Bătălia de la Puebla, victoria care i-a năruit visul lui Napoleon al-III-lea de a avea un Imperiu Francez în Mexic

Bătălia de la Puebla este unul dintre cele mai importante momente din Istoria Modernă a Mexicului, o confruntare care a redat speranțele unei națiuni mexicane grav afectate de inegalitățile sociale, criza economică care tocmai erupsese și ocupația franceză în care se afla. Parte a celei de A Doua Intervenții Franceze din Mexic (1861-1867), aceasta s-a desfășurat pe 5 mai 1862, între trupele mexicane ale lui Benito Juarez, conduse de Generalul Ignacio Zaragoza și cele franceze ale lui Napoleon al-III-lea, conduse de Generalul Charles Latrille de Lorencez, ea terminându-se cu victoria mexicanilor, iar în cadrul acestui articol vom vedea cum au reușit trupele mexicane inferioare numeric și slab înarmate să învingă o forță franceză numeric superioară și bine înarmată...

O reprezentare din secolul al-XIX-lea a Bătăliei de la Puebla, realizată de artistul Patricio Ramos Ortega (Sursa: https://mediateca.inah.gob.mx/islandora_74/islandora/object/pintura%3A1203)

I. Cauzele declanșării bătăliei - Expediția Tripartită și Intervenția Franceză în Mexic

  În 1861, Benito Juarez, un avocat ridicat din cele mai umile origini zapotece, devenise Președinte al Mexicului, o țară ruinată financiar și politic de Războiul Reformei (1857-1861) și dată fiind situația dificilă în care se afla țara sa, acesta decide de să suspende plata datoriilor Mexicului către țările europene.[1] Ca răspuns la acțiunea sa, Franța, Marea Britanie și Spania decid să-și trimită forțele navale la Veracruz, pentru a cere rambursarea plăților.[2]  

  Marea Britanie și Spania negociază, până la urmă, cu Mexicul și decid să se retragă.[3] Însă, Franța, condusă de Napoleon al-III-lea (1852-1870), decide să se folosească de această oportunitate pentru a-și crea un Imperiu Francez în Mexic. Îndemnat de Charles de Morny, care deținea obligațiuni mexicane, Napoleon încheagă o coaliție anglo-franceză care să exploateze haosul american. Deși Palmerston (Ministrul de Externe al Marii Britanii) sprijină intervenția franceză, acesta își limitează implicarea. În decembrie 1861, trupele lui Napoleon, expediate pe nave cu aburi, debarcă în Mexic, înfrâng trupele mexicane în câteva mici confruntări (precum Bătălia de la Escamela), îl alungă pe Juarez de la conducere, iar în iunie 1863, vor cuceri și capitala, Mexico City.[4] Eugenie îl prezintă pe soțul ei potentaților mexicani, care propun o monarhie europeană. În iulie 1863, Napoleon al-III-lea caută un împărat pentru Mexic și-l găsește printre Habsburgi în persoana lui Maximilian, fratele lui Franz Joseph (ce era căsătorit cu Prințesa Charlotte, fiica regelui Leopol I al Belgiei).[5] Acesta, împins de Charlotte, acceptă oferta, iar în mai 1864, cei doi pleacă împreună în Mexic.[6]

 O fotografie din secolul al-XIX-lea ce-l înfățișează pe Benito Juarez, Președintele Mexicului între 1861-1872 (Sursa: https://www.britannica.com/biography/Benito-Juarez)

II.Întâlnirea de la Amozoc - Cele două armate tatonează terenul

 Pe 2 mai 1862, Armata Franceză și trupele mexicane, aflate sub comanda lui Antonio Taboada, ajung la Amozoc, iar pe 4, își întind tabăra în raza vizuală a orașului Puebla.[7] Generalul Lorencez intenționa să captureze imediat forturile Loreto și Guadalupe, a căror stăpânire asigura controlul asupra orașului.[8] Comandanții Juan Almonte (fost Ministrul de Externe în timpul Războiului Reformei) și Antonio de Haro y Tamariz îl sfătuiesc pe Lorencez să atace o livadă a mănăstirii catolice Convento del Carmen, aflată vizavi de înălțimile fortificate de la Guadalupe și Loreto, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat. De asemenea, ei îl sfătuiseră anterior pe Lorencez să ocolească, pur și simplu, Puebla, și să mărșăluiască spre capitală. Istoricul mexican Francisco Bulnes remarcă faptul că lui Lorencez i-au lipsit oamenii necesari să înfometeze orașul, artileria pentru a-l captura prin intimidare și oamenii și artileria necesare pentru a-l putea lua prin asalturi repetate și putea încerca doar să-l captureze într-o manieră riscantă care de abia ar fi putut spera să reușeașcă.

 Armata Republicană Mexicană sosește la Puebla pe 3 mai. Pe 4, divizia lui Arteaga, acum aflată sub comanda generalului Miguel Negrete, ocupă forturile Guadalupe și Loreto. Restul forțelor ocupă cartierele orașului.[9]

II. Desfășurarea bătăliei

 Pe 5 mai 1862, la 11:30 dimineața, Generalul Charles de Lorencez aranjează o coloană de atac alcătuită din două batalioane de zuavi (unitate de soldați apărută în timpul Campaniei de Cucerire a Algeriei și care luptase în mare parte în Africa de Nord până la acel moment, cunoscută pentru uniformele sale colorate în stil nord-african și atacurile rapide), o baterie comandată de Căpitanul Bernard și 4 piese de artilerie marină ale Căpitanului Mallat. [10] Regimentul de infanterie marină și de pușcași marini formează rezerva împreună cu o baterie de munte. Ele trebuiau să protejeze partea din spate a coloanelor de atac, care era amenințată de cavaleria mexicană ce venea din dreapta. Pentru a opri o forță mexicană care amenința flancul stâng, el îl însărcinează pe L’Heriller să protejeze cu 4 batalioane de infanterie marină convoiul de soldați, care este plasat într-o locație potrivită.[11] Cavaleria este însărcinată să se plaseze ea însăși între convoiul de soldați și coloanele de atac, care acum așteptau ordinul să atace.

 Cele două batalioane de zuavi își pun acum rucsacele pe vârful dealului și încep ascensiunea mărșăluind în coloane pe divizii, iar între ei, transportând 10 piese de artilierie cavalieră (trasă de cai).[12] Ele se îndreaptă în dreapta lor, spre Fortul Guadalupe. Potrivit unui raport telegrafiat de Generalul Zaragoza către guvernul central, luptele se opresc către prânz. Strategia de a ataca cel mai dificil, fortificat și bine înarmat punct al trupelor mexicane atrage atenția Generalului Zaragoza, întrucât acum se părea că francezii lăsaseră deoparte maxima militară de a obține o victorie cu cel mai mic număr de pierderi posibil, în favoarea curajului (curaj pentru care aveau să plătească scump...). Zaragoza, după ce observă că atacul francezilor avea să vină printr-un asalt direct asupra forturilor, care aveau un număr mare de trupe pregătite pentru atac, își schimbă strategia. Acesta dă ordine ca forturile Loreto și Guadalupe să fie reîntărite. Divizia franceză avansează, iar când se află în fața Fortului Guadalupe, se oprește și-și “plantează” artileria pentru a trage asupra forturilor Guadalupe și Loreto. După ce le bombardează timp de 2 ore, o coloană puternică precedată de trăgători de elită avansează asupra Fortului Guadalupe din partea de nord.[13] Politicianului Felipe Berriozábal, ajuns acum participant la bătălie, i se ordonă să reîntărească cele două dealuri. O parte a cavaleriei avea să fie împărțită în două corpuri, unul plasat sub comanda Colonelului Alvarez, iar cealaltă, sub comanda Colonelului Trujano, restul urmând să fie comandat de Colonelul Felix Diaz.

  Armamentul trupelor franceze era unul avansat față de cel al celor mexicane de la acea vreme, soldații francezi fiind echipați cu puști lungi care puteau devansa cu ușurință muschetele învechite ale mexicanilor, atunci când acestea ajung la Puebla, pe 4 mai 1862. La începutul bătăliei, soldații francezi subestimează capacitatea defensivă a pozițiilor mexicane, până în punctul în care nu se deranjează nici măcar să-și asambleze cum trebuie armamentul. Aceștia îi intimidează pe civili în dimineața zilei de 5 mai, cu sunete puternice de goarnă și exerciții complexe cu baioneta. Totuși, ei sunt forțați să se retragă, ca rezultat al pierderilor semnificative suferite, în urma unei întregi zile de luptă, care a inclus și 3 atacuri în pantă eșuate lamentabil.[14]

  Un portret din secolul al-XIX-lea ce înfățișează confruntarea dintre trupele franceze și cele mexicane din cadrul Bătăliei de la Puebla (Sursa: https://www.britannica.com/event/Battle-of-Puebla)

  Francezii, în ascensiunea lor către Fortul Guadelupe au parte de puțină opoziție și de doar câteva victime făcute de împușcăturile venite din fort. Ei făcuseră deja jumătate de ascensiune către fort, când, dintr-odată, se întâlnesc cu 2 batalioane de infanterie mexicană, care după ce schimbă câteva focuri cu trăgătorii francezi, se întorc la poziția lor.[15] Trupele franceze își continuă ascensiunea, în timp ce cavaleria mexicană, sub acoperirea unui câmp de maguey (agave), rămâne nemișcată. Infanteria mexicană, aflată, de asemenea, sub aceeași acoperire, continuă să tragă asupra francezilor. Coloana de soldați în ascensiune se întoarce acum în diagonală spre dreapta, ca și cum ar avansa, fapt ce le dă posibilitatea soldaților din cele două forturi de a trage asupra trupelor franceze. Găsindu-se încolțiți din toate părțile de infanterie și cavalerie, francezii se retrag și sunt urmăriți de către forțele mexicane, dar urmărirea este abandonată de către acestea atunci când o altă coloană vine în ajutorul trupelor franceze aflate în retragere.[16]

 Cele două coloane franceze se îndreaptă, apoi, spre Guadalupe și Capela Ressurection. Acestea se combină și se împart în 3 părți. Acest al doilea atac a fost mult mai puternic. Cele două coloane, care încercaseră un asalt pe deal de la nord, sunt complet distruse. O a treia coloană de soldați, care ajunge în partea de est, asemeni celorlalte două care încercaseră să cucerească fortul, este interceptată și, de asemenea, înfrântă.[17] Cavaleria mexicană înaintează, apoi asupra soldaților francezi rămași, prevenind, astfel, reorganizarea lor pentru a realiza alte asalturi.

  În cele din urmă, forțele Generalului Ignacio Zaragoza reușesc să înfrângă total Armata Franceză, care pierde în jur de 1000 de oameni și apoi, se retrage spre coastă.[18] Totodată, un rol în această mare victorie a mexicanilor îi aparține și lui Porfirio Diaz (la momentul bătăliei doar un general de brigadă, viitor președinte al Mexicului), care a reușit să respingă un flanc al trupelor franceze.[19]

IV. Urmările bătăliei Proclamarea celui de Al Doilea Imperiu Mexican și alungarea francezilor din Mexic

 În ciuda acestei mari victorii obținute de trupele mexicane în fața francezilor, anul următor, în martie 1863, Generalul Elie-Frederic Forey, cu întăriri primite din Franța, asediază orașul Puebla și-l cucerește. Cei 30.000 de apărători ai acestuia, comandați de Generalul Gonzalez Ortega, după ce terminaseră toată mâncarea și muniția pe care o aveau, se predau, majoritatea fiind trimiși prizonieri în Franța.[20] Mai mult decât atât, în 1864, cu sprijinul Franței, este proclamat Al Doilea Imperiu Mexican, Arhiducele Maximilian de Habsburg fiind proclamat Împărat al Mexicului împreună cu soția lui, Charlotte.[21] Stăpânirea franceză n-avea, însă să dureze prea mult...

  În cele din urmă, pe 2 aprilie 1867, Porfirio Diaz recucerește Puebla, iar pe 19 iunie 1867, Arhiducele Maximilian de Habsburg, fostul Împărat al Mexicului este condamnat la moarte, fiind executat de un pluton de soldați mexicani, astfel încheindu-se, oficial, ocupația franceză asupra Mexicului. Victoria din Bătălia de la Puebla se transformă din Istorie în Mit, devenind “Cinco de Mayo”, o sărbătoare națională în care mexicanii celebrează curajul și determinarea strămoșilor lor de a-i înfrânge și ulterior, alunga pe ocupanții francezi.

Bibliografie

Surse secundare (cărți și articole)

1.    Simon Sebag Montefiore, Lumea.O istorie de familie, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2024, Actul 16, Cap.41 (“Familiile Bonaparte și manciurieni, Habsburgi și Comanși”), p.863

II.Surse web

1.    https://www.history.com/this-day-in-history/may-5/cinco-de-mayo

2.    https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Puebla

3.     https://www.britannica.com/event/Battle-of-Puebla

[1] https://www.history.com/this-day-in-history/may-5/cinco-de-mayo

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Simon Sebag Montefiore, Lumea.O istorie de familie, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2024, Actul 16, Cap.41 (, , Familiile Bonaparte și manciurieni, Habsburgi și Comanși”), p.863

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Puebla

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Ibidem

[16] Ibidem

[17] Ibidem

[18] https://www.britannica.com/event/Battle-of-Puebla

[19] Ibidem

[20] Ibidem

[21] Ibidem