HISTORIA, Nr. 78, Iunie 2008

La începutul anilor șaptezeci, America Latină oferea imaginea unui continent în plină transformare. Lunga eră a „marionetelor de carton ale SUA” părea depășită, peisajul politic fiind „invadat” de lideri cu „vocație bolivariană”: Luis Echeverria Alvarez în Mexic, generalul Omar Torrijos în Panama, Rafael Caldera în Venezuela, Hector Campora și apoi Juan Domingo Peron în Argentina, generalul Juan José Torres în Bolivia, generalul Juan Velasco Alvarado în Peru și Salvador Allende în Chile. „Vântul schimbării” ce sufla în emisfera vestică era redat de Allende printr-o formulă, devenită, pentru această pleiadă de lideri, un adevărat program politic: „ne aflăm în plină construcție a celei de-a doua independențe a țărilor noastre”. De multă vreme, SUA nu se mai confruntaseră cu o asemenea sfida re. Prin urmare, ele au trecut la anihilarea fenomenului înnoitor ce se manifesta la sud de Rio Grande. În linia de miră a americanilor se afla guvernul chilian al „Unidad Popular” condus de Salvador Allende, o coaliție alcătuită din socialiști, social-democrați, comuniști, ra dicali și alte elemente de stânga și centru-stânga.