Uniunea Sovietică sau nenorocirea roșie a popoarelor

Anul 1991 a rămas în istorie și prin prăbușirea colosului statal organizat pe baza ideilor leniniste de către Iosif Stalin și popoarele definite drept sovietice au putut să se bucure de libertate. Parlamentul Rusiei dorește să legifereze și prin știința studierii trecutului și vrea cu orice preț să scrie pentru veșnicie că a fost cel mai mare dezastru din secolul al XX-lea. Nu se poate spune că n-au dreptate deputații.

A fost o catastrofă pentru visul liderilor comuniști ce doreau cucerirea planetei, dar a fost numai fericire în rest. Imperiul roșu a fost bun la ceva? Se poate spune că la nimic pentru că era ceva utopic. Cum toți oamenii doresc proprietate privată, opunerea la un sistem care confisca totul în numele clasei muncitoare nu putea să implice decât războaie sângeroase și fără de sfârșit.

Era pusă mereu drept cauză ura capitaliștilor și Armata Roșie trebuia să vină mereu în ajutorul celor năpăstuiți. Așa s-a întâmplat în Finlanda în 1939 și au rezultat cel puțin 72.408 morți printre oamenii lui Stalin, dar datele se modifică pe măsură ce sunt studiate arhivele și, din păcate, sunt în creștere. O soartă și mai interesantă au avut-o cei 549 de prizonieri predați de către Helsinki. Au fost luați de poliția politică și executați în totalitate pentru trădare față de statul comunist. Soldații supuși comunismului aveau șansa să moară de gloanțele capitaliștilor sau de cele ale socialismului definit drept revoluționar.

Un război mondial n-a fost suficient pentru ideologia de stânga. Iosif Vissarionovici Stalin a făcut minuni până la decesul din martie 1953. A ordonat declanșarea Războiului din Coreea în 1950 și resursele întregului lagăr socialist au fost dirijate spre noul front. Industria sovietică a trimis 624 de avioane de luptă de toate tipurile. Se știe că tehnica de luptă a aviației este scumpă și poporul zis sovietic a muncit în zadar. O parte a poporului coreean a scăpat de la cucerire, dar cel rămas sub dominație comunistă continuă să se înarmeze pentru a declanșa un nou conflict.

A urmat experimentul vietnamez și minunea retragerii americane s-a produs numai după ce cantități uriașe de armament modern au fost expediate în junglă. Numai în anul 1965 au fost trimise 82 de avioane de luptă și era normal ca popoarele sovietice să aibă un nivel de trai scăzut. Cum aviația americană era puternică din punct de vedere numeric și calitativ, alte 63 s-au adăugat în anul următor.

Dacă în Coreea au fost trimise avioane de vânătoare de tip MiG-15, progresele aeronautice au impus expedierea de aparate MiG-21 mult mai costisitoare. Au fost irosite astfel resursele materiale și umane pentru producerea a 340 de avioane, dar mai era o problemă pentru planificatorii comuniști: expedierea. Tot armamentul trebuia să străbată distanțe imense, dar nu era o problemă de cost dacă dorea partidul unic. Să moară oamenii, dar să trăiască ideea măreață! Experimentul vietnamez a fost continuat în Afganistan, forțele comuniste fiind măcinate într-un ținut sărac în resurse și unde trebuia adus până și acul de cusut de la mari distanțe.

Nu se mai putea trăi multă vreme în acest stil și destrămarea s-a produs în 1991 pentru că Mihail Gorbaciov n-a folosit cele două arme ale regimului în cantități suficiente: minciuna și teroarea.

Uniunea Sovietică a însemnat numai nenorocire și a fost un experiment politic bazat pe tortură cu o durată de 74 de ani. Oare câte persoane au fost osândite la chinuri și ucise pentru cucerirea întregii planete sau ideea utopică de revoluție mondială? Oare câte resurse ale Terrei au fost risipite pentru a produce armele nenorocirii universale și pentru formarea unui uriaș lagăr de concentrare? Nu există suficienți economiști și contabili pentru astfel de calcule.

Prăbușirea Uniunii Sovietice a însemnat o mare fericire pentru oamenii de pe întreaga planetă, dar duhul ucigaș al hidrei roșii a rămas sub forma marilor cantități de arme AK-47 sau de aruncătoare de grenade antitanc. Militari, teroriști și fanatici de orice fel au la îndemână tehnică de luptă și muniție din belșug. Conducerea de la Kremlin a fost foarte generoasă cu cei utili în atingerea scopurilor politice și strategice. N-au fost fonduri suficiente pentru necesitățile popoarelor, dar pentru revoluția mondială s-a făcut totul.

_{Foto sus: Avion MiG-15 pe frontul din Coreea (© USAF / National Museum of the U.S. Air Force)}

Bibliografie minimală

_{Sarin Oleg, Dvoretsky Lev, Război contra speciei umane Agresiunile Uniunii Sovietice împotriva lumii 1919 – 1989, Editura Antet, 1997.}