HISTORIA, Nr. 74, februarie 2008

După declanșarea Primului Război Mondial, în perioada neutralității României (1914-1916), pe scena politică românească s-au dus mari dispute pentru a înclina balanța participării de partea Antantei sau a Puterilor Centrale. Indiscutabil, Bucureștiul a fost unul din centrele spionajului european și în ceea ce ne privește, marile puteri nu puteau rămâne deloc în expectativă. Un mijloc de a determina intrarea în război de partea centralilor era și eliminarea fizică de pe scena politică a vocilor contrare. Un astfel de caz avem în prima zi a lui decembrie 1915, când poliția noastră va avea de instrumentat un caz de atentat în care, inițial, victimele trebuiau să fie prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, pentru a se ajunge în cele din urmă la Nicolae Filipescu și Emil Costinescu.