Uniunea Sovietică, învinsă de grâne

Marele psiholog Gustave Le Bon a scris că oamenii nu prea gândesc și preferă să fie adepții logicii adorației. Iubesc sau urăsc în funcție de situație și nu poate să existe stabilitate intelectuală la nivel de mase și popoare. Mulți trec la logica mistică și devin fanatici adoratori ai ceva. Există astăzi mulți nostalgici după comunism și Uniunea Sovietică, imperiul ce părea să dea măreție prin forța armelor și prin realizările sportivilor. Masele erau încântate de statul ce părea construit tocmai pentru fericirea maselor. Normal că există persoane căzute în trecut și în spațiul românesc, adorarea lui Nicolae Ceaușescu fiind destul de răspândită în creierul locuitorilor sătui de minciunile politicienilor contemporani, definiți în bloc drept hoți.

Imaginea aurită din creierul mulțimilor nu avea nici cea mai mică legătură cu realitatea și nivelul de trai era foarte scăzut. Multe magazine aveau rafturile goale sau erau acoperite de bunuri ce nu aveau căutare. Ce era de calitate se vindea împreună cu mărfurile proaste și era o practică frecventă să se vândă ziarul partidului cu o revistă de istorie sau de rebus. Nici mâncarea nu se găsea din belșug și statul comunist avea legi dure împotriva celor care ar fi achiziționat cantități mai mari. Pedepsele pentru speculă erau la ordinea zilei în perioadele de criză.

Oamenii de rând nu știu și nici nu prea vor să afle că Uniunea Sovietică era un imperiu ce stătea să moară de foame. Pare greu de crezut când se privește o hartă a lagărului socialist, dar conducătorii de la Kremlin și din capitalele supuse cu tancul se frământau mereu cum să facă să aprovizioneze populația din centrele industriale supradimensionate. Unica soluție a fost să se apeleze la rezervele din lumea capitalistă și au început importuri din Canada și Australia. Nici măcar principalul inamic imperialist n-a fost ocolit, chiar dacă regimul amenința SUA cu nimicirea totală prin focul nuclear. An de an erau făcute parade militare pentru a fi etalate rachetele iadului atomic, dar sovieticii mergeau în genunchi să cumpere grânele capitaliste. Nu erau uitate nici alte alimente, carnea fiind foarte căutată.

Economia sovietică era epuizată de aceste achiziții permanente și numai aur a fost livrat începând din anul 1957 într-o cantitate de circa 9.000 t. Nu era suficient și au mai ieșit din lagărul sovietic petrol, produse rafinate din țiței și chiar titan, metal din care specialiștii americani produceau avioane civile și militare de calitate.

Informațiile despre metalul galben sunt uimitoare. Comuniștii aprovizionau lumea afacerilor cu simbolul averii din toate epocile. Este interesant de spus că fluxul mare de aur avea consecințe neplăcute pentru Moscova. Se producea fenomenul de depreciere și astfel erau mai puțini dolari pentru cumpărarea de grâne. Comuniștii erau sclavii capitaliștilor și trăiau într-un mare țarc pe care-l apărau cu furie de cei ce nu aveau vreun interes să-i atace. Dimpotrivă. Mediul de afaceri adora Uniunea Sovietică pentru că liderii de la Moscova achiziționau bunuri în cantități foarte mari și astfel se reducea mult partea birocratică.

Lagărul socialist a avut o economie dezvoltată după planuri presupus științifice, dar a eșuat chiar și în domeniul presupus simplu, chiar inferior, al agriculturii. Trimiterea a 9.000 t de aur în străinătate a dus la prosperitatea fermierilor capitaliști și la sărăcirea sătenilor supuși experimentului comunist. Este interesant de amintit și faptul că în România socialistă recoltele erau strânse manual sau cu unelte rudimentare ca-n epoca fierului la geto-daci. Era absolut normal din moment ce miliarde de dolari se scurgeau peste frontiere pentru plata datoriei externe. Este interesant de amintit că Mihail Gorbaciov era specialist politruc în agricultură, dar n-a putut să realizeze ceva durabil tocmai în domeniul în care avea studii și diplomă.

Informațiile au fost descoperite de către generalul Dmitri Volkogonov, cel care a avut acces la cele mai secrete arhive sovietice, dar tainele comuniste sunt multe și îngrozitoare. Nici autorul n-a avut curajul să publice toate informațiile descoperite, ci a avut grijă să scrie doar ceea ce nu deranja anumite cercuri de putere. Mai sunt multe de descoperit până când iluzia care a luat mințile politicienilor se va destrăma ca un nor de fum toxic. Fostul responsabil cu propaganda a publicat un volum interesant despre nenorocirile aduse de Vladimir Ilici Lenin și de adepții acestuia, dar cartea a fost scrisă în stil științific și n-a impresionat mulțimile și nici liderii politici n-au învățat ceva din lecțiile oferite de Istorie. Rusia trebuie să treacă prin experimente și mai dure pentru a se trezi vreodată din beția ideatică.

Astăzi au fost închise arhivele controlate de centrul de putere de la Moscova și s-a trecut la o scriere falsificată a trecutului, totul în jurul ideii de slavă. Căderile în trecut sunt deosebit de periculoase și înseamnă o condamnare la rămânere în urmă tocmai din vina celor ce susțin că luptă pentru fericirea maselor și progresul statelor. Aroma de minciună este cea ce aduce puterea cea plăcută.

_{Foto sus: www.volganet.ru / Wikimedia Commons}