Prin foc și sabie: ultimul raid tătaro-moldovean în Transilvania
Anul 1717 este ultimul în care transilvănenii cunosc teroarea tătară. Raidul e lansat în vară de hoarda condusă de Sultan, fiul de 12 ani al marelui han, și oastea moldoveană condusă de domnitorul Racoviță.
Vestea năvalei e posibil să fi fost, pentru locuitorii ținuturilor săsești, la fel de șocantă pe cât ar putea fi această informație azi și pentru înflăcărații naționaliști români adăpați la propaganda istoricilor comuniști. Da, moldovenii creștini chiar și-au dat mâna cu cumpliții tătari musulmani ca să prade, să distrugă și să omoare în ținuturile fraților ardeleni.
Atacul devastator răvășește ținuturile de dincolo de munți, dar la un moment dat moldovenii, mai bine informați, înțeleg că asediul Bistriței înseamnă finalul campaniei. Racoviță decide ca armata moldoveană să facă drum întors. Tătarii, mai lacomi, decid să evite ținuturile secuilor războinici și să atace Maramureșul.
Urmează săptămâni dramatice, de lupte sălbatice, în care tătarii se încarcă de pradă și robi, dar suferă pierderi foarte grele. Se retrag spre munți, însă maramureșenii îi urmăresc și-i măcelăresc în trecători. În Moldova mai ajung, în final, o mână de tătari. De la apel lipsesc o grămadă de comandanți, inclusiv fiul marelui han: Sultan a pierit în capcană.
Urmărește toată povestea pe larg, în episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de Istorie”:
Tătarii și Hanatul Crimeii
Tătarii reprezintă o comunitate de origine mongolo-turco-turanică dispersați pe arii întinse ale Asiei, dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de Est, inclusiv în Dobrogea. Din punct de vedere istoric tătarii își au originea în Nordul și Centrul Asiei.
În evul mediu aceștia au fost încorporați în Imperiul Mongol al lui Ginghis Khan. În timpul expansiunii mongole în Apus, Tătarii s-au așezat în diverse arii ale Europei Răsăritene, formând diverse ramuri precum Tătarii de la Volga și Tătarii Crimeeni. Tătarii au adoptat religia mahomedană în secolul al XIV-lea, Crimeea devenind un important centru al culturii islamice în Estul Europei.
Inițial Crimeea făcea parte din Hanatul Hoardei de Aur, un stat succesor al Imperiului Mongol. În secolul al XV-lea, în anul 1441, diverse căpetenii ale triburilor tătărești l-au ales pe Hadji Ghirai I ca liderul noului Hanat al Crimeii. Câțiva ani mai târziu acest hanat va deveni un protectorat al Imperiului Otoman.
Hanatul Crimeii a încetat să mai existe ca stat în anul 1783, fiind anexat de Imperiul Rus sub conducerea țarinei Ecaterina cea Mare.
Foto sus: Tătari din Crimeea în armata otomană. Pictură de la începutul secolului XX, de Józef Ryszkiewicz (© Wikimedia Commons)