Una dintre cele 1000 de minuni ale lumii: Palatul Versailles

Din 1666 și până la Revoluția Franceză, Versailles a fost reședința oficială a regilor, locul în care s-a făcut istoria. În 1801, a primit statut de muzeu, fiind deschis publicului, iar în 1979, a fost inclus pe lista celor 1000 de minuni ale lumii, a patrimoniului cultural universal UNESCO.

La început de an, vă invităm într-un tur ghidat al palatului și al grădinilor – o călătorie regală punctată de oglinzi cu rame aurite, candelabre de cristal și de argint, fresce inspirate din mitologie, sculpturi și țesături scumpe.

Istoria Palatului Versailles începe în 1623, cu un mic castel în stil feudal, construit din cărămidă și piatră, la cererea lui Ludovic al XIII-lea, pe un teren din vestul capitalei Paris, cumpărat de la Jean de Soisy, care deținea aceste terenuri din secolul al XIV-lea. În 1624, noul proprietar al domeniului hotărăște să se construiască aici, printre pădurile din vestul Parisului, un mic castel pe care să-l folosească în timpul vânătorilor regale.

În curtea de marmură a palatului încă se mai poate vedea cea mai veche clădire care făcea parte din castelul lui Ludovic al XIII-lea, tatăl Regelui Soare. Dimensiunile micului castel au fost inițial de 24x6 metri, ca, apoi, în 1632 (când terenul a fost extins cu achiziția domeniului Versailles de la episcopul de Paris, Gondi), să se înceapă extinderea construcției, care a durat doi ani.

Prima schiță a amplasamentului viitorului Palat Versailles a fost realizată în 1662, de André Le Nôtre și Louis Le Vau. În 1661, noul rege al Franței, Ludovic al XIV-lea, și-a arătat un deosebit interes pentru Versailles, mutând permanent aici reședința regală și inițiind, totodată, extinderea clădirii pe care o cunoaștem astăzi. Din momentul acesta, Palatul Versailles a devenit un etalon al epocii, o expresie artistică și arhitecturală a ideii absolutismului. Construcția complexului și dezvoltarea zonei înconjurătoare au continuat timp de două sute de ani.

Cu toate că apogeul a fost atins în timpul lui Ludovic al XIV-lea, nu poate fi negată nici contribuția succesorului său, Ludovic al XV-lea sau cea a lui Ludovic al XVI-lea.  Întregul complex este împărțit în câteva zone principale: 

• Castelul (palatul principal din Versailles);
• Marele Trianon sau Trianonul de marmură (întreaga fațadă este acoperită cu marmură), care a fost inaugurat în vara anului 1688 de regele Ludovic al XIV-lea și de marchiza de Maintenon; 
• Micul Trianon (castelul Mariei Antoaneta);
• Ferma Mariei Antoaneta;
• Grădinile și parcul palatului.

După moartea lui Ludovic al XIV-lea, în 1715, Versailles-ul a încetat să mai fie centrul vieții seculare a Franței. Ludovic al XV-lea, care i-a urmat la tron și avea doar 5 ani, se mută alături de Curtea sa și de Consiliul regent înapoi la Luvru.

Costuri impresionante

Sunt păstrate până în zilele noastre documente care atestă toate cheltuielile pentru construirea palatului. Costurile totale, conform site-ului oficial al Muzeului Versailles, se ridică la 25.725.836 de livre (o livră era echivalentul a 409 g de argint), adică aproape 10.500 tone de argint, o sumă greu de imaginat în zilele noastre.

La un preț al argintului de 250 de euro/kg, construcția palatului a absorbit 2,6 miliarde de euro la valoarea actuală. Cheltuielile au fost distribuite pe o perioadă de 50 de ani, cât au durat construcția și amenajarea complexului, finalizate în 1710. Aproape jumătate din această sumă a fost cheltuită pe decorare și pe crearea designului de interior.

Niciun efort n-a fost prea mare. De exemplu, pentru fabricarea unei singure tapiserii, a fost creată celebra manufactură Gobelins, care funcționează și în ziua de azi.

O concentrare de frumos

Fiecare încăpere a palatului este o capodoperă, care arată câtă muncă și talent s-au investit aici, concentrarea de frumos fiind copleșitoare. Privirea flămândă de artă nu știe la ce să se oprească mai întâi. Gâtul rămâne încordat, cu capul plecat pe spate, pentru că plafoanele merită toată atenția, pe fiecare dintre ele fiind reprezentări spectaculoase. 

Considerată inima Palatului Versailles, Galeria oglinzilor ocupă toată partea centrală a primului etaj, fiind una dintre faimoasele săli ale edificiului, considerată o adevărată minune prin designul și arhitectura de interior. Curtenii parcurgeau sala cu pași lenți pentru a avea răgaz să admire prin ferestrele uriașe priveliștea deosebită a parcului.

Pe o suprafață de 803 mp sunt instalate 357 de oglinzi și 17 ferestre imense. Într-un design cu totul nou și original, numit „stil francez”, Le Brune a creat candelabre de cristal sau de argint, diverse lămpi, vase și pilaștri din Rouge de Rance (un tip de calcar roșu), acoperiți cu capiteluri din bronz, placate cu aur. Pe plafonul boltit sunt desfășurate 30 de scene care descriu istoria glorioasă din ultimii ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea. Aici, în Galeria oglinzilor, s-au desfășurat toate nunțile de la Versailles.

Aproape de intrarea în palat, pe partea dreaptă, se află Capela regală, care, pe drept cuvânt, întruchipează ideea puterii divine a regelui. Altarul este înconjurat de statui ale zeilor din Grecia Antică, pardoseala este din marmură colorată, iar scara în spirală urcă până la cel de-al doilea nivel al capelei. 

Fragmentul face parte din articolul „Una dintre cele 1000 de minuni ale lumii. Palatul Versailles”, publicat în numărul 264 al revistei „Historia” (revista:264), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 ianuarie - 14 februarie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Shutterstock