Un moment istoric eșuat: Eliberarea romilor din Țara Românească în 1848

La 26 iunie 1848, Guvernul Provizoriu al Țării Românești a decis, prin decret, eliberarea tuturor robilor privați, înființând Comisia eliberării robilor, însărcinată cu punerea decretului în aplicare. Romii eliberați cu această ocazie au primit bilete de slobozenie, foștii proprietari urmând să fie despăgubiți de către stat.

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) deține în patrimoniul său un mic tipizat imprimat cu text în alfabet de tranziție, purtând ștampilă ca însemn al caracterului său oficial, pe care un reprezentant al autorităților a completat de mână spațiile libere, pentru a-l personaliza. Documentul în cauză a fost emis de Comisia Eliberării Romilor (Ioasaf Znagoveanu, C. Bolliac, Petrache Poenaru), organism care a funcționat în cadrul Guvernului Provizoriu Revoluționar din timpul Revoluției de la 1848. Actul, cu numărul 19276, certifica eliberarea din robie a lui Oprea Matei, în vârstă de zece ani, ce aparținuse până atunci lui I. Ghica, scrie MNIR, pe pagina de Facebook a instituției.

Documentul este unul extrem de rar, iar caracterul său de martor excepțional al unui moment istoric eșuat este și mai ușor de înțeles dacă ținem cont de natura instituțiilor care l-au emis, precum și de circulația sa ca document privat.

Comisia Eliberării Robilor a fost o creație efemeră, instituită de Guvernul Provizoriu Revoluționar al Țării Românești, el însuși în exercițiu doar între iunie și iulie 1848. Deoarece guvernul nu a fost recunoscut ulterior, deciziile luate de organismele sale și-au pierdut validitatea odată cu abolirea acestuia. Așadar și certificatul, la fel ca alte documente generate de instituțiile create de Guvernul Revoluționar, și-a pierdut valoarea, la scurt timp de la emitere.

De aceea, este cu adevărat surprinzător că micul bilet a ajuns până la noi. Cineva l-a păstrat cu grijă, în ciuda faptului că nu mai avea efect și l-a transmis mai departe generației următoare, când însă practica pe care acesta o abolea, fie și numai cu titlu personal, pentru beneficiarul său, fusese între timp reglementată de organele statului. Într-un final, valoarea istorică pe care o dobândise i-a fost recunoscută și a ajuns în grija instituțiilor publice, intrând în colecțiile muzeale.

_{Foto sus:  Document emis de Comisia Eliberării Romilor la 1848 (© Muzeul Național de Istorie a României)}