či potrivit reliefurilor neoasiriene, armura se dezvolt─â ajung├ónd s─â acopere chiar ┼či caii sau carul propriu-zis.

├Än conformitate cu sursele de care dispunem, se pare c─â aceast─â arm─â interesant─â se putea folosi ├«n trei moduri diferite, cel pu╚Ťin. Prima tactic─â era atacul frontal, atunci c├ónd vehicolul c├ó┼čtiga ceva vitez─â ┼či putea rupe r├óndurile inamice[5]. Indiferent de tipul de solda╚Ťi, suli╚Ťa┼či sau arca┼či, proiectilele erau eficiente ├«n vederea sl─âbirii armurilor sau dispers─ârii primelor r├ónduri. Apoi, ├«ntr-un fel similar cavalerilor medievali, r─âzboinicii i┼či luau securile sau s─âbiile ┼či ├«ncepeau lupta corp la corp. Intregul proces trebuie s─â fi durat pu╚Ťin, pentru c─â altfel nu ar fi supravie╚Ťuit odat─â ce carul ajungea suficient de aproape de liniile du┼čmane[6].

Din cauza costurilor mari ┼či a nivelului ridicat de profesionalism necesar, rareori carele erau cele care deschideau b─ât─âliile. Punctul slab al carului de lupt─â era partea din spate, unde nu era deloc protejat de proiectile sau de arme cu raz─â scurt─â de ac╚Ťiune. De aceea carele trebuiau p─âzite din spate de infanterie sau cavalerie, dar la o distan╚Ť─â suficient de mare inc├ót s─â nu se amestece liniile.

O a doua tactic─â apare pe reliefurile lui Assurnazirpal al II-lea, este specific epocii bronzului mjlociu ┼či cunoscut─â sub denumirea de ÔÇťlovitura parthic─âÔÇŁ (Parthian shot). Asta ├«nsemna ca aceste arme de ┼čoc s─â ├«nainteze ├«n for╚Ť─â, s─â lanseze proiectilele, dup─â care s─â se ├«ntoarc─â ├«n linie tr─âg├ónd de data aceasta ├«n spate, pentru a-i determina pe solda╚Ťii inamici s─â-┼či p─âr─âseasc─â pozi╚Ťiile de lupt─â ┼či s─â vin─â ├«n urm─ârirea lor. Era o metod─â util─â pentru h─âr╚Ťuirea du┼čmanului ├«nainte de a trimite la lupt─â infanteria, pentru c─â astfel se crea deja un mic haos[7].

car2 jpg jpeg

O a treia posibilitate poart─â o denumire prin extrapolare de la unele obiceiuri de lupt─â ale cavalerilor din perioada renascentist─â. Este vorba despre Caracolla, pe scurt, o tactic─â ├«n care unit─â╚Ťile c─âlare formau un grup compact, se ├«ndreptau spre inamic, lansau armele asupra sa, dup─â care se ├«ntorceau la pozi╚Ťia ini╚Ťial─â, re├«nc─ârc├óndu-┼či tolbele cu s─âge╚Ťi. Pe l├óng─â aceste poten╚Ťiale aplica╚Ťii strategice ale carului, alte posibilit─â╚Ťi includ tacticile combinate. Sursele vizuale pledeaz─â pentru atacurile simultane ale infanteri┼čtilor ┼či conduc─âtorilor de care. Nu doar ┼čocul de la distan╚Ť─â era specialitatea carelor de lupt─â se pare, ci ┼či ├«mpungerea sau lovitura violent─â. Dar nici ├«n asedii nu erau l─âsate la o parte, date fiind costurile ┼či multiplele utiliz─âri ale instrumentului. Este greu de crezut de altfel c─â rolul combativ al carului s-a redus la acela de platform─â mobil─â ┼či rapid─â de tragere, cum s-a vehiculat o vreme[8].

├Än timpul asediilor, carele, ├«n special cele din armatele neoasiriene, aveau rolul de a ap─âra flancurile ┼či ariergarda asediatorilor. Scutul care se forma din care permitea armatei s─â ridice un soi de fortifica╚Ťie imporvizata care proteja ├«mpotriva unor eventuale amenin╚Ť─âri. ├Än plus, av├ónd o preg─âtire aparte pentru tragerea la distan╚Ť─â de pe platform mobile, este improbabil ca arca┼čii s─â se fi limitat doar la un rol defensive ├«n timpul asediilor. Dincolo de eficacitatea lor ca mijloc de protec╚Ťie ┼či de patrul─â, marea majoritate a arca┼čilor acompaniau trupele de asalt. Dac─â scuturile erau transportate ├«n spatele carului, ╚Ťinta┼čii aveau posibilitatea s─â se deplaseze acolo unde era nevoie de ei, precum ┼či s─â revin─â ├«n aceea┼či vitez─â[9]. Din car arca┼čul putea s─â-i acopere pe asediatorii care manevrau ma┼činile de r─âzboi.

Odat─â cu dezvoltarea tot mai accentuat─â a cavaleriei ca arm─â de ┼čoc mobil─â, carul incepe s─â devin─â tot mai mult o platform─â de comand─â fix─â. Tinta┼čii sus╚Ťin infanteria oferind pozi╚Ťii mai ├«nalte pentru ofi╚Ťerii care astfel supravegheaz─â mai vigilent c├ómpul de lupt─â. Unii autori au avansat ┼či ipoteza conform c─âreia carul nu ar fi fost altceva dec├ót un mijloc de transport pentru solda╚Ťi pe front[10]. Este probabil ca utilizarea carului pe c├ómpul de lupt─â s─â se fi rezumat ini╚Ťial la transport, dar dup─â aceea au evoluat tactici care aveau ├«n vedere exploatarea posibilit─â╚Ťilor sale combative. Dac─â tr─âg─âtorii cu armuri erau ├«ntr-adev─âr fo┼čti c─âru╚Ťa┼či, se poate spune c─â erau folosi╚Ťi ┼či ca infanterie c─âlare, ┼či ca infanterie normal─â. Aceast─â infanterie mecanicizat─â comporta o dubl─â func╚Ťie:transport ┼či r─âzboi. ├Än reprezent─ârile artistice ├«nt├ólnim de obicei trei pozi╚Ťii pentru care:v├órful de asalt;pozi╚Ťia de mijloc pentru ├«nt─ârirea trupelor din fa╚Ť─â ┼či pozi╚Ťia de ariergard─â, unde beneficiau de cea mai mare siguran╚Ť─â de lupt─â, facilit├ónd perspectiva larg─â asupra terenului ┼či regruparea.

Acestea fiind spuse, s─â vedem c├ónd ┼či cum a influen╚Ťat introducerea carului arta de r─âzboi egiptean─â. Pe parcursul unei anumite epoci, mai precis Regatul Nou (undeva ├«ntre 1570 ┼či 1085), faraonii egipteni s-au str─âduit s─â ├«┼či extind─â ┼či s─â-┼či int─âreasc─â statul prin utilizarea eficient─â a unui instrument de lupt─â care nu a fost inventat de ei, ci ├«mprumutat de la invadatori ├«ntr-un moment ├«n care armata egiptean─â se baza pe infanterie. La vremea invaziei, armele egiptene cazuser─â ├«n desuetudine, iar introducerea carului de lupt─â a favorizat ascensiunea civiliza╚Ťiei egiptene.

├Än jurul anului 1700 a.Hr., un popor cunoscut sub numele de hikso┼či a p─âtrus pe teritoriul Egiptului, aduc├ónd cu sine calul, carele si armele moderne ale epocii bronzului. ├Än zona Asiei carul s-a r─âsp├óndit ├«ncep├ónd cu 2000 a.Hr., indo-iranienii fiind printre primii care au ├«ntrebuintat un car similar celui hiksos ÔÇô u┼čor, cu dou─â ro╚Ťi ┼či spi╚Ťe[11]. R─âsp├óndirea carului s-a produs prin intermediul comer╚Ťului, migra╚Ťiei sau cuceririlor. Hikso┼čii i┼či ├«ncep invazia ├«n Egipt ├«n 1720 a.Hr. ├«n timpul Regatului de Mijloc (~2040-1645 a.Hr.). Regatul de Mijloc se afla ├«ntr-o dec─âdere politic─â ┼či militar─â, nefiind capabil s─â reziste invaziei care nu a constat ├«ntr-un singur eveniment, ci s-a ├«ntins pe aproape 50 de ani. Superioritatea militar─â a fost cea care a ├«nlesnit decisiv preluarea puterii de c─âtre hikso┼či[12].

Egiptenii nu mai fuseser─â confrunta╚Ťi p├ón─â atunci cu arme precum arcul compozit de exemplu. Arcul compozit a fost folosit probabil prima dat─â de Naram Sin, conduc─âtor al akkadienilor din 2254 p├ón─â ├«n 2218 a.Hr. Raza sa de ac╚Ťiune era cu mult mai mare dec├ót cea a arcului egiptean ┼či arcul ├«n sine era mai u┼čor ┼či mai puternic. ┼×i topoarele hikso┼čilor aveau o putere de penetrare mai mare, iar armurile barau cu succes loviturile buzduganelor firave ale egiptenilor. Dar nimic nu s-a impus mai hot─âr├ótor dec├ót carul. Carele hikso┼čilor probabil c─â ini╚Ťial erau trase de doi cai ┼či purtau doi solda╚Ťi. Unul conducea ├«n vreme ce altul tr─âgea cu arcul sau arunca suli╚Ťa. Impactul carelor de lupt─â a fost nu doar o dat─â comparat cu cel al tancurilor din secolul al XX-lea[13].

car3 jpg jpeg

Majoritatea cercet─âtorilor sunt de acord c─â termenul de hikso┼či este o preluare greceasc─â a egipteanului hekaw, prin care autohtonii ├«i desemnau pe conduc─âtorii unei ╚Ť─âri str─âine. P├ón─â ├«n 1720 a.Hr. ace┼čtia ├«┼či stabilesc capitala la Avaris ┼či la 1647 a.Hr. deja ocupaser─â Memphis, ora┼č-cheie care controla Egiptul de Sus ┼či de Jos. ├Än Egiptul de Sus stabilesc o linie domnitoare de conduc─âtori hikso┼či, iar ├«n rest tribut. Din p─âcate dovezile arheologice care s─â ne ajute s─â reconstituim epoca domina╚Ťiei acestui popor sunt s─ârace, iar documenta╚Ťia scris─â este de multe ori propagandistic─â ┼či tenden╚Ťioas─â. Oricum, se pare c─â hikso┼čii nu au pr─âdat sau ars temple, ┼či nici nu au ├«nrobit popula╚Ťia, domnind ├«ntr-un mod destul de similar faraonilor. Regii thebani s-au men╚Ťinut ├«n Egiptul de Jos ┼či odat─â cu con┼čtientizarea for╚Ťei arcului compozit ┼či al carului de lupt─â ├«ncepe recucerirea de dup─â 200 de ani de domina╚Ťie hiksos─â[14].

La Theba, la ├«nceputul dinastiei a 17-a, faraonul Seqenenra ├«nc─â ├«l mai venera pe zeul Ra, ceea ce ├«l m├ónie pe liderul hiksos, Apopi, care cere autoritar ├«ncetarea practicilor tradi╚Ťionale religioase egiptene, ceea ce aprinde sc├ónteia de revolt─â. In ciuda aparentei mor╚Ťi a faraonului ├«n lupta cu Apopi, avem de-a face cu ├«nceputul expulz─ârii hikso┼čilor. Fiul s─âu, Kamose, continu─â luptele, dar victoria final─â o ob╚Ťine abia succesorul s─âu, Ahmose I. Ahmose I ├«i elibereaz─â pe egipteni de hikso┼či cu acelea┼či arme pe care inamicul le-a folosit la cucerire.

├Än plus, vreme de 200 de ani egiptenii au avut timp s─â ├«┼či perfec╚Ťioneze armele ┼či deprinderile[15]. Cel care relateaz─â despre campanile lui Ahmose este un r─âzbonic cu acela┼či nume, al c─ârui morm├ónt se g─âse┼čte la el-Kab. El poveste┼čte despre cele trei asedii asupra cet─â╚Ťii Avaris ┼či despre recompensele victoriei, ceea ce dovede┼čte accentul crescut pus pe virtutea militar─â[16]. Dincolo de posibilele distorsion─âri ale pove┼čtii recuceririi, ceea ce ┼čtim este c─â dup─â aceasta Egiptul a devenit tot mai puternic ┼či s-a extins tot mai mult.

F─âr─â ├«ndoial─â c─â folosirea carului a fost fundamental─â in procesul de recuperare. Nu numai c─â egiptenii au adoptat carul de la hikso┼či, dar p├ón─â ├«n secolul al 15-lea l-au transformat ├«n cea mai de calitate ÔÇťma┼čin─ârieÔÇŁ a lumii antice[17]. Noul car, din c├óte ┼čtim din dovezile arheologice, era f─âcut din lemn flexibil ┼či piele ┼či era mai rapid, mai rezistent ┼či mai u┼čor de manevrat. Carele anterioare cum ar fi cele hitite erau construite din lemn masiv ┼či ro╚Ťi ╚Ťinute de bol╚Ťuri, deci greu de manipulat. Egiptenii au realizat care destul de u┼čoare ca s─â poat─â fi m├ónuite chiar de o singur─â persoan─â. De asemenea, carele anterioare aveau osia ├«n partea din fa╚Ť─â sau de mijloc a platformei. Pentru a cre┼čte viteza ┼či stabilitatea, egiptenii o mut─â ├«n spate. Egiptenii se folosesc cu succes ┼či de arca┼čii care treptat ├«ncep s─â beneficieze de arcul compozit[18].

Mobilitatea ┼či eficacitatea acestui car au avut o contribu╚Ťie major─â la sus╚Ťinerea expansiunii ┼či sentimentului imperialist pe care faraonii Noului Regat ├«l nutreau, opt├ónd pentru campanii offensive. Armatele egiptenen ├«i urm─âresc pe hikso┼či p├ón─â ├«n Canaan. Terenul odinioar─â prea dificil pentru infanterie devine accesibil pentru c─âru╚Ťa┼či, egiptenii dep─â┼čindu-┼či pentru prima dat─â propriile hotare[19].

car4 jpg jpeg

Noul Regat depindea de aceste noi instrumente ofensive ┼či mobile. Foarte multe nu se ┼čtiu despre organizarea armatelor din Regatul Vechi ┼či de Mijloc, dar cu siguran╚Ť─â c─â noile arme au impus o specializare ┼či o disciplinare mai severe. Armata nu mai putea s─â fie alc─âtuit─â din infanteri┼čti cu preg─âtire minimal─â, ├«ntruc├ót carul ┼či arcul compozit necesitau antrenamente serioase. Unit─â╚Ťile de care constau ├«n deta┼čamente militare (de obicei 25) de solda╚Ťi de elit─â[20]. ├Än pofida importan╚Ťei colosale a c─âru╚Ťa┼čilor de elit─â, tactica militar─â era ├«n bun─â m─âsur─â axat─â tot pe infanterie.

├Än vreme ce carele inamicilor se concentrau pe ├«nfr├óngerea infanteri┼čtilor, carele egiptene erau f─âcute ├«n scopul de a ap─âra propriii solda╚Ťi de carele inamice[21]. De obicei carele erau primele aruncate ├«n lupt─â, pentru a servi drept scut pentru infanterie. Avansul rapid al carelor permitea infanteriei s─â le urmeze ┼či s─â atace imediat du┼čmanul, ceea ce rezulta de multe ori ├«ntr-o dominare a c├ómpului de lupt─â de c─âtre egipteni[22].

La ├«nceputul dinatiei a 18-a au fost trei faraoni care au ridicat Egiptul pe culmile gloriei. Thutmosis I, care ├«┼či ├«ncepe domnia la 1524 a.Hr., p─âtrunde ├«n Mesopotamia, ├«n regatul Mitanni, ├«n Nubia, toate campanile fiind relatate de acela┼či Ahmose care luptase ├«mpotriva hikso┼čilor. La tron a urmat Thutmosis al II-lea, care reu┼če┼čte s─â men╚Ťin─â st─âp├ónirea ├«n Nubia ┼či s─â p─âtrund─â ├«n Siria ┼či Palestina. Apoi regina Hatsheput asigur─â pacea ┼či dezvoltarea ╚Ť─ârilor vecine. Cel care punea probleme era regatul hitit. Dup─â moartea reginei, regele din Kadesh preia controlul ├«n Megiddo ┼či ├«l folose┼čte drept baz─â de atac ├«mpotriva Egiptului. Dar marele faraon-r─âzboinic Thutmosis al III-lea ├«┼či mobilizeaz─â armata ┼či porneste spre Kadesh cu mai multe divizii care au reu┼čit s─â ajung─â ├«n Gaza ├«n mai pu╚Ťin de 9 zile[23]. Dorind s─â-┼či surprind─â adversarul, Thutmosis se indreapt─â printr-o trec─âtoare str├ómt─â c─âtre cetatea de la Megiddo. Armata din Kadesh se ├«mpr─â┼čtie, dar egiptenii ├«ncep s─â prade taberele. Ceea ce trebuia s─â fie o lupt─â scurt─â se transformase intr-un veritabil asediu care a durat 7 luni. Avqnd la dispozitie carele de lupt─â, Thutmosis a dus b─ât─âlii ┼či ├«n Siria, Liban, Matanni, ├«n total 17 campanii de succes.

200 de ani dup─â expansiunea f─âr─â precedent a lui Thutmosis, Ramses avea s─â utilizeze din nou carul pentru a etala puterea Egiptului. La venirea sa pe tron, ├«n jurul anului 1279 a.Hr., Ramses al II-lea i┼či exprim─â dorin╚Ťa de a de╚Ťine o armat─â ├«n tradi╚Ťia lui Thutmosis al III-lea ┼či de a continua restaura╚Ťia militar─â ├«nceput─â de tat─âl s─âu, Seti I. Ceea ce de altfel ┼či face, conduc├ónd armata ├«ntr-o alt─â mare b─ât─âlie de care la cetatea din Kadesh[24]. B─ât─âlia are loc pe la 1274 a.Hr. ambele p─âr╚Ťi, ┼či egiptenii ┼či hiti╚Ťii, au armate mari cu punctele forte ├«n carele de lupt─â. Pretextul luptei a fost interven╚Ťia hiti╚Ťilor ├«n Siria, aflat─â ├«n sfera de influen╚Ť─â egiptean─â. Hiti╚Ťii, condu┼či de Muwatalis, anticipaser─â un atac ┼či se adunaser─â ├«n num─âr de 20.000, num─âr aproximativ egal cu cel al egiptenilor. Ambele armate aveau la dispozi╚Ťie topoarele ┼či arcurile compozite. Diferen╚Ťa o f─âceau carele. Carul hitit era mai greu ┼či conceput pentru trei oameni:un c─âru╚Ťa┼č, un suli╚Ťa┼č ┼či un scutier. ├Än timp ce mai u┼čor manevrabilele care egiptene puteau folosi ca arme de ┼čoc, carele hitite erau mai eficace ├«n luptele fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â.

Dezinforma╚Ťi de iscoadele hitite, egiptenii ├«i a┼čteapt─â pe inamici la Kadesh, c├ónd ace┼čtia sunt de fapt la doar c├ó╚Ťiva kilometri. Surprin┼či de atac, una dintre diviziile egiptene se ├«mpr─â┼čtie, cauz├ónd panic─â ┼či ├«n r├óndul celorlalte. Atunci intervine Ramses, hiperbolizat ├«n piesele artistice de la Karnak ┼či Abu Simbel, care se arunc─â singur ├«n lupt─â. Avantajul armatei egiptene a fost acela c─â, datorit─â greut─â╚Ťii reduse ┼či velocit─â╚Ťii lor, carele s-au putut regrupa relativ repede. Hiti╚Ťii se refugiaz─â dincolo de zidurile ora┼čului Kadesh, iar Ramses este nevoit ├«n urma b─ât─âliei cu final indecis s─âsemneze un tratat de pace.

B─ât─âliile de la Megiddo ┼či Kadesh arat─â propor╚Ťiile schimb─ârilor din cadrul tacticii de lupt─â a armatei egiptene. P├ón─â la Regatul Nou nu putem vorbi despre ofensive, at├ót din cauza lipsei armelor care ar fi permis o astfel de expansiune, c├ót ┼či a lipsei unor conduc─âtori precum Ramses sau Thutmosis. Adoptarea carului a permis tocmai aceast─â ├«ndreptare a aten╚Ťiei c─âtre posibilit─â╚Ťile ofensive ale armatei, c─âtre un expansionism care a consolidat puterea statal─â ┼či a oferit Egiptului un rol mult mai activ pe scena combativ─â a lumii antice.

Bibilografie

Lucr─âri generale ┼či speciale:

Bradfrod, Alfred, With Arrow, Sword and Spear:A History of Warfare in the Ancient World, Westport Connecticut, 2001;

Cottrell, Leonard, The Warrior Pharaohs, New York, 1969;

De Backer, F., Some Basic Tactics of Neo-Assyrian Warfare, Res Antiquae 4, 2007;

Drews, Robert, The End of the Bronze Age. Changes in Warfare and the Catastrophe ca. 1200 BC, Princeton, 1993;

Freed, Rita, Ramesses the Great, Memphis, 1987;

Gabriel, Richard, Armies of Antiquity, Westport Connecticut, 2002;

Malbran-Labat, F., LÔÇÖarm├ęe et lÔÇÖorganisation militaire de lÔÇÖAssyrie dÔÇÖapr├Ęs les letters des sargonides trouv├ęes ├á Ninive,   Hautes Etudes Orientales 2/19, 1982;

Partridge, Robert, Fighting Pharaohs:Weapons and Warfare in Ancient Egypt, Manchester, 2002;

Pritchard, J. (ed.), Ancient Near East Texts Realting to the Old Testament, Princeton, 1969;

Stillman, N., Tallis, N., Armies of the Ancient Near East, 3000 BC to 539 BC, Worthing, 1984;

Yadin, Y., The Art of Warfare in the Biblical Lands in the Light of Archaeological Discovery, Londra, 1963.

[1]Pritchard (ed.), Ancient Near East Texts Realting to the Old Testament, Princeton, 1969, p. 244;

[2]Yadin, The Art of Warfare in the Biblical lands in the Light of Archaeological Discovery, Londra, 1963, p. p.200;

[3]Stillman, Tallis, Armies of the Ancient Near East, 3000 BC to 539 BC, Worthing, 1984, pp. 89-93;

[4]Yadin, op. cit., pp. 196-97;

[5]Yadin, op. cit., pp. 132-35;

[6]Stillman, Tallis, op. cit., p. 65.

[7]De Backer, Some Basic Tactics of Neo-Assyrian Warfare, Res Antiquae 4, 2007, pp. 71-73.

[8]Drews, The End of the Bronze Age. Changes in Warfare and the Catastrophe ca. 1200 BC, Princeton, 1993, p. 119;

[9]Malbran-Labat, LÔÇÖarm├ęe et lÔÇÖorganisation militaire de lÔÇÖAssyrie dÔÇÖapr├Ęs les letters des sargonides trouv├ęes ├á Ninive,   Hautes Etudes Orientales 2/19, p.56;

[10]Drews, op. cit., p. 155.

[11]Bradfrod, With Arrow, Sword and Spear:A History of Warfare in the Ancient World, Westport Connecticut, 2001, p. 13;

[12]http://www.touregypt.net/featurestories/hyksos.htm

[13]Cottrell, The Warrior Pharaohs, New York, 1969, p. 57;

[14]Bradford, op. cit., p. 21

[15]http://www.touregypt.net/featurestories/hyksos.htm

[16]http://members.tripod.com/~ib205/ahmose_ebana.html;

[17]Gabriel, Armies of Antiquity, Westport Connecticut, 2002, p.21;

[18]Gabriel, op. cit., p. 25;

[19]Partridge, Fighting PharaohÔÇÖs:Weapons and Warfare in Ancient Egypt, Manchester, 2002, p. 192;

[20]Gabriel, op. cit., p. 14;

[21]http://www.touregypt.net/featurestories/hyksos.htm

[22]Gabriel, op. cit., pp. 66-68;

[23]Bradford, op. cit., p. 24;

[24]Freed, Ramesses the Great, Memphis, 1987, p. 41.